Psiholog Diana Donosă

31/12/2025

Am ajuns și aici ... ultima postare din 2025.
Și pentru că vine 2026, se produce un final. Fie că este doar pe hârtie, sau că înseamnă ceva pentru noi, merită să ne oprim puțin din tot ce facem și să ne gândim la:
* Ce a însemnat anul acesta pentru mine?
* Cui îi sunt recunoscător? Pe cine țin alături în noul an? Cine mi-ar face viața o călătorie mai plăcută?
* De cine trebuie să mă îndepărtez? Pe cine las să plece?
* Cărei părți din mine trebuie să îi acord mai multă atenție?
*Pe cine iert, fără să îl/ o mai am alături, neapărat?
*Cui îi mai dau o șansă?
*Cui îi demonstrez cu fapte că regret ce i-am făcut și nu se va mai repeta?

Ce altceva ai mai adăuga?

Eu vă doresc ca 2026 să vă aducă tot ceea ce vă doriți, dar care este pentru sănătatea voastră psihică, fizică și spirituală.
Nu uita că nu este niciodată prea târziu să repari ce simți că merită sau trebuie reparat. În cel mai rău caz, afli că nu se mai poate face nimic. În cel mai bun caz, este un nou început.
Ce îți dorești de la 2026?

28/12/2025

“Aveți o intuiție foarte bună, lucrați bine.” - au fost unele dintre cuvintele datorită cărora eu, astăzi, practic psihoterapia psihanalitică. S-a stins din viață una dintre persoanele care mi-au încurajat acest drum și în suflet resimt o tristețe profundă. 😞

Deși viața dânsului s-a încheiat, Eugen Papadima va continua să existe mereu, atâta timp cât vor exista psihanaliza și psihanaliștii pe care i-a format, inspirat și susținut. Rămâne viu în gândirea noastră, în felul în care ascultăm, în etica muncii noastre și în curajul de a rămâne aproape de profunzimea ființei umane.

Cuvintele acestea nu redau tot ce a însemnat persoana sa, și nici nu cred că ar exista unele care să o facă. Moștenirea sa nu este doar una profesională, ci una profund umană.

🕯️🙏

Cu o adâncă durere, dar și cu respectul datorat unei personalități monumentale, Asociația Română de Psihoterapie Psihanalitică (ARPP) a anunțat ieri trece

19/12/2025

Bună dimineața!

În prag de vacanță analitică vă las rândurile următoare, pentru cei care poate au avut în gând anul acesta, dar nu au făcut pasul spre terapie, spre vindecarea sufletului.

Scopul psihoterapiei nu este să începi să te controlezi în tot ceea ce faci. Nu își propune să îți controleze gândurile (nici nu ar fi posibil asta), sentimentele sau trăirile.
În urma psihoterapiei nu îți pierzi pasiunea pentru viață.

Scopul psihoterapiei este să te ajute să te înțelegi mai bine, să nu te mai simți copleșit/ă de ceea ce simți, să îți poți privi trăirile cu alți ochi. Să poți analiza ce ai trăit și cm ai reacționat, fie înainte, fie după ce se întâmplă, dar reacția să nu mai fie catastrofală.

Cât timp ești în contact cu tine, vei putea face asta și vei putea învăța din ce trăiești.

Când nu ești în contact cu tine, vei repeta aceleași greșeli, care vor apărea în viața ta sub diferite forme, dar în esență vor fi aceleași.

Eu sunt aici dacă aveți întrebări despre procesul terapeutic.

09/12/2025

Acea strălucire interioară pe care o căutăm este un proces, nu un capitol.

15/11/2025

Furia 😡

De prea multe ori e catalogată ca un sentiment negativ, ceva ce trebuie ascuns sau înăbușit.

Astăzi vreau să știi că: furia este o emoție normală și sănătoasă. Și da, ai voie să fii furios/furioasă!

Furia nu te face neplăcut/ă sau antipatic/ă. Modul în care alegi să o exprimi sau să nu o exprimi, poate deveni problematic.

04/11/2025

😞 Atât de ușor alegem să ne legăm de ceva ce nu mai funcționează, doar pentru că am investit prea mult acolo. Pentru că am lăsat să plece alte persoane din viața noastră în timpul ăsta, că am renunțat la momente frumoase, la lucruri, etc. Pentru ca toate acestea să nu fie în van, rămânem. Și greșim.

