11/11/2025
🍁Noiembrie e despre fiecare dintre noi. Despre transformare, despre reîntoarcerea către sine, despre acel moment în care începi, în sfârșit, să te vezi cu adevărat.
Am observat că această lună mi-a adus mereu provocări care m-au împins să mă privesc mai profund, să mă apropii de cine sunt eu cu adevărat, de acea parte autentică, care fusese cândva ascunsă sub straturi de „trebuie” și „așa se face”.
Pentru că, fără să ne dăm seama, învățăm de mici să ne adaptăm pentru a fi tolerați, nu acceptați.
Și acolo se ascunde o mare capcană...
Când vrei să fii pe placul lumii, pierzi legătura cu esența ta.
Începi să te modelezi după așteptările părinților, ale celor din jur, ale societății. Și pas cu pas, renunți la „original” .
Până într-o zi... când apar nemulțumirile, frustrările, rănile ascunse.
Toate acele părți pe care am vrut să le ascundem ca să nu se vadă. Acum ies la suprafață și cer, cu blândețe sau cu durere, să fie văzute, acceptate și eliberate.
Și uite așa vine acel moment inevitabil, viața te așază față în față cu tine. Totul pare că se destramă.
Plângi, te simți pierdut, nu-ți mai găsești locul, și începi să simți că totul este o iluzie.
Dar, paradoxal, e exact momentul în care începi să renaști.
E clipa în care spui: „Gata. Ajunge. Aleg să mă desopăr, aleg sa fac pace cu tot ce am trăit”
Poate nici nu știi încă cine ești, însă alegi să te deschizi vieții, să simți, să trăiești cu sinceritate.
Și da, „gura lumii” va avea mereu ceva de spus.
Dar undeva, în adâncul tău, știi că e timpul să te întorci acasă, la tine.
Pas cu pas, începi să faci pace cu tine.
Uneori apare lupta interioară: „Fac bine?”, „Oare greșesc?”
Îți apar în față versiuni ale tale pe care nu le-ai privit niciodată.
Uneori te judeci, te cerți, te pedepsești.
Alteori te asculți, te ierți și te deschizi către iubire.
Pentru că iubirea adevărată nu vine din afară.
Ea se naște în tine, atunci când îți permiți să te accepți complet cu umbre, cu lumină, cu totul..
Și da, uneori vei vrea să fugi, să te ascunzi.
Dar oricât ai încerca, tot tu mergi cu tine...
Și cănd alegi să faci pace cu tine începi să lași jos măștile, comportamentele împrumutate, acele roluri care nu ți-au aparținut niciodată.
Atunci începi să te simți cu adevărat.
Și da, doare... uneori chiar foarte tare.
Dar e durerea transformării, a renașterii, a curățării interioare, precum cărbunele se transfornă în diamant.
Ești lumină, chiar și atunci când nu o simți.
Ești întreg, chiar și atunci când te simți fragmentat.
Ești în proces, chiar și atunci când nu înțelegi.
Așa că alege să mergi mai departe.
Cu pași mici, dar sinceri. Cu inima tremurând, dar deschisă.
Și să știi că nu ești singur.
Și eu sunt aici, pe același drum.
Și învăț, la rândul meu, să renunț la comparații, la critică, la duritatea față de mine.
Aleg, zi de zi, să fac pace cu mine, să mă iert și să mă accept cu tot... Chiar dacă doare
Așa că dacă treci acum prin haos, confuzie sau valuri de emoții alege să "respiri"...
Totul face parte din drumul tău de întoarcere acasă, către tine.
🤗🙏🌈
