09/11/2025
Clientul fără amintiri, fără emoții, sau cu o„copilărie perfectă”, cu părinți „minunați”, cu zero conectare corporală și cu o poveste spusă sec, ca despre altcineva.
Clientul din fața mea e maestru în supraviețuirea prin deconectare.
Și asta, de fapt, este materialul.
Îți fac un ghid concret, aplicabil, terapeutic, cu umor fin și fără menajamente — exact cm vrei.
✅ 1. „Nu-mi amintesc nimic din copilărie.”
Lipsa amintirilor =
✅ protectie prin disociere
✅ poveste îngropată pentru a nu simți durerea
✅ hipocampul a închis magazia
✅ cortexul prefrontal a preluat controlul total
✅ copilul interior e încuiat în beci cu lanțul pe ușă
Cum rezolvăm problema?
✔ Lucrăm pe senzații corporale
„Ce simti acum în corp când spui asta?”
Nu amintirea este cheia.
Cheia este urmele fiziologice.
Trauma lasă urme în corp, nu în poveste.
✔ Pun întrebări indirecte
„Dacă ai avea un copil acum, cm nu ai vrea să fie tratat?”
Răspunsul vorbește despre rana lor.
✔ Folosesc tehnica „isulelor de memorie”
Orice fleac e o poartă:
miros, culoare, sunet, un obiect, o scenă fuzzy.
✔ Foloseac tehnica timeline body scan
Persoana își scanează corpul la vârste diferite (5 ani, 7 ani, 12 ani).
Acolo apar primele reacții.
✅ 2. „Am avut o copilărie fericită și părinți minunați.”
Aici îmi vine să spun în gând:
„Sigur, și eu sunt Miss Univers.”
Dar profesional vorbind, asta înseamnă:
✅ parentificare
✅ idealizare ca mecanism de supraviețuire
✅ loialitate oarbă față de agresor
✅ frica de consecințe dacă simt adevărul
✅ frica de pierdere a identității (‘dacă nu au fost buni, cine mai sunt eu?’)
Ce fac?
✔ Încurajez diferențierea
„Care erau momentele în care simțeai că nu ai voie la emotii?”
„În ce situații trebuia să fii ‘cuminte’?”
✔ Folosesc paradoxul terapeutic
„Ce credeai că se întâmplă dacă plângeai?”
Lovește direct în mecanismul de inhibiție.
✔ Lucram pe nevoi, nu pe părinți
„Ce aveai nevoie atunci? Cine putea să îți ofere?”
Aici clientul se trezește fără să simtă că „trădează familia”.
✅ 3. „Îi apăr pe părinți. Eu am fost problema.”
Asta este auto-vinovățirea salvatoare.
Copilul a decis că e vina lui, pentru că:
➡ părinții trebuie sa rămână „buni”, altfel lumea se prăbușește
➡ vina e mai ușoară decât abandonul
➡ controlul iluzoriu e mai suportabil decât haosul
Ce fac?
✔ Întrebarea-cheie care mi-a deschis sute de clienți:
„Cine avea puterea în casa ta? Un copil de 6 ani sau doi adulti?”
Boom.
Se fracturează mecanismul de apărare.
✔ Introduc conceptul de adaptare
„Ce ai făcut tu ca să supraviețuiești emoțional atunci?”
Ei răspund instinctiv, de obicei foarte precis.
✔ Exercițiul cu cele două scaune (Internal Family Systems simplificat)
pe un scaun stă copilul
pe altul adultul
Adultul începe să vadă scena altfel.
✅ 4. „Vorbește despre copilărie fără nicio emoție.”
Aceasta este depersonalizare narativă.
Clientul dă povestea, dar fără corp, fără vibrație, fără viață.
Asta înseamnă:
✅ trauma e încă activă
✅ persona socială vorbește controlat
✅ sistemul nervos e în freeze mascat
Ce fac?
✔ Focalizare senzorială
„Spune aceeasi poveste, dar spune-mi ce simti în stomac în timp ce o spui.”
✔ Întrebări de tip somatic-implicit
„Dacă ar avea o culoare, ce culoare ar avea senzatia asta?”
✔ Lucrez pe micro-exprimari
Ridicarea unui umăr, un oftat, o privire în jos.
Acolo intru.
✅ Tehnici avansate pe care le puten folosi cu acest tip de client
✔ Tehnica „Portile de intrare”
Nu amintirile, ci:
relatii actuale
conflicte
frici
blocaje
pattern-uri repetitive
acestea sunt intrarile spre copilărie.
✔ Externalizarea rusinii
„Daca eu as fi fost copilul tau, cm ai fi vrut sa ma trateze cineva?”
Tot ce spun… li se aplica lor.
✔ Tehnica „Ce nu ti-ai permis sa simti?”
Intotdeauna ruleaza:
furia interzisa
durerea ingropata
frica nemarturisita
✔ Matricea celor trei versiuni de self
self-ul de atunci
self-ul adult
self-ul protector
Aduc la masa impreuna.
✅ Esenta (si adevarul dur):
Lipsa amintirilor este cea mai mare amintire.
E dovada perfecta ca acolo e rana.
Cand cineva nu isi simte trecutul, inseamna ca se protejeaza de el.
Ca terapeut, fac exact ceea ce un prieten nu poate:
✅ creez un spatiu sigur neurofiziologic
✅ activez memoria emotionala blocata
✅ scot la suprafata corpul care stie povestea
✅ reconstruiesc identitatea
✅ vindec fisurile fara sa fortez povestea
Nu avem nevoie de amintiri ca sa vindecam copilul interior.
Avem nevoie de urmele lui din prezent.
