Dr.Psih.Roxana-Anca Macrin

Dr.Psih.Roxana-Anca Macrin Cabinet Individual de Psihologie Roxana Anca Macrin Dr. Psih. European Association for Integrative Psychotherapy.

Roxana-Anca Macrin(Dumitru)
Medic MG, Psihoterapeut, Coach, Trainer,
Terapeut Medicină Alternativă și Complementară. Formare profesională de bază:
Facultăți: Medicină Generală și Psihologie-Sociologie,
Masterat: Psihologie Clinică și Consiliere Psihologică,
Academia de business: Cambridge International Business Academy

Specializări: Medicină Generală, Psihoterapie Integrativă, Dezvoltare Personală, Consiliere Vocațională, Medicină Alternativă și Complementară, Psihoterapie Transpersonală, Coaching, HR

Alte competențe:
Formator/Trainer, Inspector & Manager Resurse Umane, Nutriție, Diete, Stil de viață, Fitness Nutrition Diet specialist
Formare în Medicină Alternativă și Complementară (origini)
Reiki – Level I,II,III, Master (Japonia); Karuna Reiki - Level I,II (Japonia); ThetaHealing - Level Basic & Advanced DNA, Rainbow, Rhythm (USA); Bach Therapy - Terapie florală Bach - Level I,II (UK); Pneuma System Therapy - Level I,II,III,IV (Spania); Șamanism - Level I,II (Peru); Deep Memory Process - Level I,II,III,IV (UK); Respitație Holotropică - Level I,II (Germania); Constelații sistemice - Level I,II,III,IV (Germania); Tehnici de Eliberare Emoțională - EFT Level I,II (UK); Matrix Reimprinting – Advanced EFT (UK); The New Paradigm MDT - Level Basic, Advanced, 13 D Master,13 D Master Theacher (UK); Fotocitire – Level Basic (RO); Ascensionare - Level I,II (RO), Infoenergetică – Radiestezie (USA), Access Consciousness – Accesss Bars, Body Process MTVSS & Memorie Celulară (UK) Extinderea Conștiinței - Monroe Institute: Excursion & Advanced (I,II), SyncCreation (I,II,III), Gateway (I,II), Guidelines (I,II), Lifeline (I,II), Exploration 27 (I,II), Starlines 1 (I,II), Starlines 2 (I,II), Starlines Reunion (I), Timeline (I,II) (USA) și multe alte cursuri scurte (vezi CV); Eye Movement Desensitization and Reprocessing - EMDR Level I (UK). Drept de liberă practică:
RO
Medicină Generală – Colegiul Medicilor din România
Psihoterapie Integrativă - Colegiul Psihologilor din Romania
Coaching – Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Ministerul Educației
Consiliere pentru Dezvoltare Personală - Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Ministerul Educației
Formator/Trainer - Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Educației și Cercetării Științifice
Manager Resurse Umane – Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Educației și Cercetării Științifice
Inspector/Referent Resurse Umane – Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Educației și Cercetării Științifice
Consilier Vocațional – Ministerul Muncii și Justiției Sociale și Ministerul Educației Naționale
Competență Digitală - Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Ministerul Educației
Competență Antreprenorială - Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Ministerul Educației

UE
Psihoterapie Integrativă - conf. Valorific cunoștințele, experiența și pasiunea mea în medicină generală, psihoterapie, coaching, training, terapii alternative și complementare, cu scopul de a sprijini oamenii în atingerea unui echilibru optim între sănătatea fizică, mintală și emoțională. Misiunea mea este să promovez extinderea conștiinței umane prin conștientizare continuă și intervenții personalizate care să creeze o transformare pozitivă și de durată, în viața fiecărui client. Consider ca înțelegerea și abordarea multidisciplinară, integrarea metodelor tradiționale de investigare și terapie dar și utilizarea noilor aparate de biotehnologie sunt importante în îndeplinirea obiectivului de prevenție, diagnoză, terapie, dezvoltare personală și profesională.