💔 Și atât de greu ne este să ne desprindem, doar pentru că ar însemna să recunoaștem că nu ne mai este bine. Ne este greu să ne cerem iertare de la cei pe care i-am abandonat înainte, să mai cerem o șansă, etc.

🙂‍↔️ Nu lăsa să treacă atât de mult timp.

28/10/2025

Bună dimineța!

Nu știu cine are nevoie să citească asta, astăzi, dar o să las aici să ajungă la cine trebuie. 🫶

De câte ori nu te-ai întors la o situație toxică, doar pentru că frica de a nu primi nimic pare mai rea decât suferința cunoscută? 🤔 Acest ciclu se termină abia când înțelegem sursa reală a blocajului. 💡

Știu, e greu. Atunci când suferința te copleșește, tentația de a te întoarce la puținul familiar e puternică. E mai simplu decât să stai cu golul, cu incertitudinea. Dar ce se întâmplă de fapt? Nu faci decât să amâni ceva inevitabil.

Orice îți vei spune, oricât timp ar trece, acele sentimente nu se vor schimba de la sine. Nu este iubire. Cel mai adesea, este frica de singurătate. Este teama de a privi în profunzime, de a înțelege ce se întâmplă cu adevărat.

Adevărata vindecare începe atunci când ai curajul să te confrunți cu tine însuți, să te uiți în interior. ✨ Atunci când conștientizezi că singurătatea nu este un vid, ci o oportunitate. O șansă de a te vindeca, de a te descoperi.

Dar oare esti pregătit/ă să faci acest pas? Esti pregătit/ă să întâlnești monștrii din interior și să nu te mai sperii de ei?

Dacă da, sunt aici să te ajut.
Dacă nu, te aștept aici.

Zi cu soare (în suflet)! 🫶

15/10/2025

O persoană nesigură se întreabă mereu dacă este plăcută de celălalt.
O persoană încrezătoare se întreabă, în schimb, dacă ea îl place pe celălalt.

Această diferență, aparent subtilă, spune multe despre starea ta interioară.
Dacă trăiești cu teama de a fi respins, e greu să te întrebi dacă îți place sau nu compania celuilalt, pentru că ești tentat să accepți orice, doar pentru a nu fi singur.
În schimb, când începi să te simți suficient, ceva se schimbă: nu mai aștepți să fii ales, ci începi tu să alegi.

Puterea de a decide lângă cine vrei să fii și la cine poți renunța, fără să te prăbușești, vine dintr-un sentiment profund de continuitate și siguranță de sine.

🙂‍↔️ Nu apare brusc. Se construiește în timp, cu răbdare, într-un spațiu în care te poți simți văzut și susținut. Iar dacă nu a fost mediul din copilărie, poate fi ședința de terapie.

Așadar, dacă încă nu ești acolo (în poziția de a alege), vestea bună este că încrederea în tine se poate clădi.
❤️

#ａｅｓｔｈｅｔｉｃｓ

07/10/2025

La un moment dat, 𝐭𝐞 𝐯𝐚 𝐝𝐮𝐫𝐞𝐚 𝐦𝐚𝐢 𝐭𝐚𝐫𝐞 𝐜𝐚̆ 𝐧𝐮 𝐭𝐞-𝐚𝐢 𝐚𝐥𝐞𝐬 𝐭𝐮, 𝐩𝐞 𝐭𝐢𝐧𝐞, 𝐝𝐞𝐜𝐚̂𝐭 𝐜𝐚̆ 𝐧𝐮 𝐭𝐞-𝐚 𝐚𝐥𝐞𝐬 𝐚𝐥𝐭𝐜𝐢𝐧𝐞𝐯𝐚.