„Illuzia-divorț” întâlnită la cuplurile tinere cu copii mici. Sau „Atenție, nu divorțul este soluția, ci tratarea burno...
26/11/2025

„Illuzia-divorț” întâlnită la cuplurile tinere cu copii mici. Sau „Atenție, nu divorțul este soluția, ci tratarea burnout- ului de cuplu.”

Ce se întâmplă de fapt?

Nu dragostea moare.
Nu compatibilitatea dispare.
Nu sexul e „prost”.
Și nici unul dintre ei nu „s-a schimbat radical”.

Se schimbă sistemul nervos.
Se schimbă „spațiul psihologic” al cuplului.
Se schimbă rolurile, dinamica, hormonii, prioritățile.

După apariția copiilor (1–2), într-un interval de 3–7 ani, apare un fenomen deja cunoscut în psihoterapia sistemică:

„Stagnarea evolutivă a cuplului parental”

Un cuplu care devine părinte intră într-o perioadă de suprasolicitare, nu doar fizică, ci structurală:

- scădere masivă a spontaneității

- lipsa timpului pentru reglare emoțională individuală

- rutina zilnică care omoară dopamina

- zero mister, zero provocare, zero noutate

- „colegi de apartament” cu carnet comun de sarcini

- sexualitate mecanică, nu erotică

Asta creează percepția falsă:
„Nu mai simt nimic → înseamnă că relația s-a terminat.”
Nu. Relația nu s-a terminat.
Relația este neîngrijită.

De ce apare senzația că singura soluție e divorțul?

Pentru că oamenii confundă 3 lucruri diferite:

1. Burnout de cuplu

Oboseală cronică + responsabilități continue = lipsă totală de resurse emoționale.

2. Pierderea erotismului

Într-o viață dominată de utilitate (copii, facturi, programări, mâncare, școală), eroticismul nu are teren. Erotismul are nevoie de:

- distanță psihologică
- mister
-joc
- anticipare

Nici una nu există într-un dormitor plin de jucării, haine de copii și praf de lapte praf.

3. Supraidealizarea altor vieți

Creierul în burnout vede iarba vecinului VERDE FLUORESCENT.
Dopamina scăzută te face să crezi că „în altă parte ar fi altfel”.

Bun. Și acum: ce intervenție psihoterapeutică funcționează cu adevărat

1. Psychoeducation: „Nu e sfârșitul. E o faza normală.”

Primul obiectiv este să comunicați despre ce se întâmplă cu voi:
Ce simt nu e „nepotrivire”.
Este o tranziție.

Când celălalt înțelege contextul, posibil tensiunea scade imediat.

2. Reconstruirea celor 3 spații ale cuplului

Un cuplu sănătos are 3 „camere psihologice”:

• Spațiul parental

• Spațiul de gospodărie

• Spațiul erotic / conjugal

După 1–2 copii, majoritatea trăiesc DOAR în primele două.
A treia încăpere e închisă cu lacătul.
Intervenția: deschiderea controlată a spațiului conjugal.

🎯 3. Reintroducerea „distanței erotice” – secretul lui Esther Perel

Erotismul nu există fără spațiu.
Nu există fără joc.
Nu există fără puțină incertitudine.

Asta înseamnă:

– Timp separat pentru fiecare (2–4 ore săptămânal fără copii).

Sistemul limbic se reglează, corpul se relaxează, dorința reapare.

– Întâlniri „curate”, fără discuții despre copii, bani, probleme.

Doar conexiune, prezență, joacă.

– Reintroducerea individualității

Când fiecare adult își redobândește un spațiu personal, devine din nou atractiv.
Erotismul vine din diferență, nu din fuziune.

❤️‍🔥 4. Terapia de cuplu centrată pe atașament

Foarte potrivită etapelor cuplurilor cu copii mici.

Se lucreaza pe:

- emoții neexprimate
- frici de respingere
- vulnerabilități neadresate
- reconectare afectivă

⚡ 5. Reintroducerea „provocării pozitive”

Cuplurile intră în autopilot.
Pentru a rupe rutina, au nevoie de:

- activități noi (dopamina crește)
- experiențe împărtășite
- puțină provocare
- direcționarea atenției spre „a ne redescoperi”, nu „a repara ceva stricat”

Nu e nevoie de vacanțe exotice.
E nevoie de noutate/ provocare.

6. Restructurarea sexualității

Sexul nu reînvie spontan. Se creează. Se antrenează.

Intervenții utile:

• Terapie senzorială graduală (Sensate Focus)

Pentru a reporni intimitatea fără presiune.

• Explorare erotică ghidată

Ce își dorește fiecare? Ce nu a spus niciodată?
Ce scapă de rutina predictibilă?

• Eliminarea conversațiilor logistice înainte/în timpul sexului

Pur și simplu UCID dorința.

7. „Contractul de cuplu pentru etapa post-copii mici”

Îl construiești împreună cu ei:

- cine face ce
- cât timp personal are fiecare
- timpul de cuplu
- priorități
- reguli de comunicare
- plan pentru reconectare

E surprinzător cât de bine funcționează.
Oamenii au nevoie de cadru, nu doar de emoție.

8. Reumanizarea relației

Reamintește-ti:

„Nu v-ați pierdut dragostea. V-ați pierdut pe voi în povara responsabilităților.”

Când adulții se regăsesc ca persoane, cuplul renaște.

Concluzie:

Nu divorțul e soluția.
Divorțul apare ca o reacție la:
- oboseală
- lipsa spațiului personal
- rutină
- cădere hormonală
- pierdere a identității individuale

Soluția este reconstrucția dinamicii, nu înlocuirea partenerului.

Și – bonus – după intervenția potrivită, 8 din 10 cupluri îți spun:
„Nu relația era moartă. Noi eram epuizați.”

Vrei un protocol de lucru?
Investește într-o sesiune de consiliere.

PROGRAMARE
Nu suna! Scrie-mi pe WhatsApp 0799772919 sau e-mail: dr.roxana.macrin@ gmail.com
Centrul de Medicină și Psihoterapie Integrativă Dr Macrin
www.reicenter.ro

Când iubirea devine povară: dinamica psihologică a surorii care trăiește cu un frate dependentA fi „sora celui dependent...
25/11/2025

Când iubirea devine povară: dinamica psihologică a surorii care trăiește cu un frate dependent

A fi „sora celui dependent” nu e un rol pe care îl alegi. E un rol care îți pică pe cap, ca o avalanșă emoțională pe care nu ai cm să o oprești. Iar femeia din acest rol trăiește un cocktail psihologic extrem: vinovăție, responsabilitate forțată, rușine, neputință, furie, sentimentul că e folosită, dar și o loialitate absurd de puternică față de familie.

Este fix dinamica unei relații traumatice: iubesc, dar mă doare; dau, dar mă epuizez; ajut, dar nu este suficient; refuz, și devin inamicul principal.

1. Dinamica psihologică a surorii care se simte responsabilă

Vinovăția – „Dacă aș fi făcut mai mult…”

Sora începe să creadă că dependența celuilalt e cumva vina ei.
„Poate l-am lăsat prea mult singur… poate trebuia să vorbesc altfel… poate, poate…”
Vinovăția e modul prin care sistemul familiei o prinde într-o buclă de autoculpabilizare, astfel încât să rămână disponibilă și obedientă.

Responsabilitatea – rolul de „părinte de rezervă”

Persoanele dependente sunt specialiști la a transfera responsabilitatea.
Sora ajunge să se comporte ca un părinte: gestionează crize, plătește datorii, rezolvă probleme la care fratele/ sora nici nu se uită.

Ea devine adultul responsabil într-o relație în care celălalt se infantilizează.

Rușinea – „Ce fel de familie am eu?”

Rușinea e grea, e lipicioasă și o face să simtă că e ceva în neregulă cu familia ei și, implicit, cu ea.
Rușinea lovește în identitate. Nu doar că îl are pe cel dependent în viață, dar simte că poartă vina morală pentru întreaga familie.

Neputința – „Oricât fac, nu e suficient”

Dependența e o boală. E mai puternică decât iubirea, decât logica, decât bunele intenții.
Sora simte că se luptă cu un monstru pe care nu-l poate învinge: eforturile ei devin irelevante dacă dependentul nu vrea recuperare.