Probabil ai făcut eforturi, ai demonstrat, ai așteptat, ai sperat că într-o zi, te va alege. Dar când faci toate astea, nu e iubire, contrar celor vehiculate prin filme sau romane siropoase, 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐚𝐛𝐚𝐧𝐝𝐨𝐧 𝐝𝐞 𝐬𝐢𝐧𝐞. Și asta se întâmplă pentru că 𝐝𝐞 𝐦𝐢𝐜/𝐚̆ 𝐚𝐢 𝐟𝐨𝐬𝐭 𝐢̂𝐧𝐯𝐚̆𝐭̦𝐚𝐭/𝐚̆ 𝐜𝐚̆ 𝐢𝐮𝐛𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐢̂𝐧𝐬𝐞𝐚𝐦𝐧𝐚 𝐬𝐚̆ 𝐝𝐞𝐦𝐨𝐧𝐬𝐭𝐫𝐞𝐳𝐢 𝐜𝐚̆ 𝐦𝐞𝐫𝐢𝐭̦𝐢.

Dar dacă ne gândim la asta nu e ciudat? De ce ar trebui un copil venit pe lume din dorința părinților, care nu a avut nici un cuvânt de spus, să trebuiască tot el să demonstreze că este demn de a fi iubit? Nu, nu este el de vină, 𝐧𝐮 𝐚𝐢 𝐟𝐨𝐬𝐭 𝐭𝐮 𝐝𝐞 𝐯𝐢𝐧𝐚̆, a fost incapacitatea părinților, îngrijitorilor. Iar ei au făcut asta pentru că la rândul lor, asta au primit, atât au știut. Deci nu este despre a-i blama pe ei, ci despre a înțelege tu că 𝐧𝐮 𝐚𝐬𝐭𝐚 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐢𝐮𝐛𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐬̦𝐢 𝐜𝐚̆ 𝐚 𝐯𝐞𝐧𝐢𝐭 𝐦𝐨𝐦𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥 𝐬𝐚̆ 𝐢̂𝐧𝐯𝐞𝐭̦𝐢 𝐜𝐞 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐜𝐮 𝐚𝐝𝐞𝐯𝐚̆𝐫𝐚𝐭.

O relație matură începe când nu trebuie să mai convingi pe nimeni că meriți. Și asta se poate întâmpla doar dacă tu însuți/ însăți ești convins/ă adânc în inima ta, că așa este.

După ce începi să realizezi asta, inevitabil vor veni și regretele că a trecut atâta timp dedicat cuiva care nu era altceva decât un vechi tipar de iubire. De aceea, cuvintele scrise nu pot reda cu exactitate importanța începerii acestui drum al vindecării cât mai devreme.

Iubirea se învață! Zi frumoasă!
Diana

30/09/2025

Ce repede a plecat când i-au ajuns mângâierile 😄 limite, nu glumă 🙊

23/09/2025

Să învățăm să ne stabilim limitele. 🫶

15/09/2025

Nu suntem în cabinet, facem ședința de terapie online.

Mă uit cu mândrie și admirație la femeia din fața mea, pe care nu am întâlnit-o niciodată în carne și oase în cabinet. Îmi povestește cm s-a schimbat, cm se simte mai încrezătoare în ea însăși, cm a încetat să mai trăiască pentru a le face pe plac celorlalți.

Și totuși, ochii i se umplu de lacrimi.

O întreb ce s-a întâmplat, iar ea îmi răspunde, cu durere, printre lacrimi:
„De ce a trebuit să treacă atât de mult timp pentru asta? Au trecut, totuși, 30 de ani din viața mea ...”

O înțeleg. Îi înțeleg regretul.

Și poate că printre voi, cei care citiți aceste rânduri, sunt oameni care simt același lucru. Următoarele gânduri sunt pentru voi:

Nu poți vedea limpede atunci când ești în mijlocul furtunii. Ce rost are să te învinovățești pentru că nu ai văzut mai devreme ceea ce nu puteai vedea?

În interiorul unei tornade, realitatea devine fragmentată. Totul se mișcă, totul doare, iar tu abia reușești să te ții pe picioare. Claritatea vine doar când ieși în afara haosului și te uiti, poate pentru prima dată, cu ochi întregi la ce s-a întâmplat.

A te învinovăți pentru că nu ai ieșit mai repede înseamnă să ignori cât de greu era să te ții în viață, psihic, emoțional, atunci.
A te uita înapoi cu blândețe, cu compasiune, este semnul unei maturități care abia acum se așază.

Știu că anii aceia îi consideri pierduți și de aceea te doare că abia acum ai reușit să faci o schimbare, dar cel mai important este că ai făcut-o.

Privește-te cu mândrie, nu cu rușine!🤍