Trădarea emoțională – „Nu mă vrea pentru mine, mă vrea pentru ce pot să-i dau”

Aici e durerea cea mai mare.
Sora simte că valorează doar cât valorează banii și disponibilitatea ei.
Când dă bani – e minunată.
Când refuză – devine „rea”, „indiferentă”, „fără inimă”.

Asta se numește abuz emoțional prin manipulare și șantaj afectiv.

2. De ce apare această dinamică?

Pentru că:
- familia a făcut din ea „câmpul de salvare”
-dependentul profită de loialitatea familială
-există un istoric de roluri parentificate
-ea vrea să fie „cea bună”, pentru că așa a fost educată
-nu știe unde să pună limite
-confundă responsabilitatea cu datoria morală

Iar dependentul are două super-puteri:

1. Să manipuleze emoțional (conștient sau inconștient)

2. Să facă pe victima până când ceilalți cedează

3. Ce ar trebui să facă sora?
- să accepte că dependența NU e responsabilitatea ei
- dependența nu se vindecă cu bani, dragoste sau salvări repetate.
Se vindecă în programe de recuperare.
Ea nu e terapeutul, nu e centrul de dezintoxicare, nu e mama, nu e salvatorul.

2. Să pună limite ferme, clare și consecvente

Limitele NU sunt lipsă de iubire.
Limitele sunt singura formă sănătoasă de iubire în fața dependenței.

Exemple:

„Nu-ți mai dau bani.”
„Vorbim doar când ești treaz.”
„Nu acopăr consecințele comportamentului tău.”

Asta e maturitate emoțională, nu egoism.

3. Să renunțe la rolul de „salvator”

Salvatorul devine în timp… complice.
De fiecare dată când îl ajută să scape de consecințe, sora prelungește dependența.

4. Să lucreze cu propriile emoții: vină, furie, rușine

Aici e miezul terapiei.
Sora trebuie să înțeleagă că emoțiile care o rod vin din:
- istoria rolurilor din familie
- scenarii învățate în copilărie
- frica de a nu fi o persoană „rea”

E nevoie de un spațiu sigur (psihoterapie) pentru a decupla aceste scenarii.

5. Să-și protejeze viața, relațiile și sănătatea mintală

Dependența cuiva apropiat este o traumă în timp real.
Are nevoie de:
- sprijin,
- educație,
- grupuri pentru co-dependență (CoDA, AL-ANON),
- suport terapeutic constant.

6. Să înțeleagă că iubirea nu înseamnă sacrificiu total

Iubirea sănătoasă nu te distruge.
Nu te face să te simți folosit.
Nu îți cere bani ca să dovedești loialitate.
Nu te umilește.

4. Mesajul pe care sora trebuie să-l audă

„Ești sora lui, nu salvatoarea lui.
Ți-ai făcut partea.
Ce a rămas este responsabilitatea lui.”

Nu e răutate să spui „nu”.
E igienă emoțională.

Nu e egoism să-ți protejezi viața.
E supraviețuire psihologică.

Nu e trădare să te oprești.
Este ieșirea dintr-o relație abuzivă mascată sub cuvântul „familie”.

Centrul de Medicină și Psihoterapie Integrativă Dr Macrin
www.reicenter.ro

De ce unii adulți „refuză” să se maturizeze? Nu refuză. Au un blocaj emoțional inconștient.În psihoterapie, în cabinet, ...
24/11/2025

De ce unii adulți „refuză” să se maturizeze? Nu refuză. Au un blocaj emoțional inconștient.

În psihoterapie, în cabinet, am ocazia des să mă întâlnesc cu oameni care, deși au vârsta biologică a unui adult, trăiesc emoțional ca niște copii sau adolescenți. Nu pentru că nu vor să se maturizeze.
Ci pentru că psihicul lor a învățat cândva că maturitatea doare.

Și orice doare… este evitat.

1. Amânarea responsabilităților este un semn de protecție, nu de eșec.

Corpul, emoțiile și sistemul nervos au un singur scop: să te țină în siguranță.
Iar pentru cineva crescut în haos, critică, lipsă de predictibilitate sau în familii în care copilul nu a fost lăsat să ia decizii, responsabilitatea poate părea o amenințare reală.

Așa apare amânarea:

„Nu sunt pregătit.”
„Mai am timp.”
„O să mă ocup după.”

Nu e lipsă de voință.
Este un mecanism de autoprotecție activat fără ca persoana să aleagă conștient.

2. Adultul care nu se maturizează poartă un copil interior nevindecat.

În profunzime, acești adulți au rămas blocați într-o etapă a dezvoltării în care:

- nu au fost văzuți,
- nu au fost ghidați,
- nu au fost validați,
- nu au fost protejați.

Iar copilul interior, neconsolat și speriat, preia frâiele:

- evită riscurile,
- se teme să ia decizii,
- așteaptă ca altcineva „mai mare” să rezolve,
- se simte copleșit foarte ușor,
- se ascunde în activități care nu cer responsabilitate (distracții, jocuri, relații superficiale).

Nu e un adult imatur.
E un copil rănit tare într-un corp de adult.

3. Frica de greșeală este uriașă

Adulții care evită maturizarea au trăit, de multe ori, în medii în care greșeala a fost:
- pedepsită,
- ridiculizată,
- folosită împotriva lor,
- considerată o dovadă că „nu sunt suficient de buni”.

Așa se formează un creier care spune:
„Dacă nu fac nimic, nu pot fi judecat.”

Pare lipsă de inițiativă, dar este de fapt autoapărare emoțională.

4. Lipsa modelelor sănătoase îi lasă fără hartă

Nu poți practica o maturitate pe care nu ai văzut-o la nimeni.

Dacă toată copilăria ai privit:
- părinți care evitau,
- adulți care renunțau,
- conflicte nerezolvate,
- responsabilități aruncate de la unii la alții,

Maturitatea nu este o stare naturală ci o necunoscută. Iar necunoscutul activează frică, nu curaj.

5. Sistemul nervos decide înaintea persoanei conștiente.

Refuzul maturizării nu e un act rațional, ci unul fiziologic.
Un sistem nervos suprasolicitat, anxios sau traumatizat va bloca orice pas care pare „prea mare”.

Se vede așa:
- disocierea,
- procrastinare,
- evitarea discuțiilor serioase,
- lipsa unei direcții,
- dependența de confortul imediat,
- impulsuri copilărești.

Nu pentru că persoana nu știe ce ar trebui să facă.
Ci pentru că organismul nu poate încă duce acel nivel de responsabilitate.

Concluzie terapeutică

Adulții care par „copii mari” nu aleg imaturitatea.
Ei încearcă, fără să știe, să se protejeze de o durere veche, de un sentiment de neputință sau de teama că, odată ce devin complet responsabili, nu va mai exista nimeni care să îi salveze dacă se prăbușesc.

Adevărata maturizare începe nu cu asumarea responsabilităților, ci cu vindecarea copilului interior care a învățat cândva că lumea e ostilă și nesigură.

Centrul de Medicină și Psihoterapie Integrativă Dr Macrin www.reicenter.ro

Cât de mult ne influențează emoțional hormonii produși de corpul nostru?Hormonii sunt mesagerii chimici ai corpului. Dar...
24/11/2025

Cât de mult ne influențează emoțional hormonii produși de corpul nostru?

Hormonii sunt mesagerii chimici ai corpului. Dar nu sunt niște poștași neutri — sunt niște DJ-i care reglează volumul emoțiilor, reacțiilor și impulsurilor noastre.

Emoțional, suntem un cocktail de biologie + psihic + istorie de viață + atașament + învățare.
Dar hormonii? Ei sunt sistemul audio prin care se aude tot.

1. Adolescența — furtuna perfectă

În adolescență, creierul trece prin a doua mare „renovare generală”.
Estrogenul, testosteronul, progesteronul, dopamina și cortizolul se joacă de-a:

„Da, vreau!”
„Ba nu, nu vreau nimic!”
„Mă enervez!”
„Sunt trist!”
„Stai, sunt zen… hai că nu mai sunt!”

Cercetările arată

Cortexul prefrontal (rațiune, decizie, control) se maturizează spre 25-27ani.

Sistemul limbic (emoții, impulsuri) este hiperactiv.

Dopamina o ia razna → crește impulsivitatea, căutarea noutății și a riscului.

Adolescenții NU sunt „dificili”.
Sunt literalmente construiți pentru emoționalitate intensă și schimbătoare.

2. Ciclul menstrual — chimia lunară a emoțiilor

Nu e „moft”, nu e „sensibilitate”, este biologie pură.

Faza foliculară

Estrogen ↑ → energie, optimism, motivație, sociabilitate.
Creierul funcționează „pe lumină”.

Ovulația

Testosteron ↑ → asertivitate, dorință, claritate mentală.
Estrogen ↓ + progesteron începe → variații emoționale fine.

Faza luteală / PMS

Progesteron ↑ → nevoie de liniște, introspecție, retragere.
Dacă scade brusc → iritabilitate, anxietate, plâns aparent „fără motiv”.

Ce spune știința?

Progesteronul stimulează GABA → un efect anxiolitic natural.

Dezechilibrele hormonale se leagă direct de disforie, anxietate, depresie.

Sensibilitățile individuale la hormonii proprii sunt genetice + epigenetice.

3. Sarcina & postpartum — tsunami hormonal

Estrogenul și progesteronul cresc de 100–1000 de ori.
După naștere se prăbușesc în 24–48 ore.

Asta poate produce:

-anxietate
-iritabilitate
-instabilitate emoțională
-depresie postpartum (nu e voință, e neurochimie + istorie psihologică)

4. Menopauza — tranziție, nu declin

Nivelurile de estrogen devin imprevizibile. Creierul simte asta imediat.

Multe femei raportează:
-iritabilitate
-anxietate
-depresie
-dificultăți de concentrare
-tulburări de somn
-hipersensibilitate emoțională

Ce spune știința:

Estrogenul este un regulator major al serotoninei, dopaminei și noradrenalinei.
Când scade → scade și stabilitatea emoțională.

5. Dezechilibrele endocrine — când hormonii devin dictatori

Tiroida, suprarenalele, pancreasul, ovarele, glandele suprarenale — toate au influență psihologică directă.

Tiroida (hipo / hiper)

hipo → depresie, anxietate, lentoare mentală

hiper → agitație, panică, iritabilitate

Cortizolul (suprarenale)

cortizol cronic ↑ → anxietate, atacuri de panică, depresie, burnout

cortizol ↓ (epuizare) → epuizare emoțională, lipsă de motivație, apatie

Prolactina

Când crește nejustificat → depresie, retragere socială, iritabilitate.

Testosteron & estrogen

Dezechilibre → instabilitate emoțională, scăderea libidoului, furie, iritabilitate, sensibilitate crescută.

6. Hormonii ne pot potența structura internă sau o pot modela?

Răspunsul scurt: ambele.
Răspunsul lung: depinde de durată.

Potențează:

Hormonii amplifică trăsăturile deja existente.
Dacă ești un om anxios → un dezechilibru tiroidian te poate face mai anxios.
Dacă ești impulsiv → testosteronul crescut te poate face și mai impulsiv.

Hormonii sunt ca un volum pe care îl dai mai tare sau mai încet.

Modelează:

Dacă dezechilibrul hormonal este cronic și apare în perioada de formare (copilărie, adolescență), poate modela reactivitatea emoțională, personalitatea și capacitatea de autoreglare.

Exemple:

stresul cronic în copilărie → cortizol permanent crescut → sistem nervos hiperactiv.

pubertate precoce → sensibilitate emoțională crescută, anxietate socială.

hipotiroidism netratat → lentificare afectivă, depresie persistentă.

7. Abordare psihoterapeutică integrativă

Psihoterapia funcționează, dar nu poate corecta un dezechilibru hormonal ignorat.

În cabinet, diferența se vede imediat:

Dacă emoția vine din hormon → se simte ciclic de exemplu cu 2 zile înainte de ciclu menstrual sau ovulatie, post partum etc

Dacă vine din psihic → are o poveste, o logică, un pattern.

Abordarea corectă:

1. Istorie medicală și analize hormonale

2. Psihoterapie pentru reglare emoțională, istorii vechi și modele relaționale

3. Gestionarea stilului de viață (reglarea: somnului și, nutriției, practicarea sportului constant, scaderea stresului)

4. Colaborare interdisciplinară (psiholog – medic – endocrinolog)

Concluzie

Hormonii nu sunt responsabili pentru tot — dar sunt responsabili pentru MULT.
Ei nu ne „anulează voința”, dar ne modifică "temperatura" emoțională.

Ne pot amplifica trăsăturile.

Ne pot modula reacțiile.

Ne pot remodela funcționarea emoțională pe termen lung dacă dezechilibrul persistă.

Și da — emoțiile nu sunt doar psihologie, sunt neurochimie vie.

Centrul de Medicină și Psihoterapie Integrativă Dr Macrin
www.reicenter.ro

Care este diferența între viruși și virusuri?Viruși= pluralul pentru virusul INFORMATICVirusuri = pluralul pentru virusu...
24/11/2025

Care este diferența între viruși și virusuri?

Viruși= pluralul pentru virusul INFORMATIC

Virusuri = pluralul pentru virusul BIOLOGIC

Exact invers față de ce circulă în folclor și invers față de ce ai spune instinctiv.

Și asta înseamnă că:

Virusuri – forma folosită în biologie, medicină, sănătate

Virus – virusuri = plural neutru, pentru entități biologice

Exemple:

„Există multe virusuri respiratorii.”

„Virusurile se transmit ușor.”

„Acesta este unul dintre cele mai agresive virusuri gripale.”

Corect pentru gripă, COVID, varicelă, rujeolă, etc.

Viruși – forma folosită pentru informatică

Virus (informatic) – viruși = plural masculin, pentru programe dăunătoare

Exemple:

„Calculatorul are viruși.”

„Cei mai mulți viruși vin din e-mailuri suspecte.”

„Instalează un antivirus ca să elimini virușii.”

Corect pentru IT, hacking, sisteme informatice.

Cum ții minte simplu?

🔹 Biologia — virusuri

microorganisme

🔹 Informatică — viruși

„băieții răi” din calculatoare

Centrul de Medicină și Psihoterapie Integrativă Dr Macrin
www.reicenter.ro

Ce este gândirea magică? Ce este gândirea magică? De ce uneori funcționează și alteori nu.Gândirea magică este una dintr...
24/11/2025

Ce este gândirea magică? Ce este gândirea magică? De ce uneori funcționează și alteori nu.

Gândirea magică este una dintre cele mai vechi funcții ale psihicului uman. A apărut cu mult înainte ca noi să inventăm știința, logica, CBT-ul sau DSM-ul. A apărut pentru că mintea avea nevoie să înțeleagă lumea, chiar dacă nu avea încă instrumente.

Gândirea magică este mecanismul prin care creierul leagă două evenimente care nu au legătură reală, dar care sunt legate pentru noi.

„Dacă port brățara asta, îmi va merge bine.”

„Dacă îmi imaginez destul de intens, sigur se întâmplă.”

„Gândesc pozitiv – deci Universul trebuie să răspundă.”

E un mecanism profund psihic, străvechi, util. Dar ca orice mecanism străvechi… are limitele lui.

La ce folosește gândirea magică?

1. Reglare emoțională

Creierul adoră să simtă că are control.
Când nu poate controla realitatea, inventează o punte simbolică între „ce vreau” și „ce se întâmplă”.

Exemplu:
Copilul își imaginează că jucăria preferată îl protejează noaptea → anxietatea scade.
Adultul își imaginează că „dacă gândesc pozitiv, o să iasă bine” → tensiunea emoțională scade.

Reglare emoțională = liniște, speranță, predictibilitate.

2. Activarea resurselor interne

Paradoxal, gândirea magică nu funcționează pentru că e magică, ci pentru că îți pune psihicul în mișcare.

Dacă tu crezi că poți reuși, vei:

observa mai repede oportunitățile,

acționa mai coerent,

persista mai mult,

nu abandona la primul șoc.

Efect: crește șansa să se întâmple „miracolul”.

3. Conectarea cu subconștientul

Subconștientul nu știe diferența dintre realitate și imaginație.
Imaginația activează aproape aceleași circuite neuronale ca realitatea trăită.

Dacă îți imaginezi intens o experiență:

corpul reacționează (ritm cardiac, respirație, secreții hormonale),

emoția se formează,

informația se stochează ca posibilă.

Mintea subconștientă „trăiește” lucrul imaginat ca fiind real, ceea ce creează noi trasee neuronale.

Atunci de ce uneori funcționează gândirea magică… și alteori nu?

Aici vine partea terapeutică și tăioasă:

1. Convingerile ascunse sunt mai puternice decât afirmatiile pozitive

Dacă spui:
„O să am succes!”
dar în interior rulează:
„Nu merit, mi-e frică, nu sunt în stare, sigur greșesc”

… subconștientul nu manifestă nimic.
Pentru că subconștientul lucrează cu adevărul emoțional, nu cu fraze memorate.

2. Trauma bate afirmația

Dacă există o rană, un blocaj, un pattern traumatic, el ține frâna trasă.
Poți să faci 1000 de vizualizări, dacă rana zice „pericol”, psihicul va anula cererea.

3. Lipsa acțiunii

Aici e zona dureroasă a tuturor cărților cu „legea atracției”:
Nimic nu se manifestă fără comportament.

Gândirea magică pregătește terenul, dar acțiunea plantează semințele.

4. Confuzia între dorințe și intenții

O dorință e: „Mi-ar plăcea.”
O intenție este: „Mă angajez să fac X pentru asta.”

Dorințele rămân în aer.
Intențiile creează realitate.

5. Universul nu funcționează ca un livrator de pizza

Nu tot ce vrei e și bine pentru tine.
Și uneori ceea ce vrei intră în contradicție cu ce ai nevoie să înveți.

Așa intrăm în psihodinamica profundă:

dacă vrei iubire, dar ai rana de abandon → alegi persoane indisponibile, nu pentru că ești blestemat, ci pentru că psihicul vrea să rezolve trauma.

dacă vrei bani, dar ai convingeri despre „banii sunt murdari” → subconștientul îți blochează orice oportunitate reală.

dacă vrei succes, dar îți e frică de expunere → corpul te sabotează involuntar.

Și totuși… de ce „merge” uneori?

Pentru că:

1. Activează mecanismul placebo

Corpul reacționează la ceea ce crede.
Dacă tu crezi în rezultat, corpul se aliniază spre el.

2. Reglează emoțiile și scade cortizolul

Când anxietatea scade, judeci mai bine, acționezi mai coerent, observi oportunități reale.

3. Creează coerență psihologică

Imaginația + emoția + intenția + acțiunea = rezultat.

Fără una dintre ele, magia se rupe.

Știința din spatele „materializării”

Nu e VR, nu e Harry Potter.
Este neuroplasticitate + atenție selectivă + comportament coerent + aliniere emoțională.

Câteva realități științifice puternice:

Creierul nu face diferența între imaginație și realitate → imaginația antrenează circuitele neuronale.

Sistemul reticular activator (RAS) filtrează realitatea în funcție de ce ești atent, adică în funcție de ceea ce crezi și vrei.

Neuroplasticitatea schimbă felul în care reacționezi și gândești.

Efectul placebo produce schimbări reale în corp.

Teoria predictivă a creierului: creierul decide viitorul în funcție de predicțiile interne.

Adică:
creierul creează realitatea care se potrivește cu ceea ce așteaptă.

Și atunci… la ce e bună gândirea magică, în mod real?

1. activează resurse
2. reduce anxietatea
3. crește încrederea
4. susține motivația
5. îți reglează emoțiile
6. pregătește terenul pentru acțiune
7. ajută subconștientul să se deschidă spre posibilități
8. te conectează cu partea creativă, intuitivă, simbolică
9. creează sens și speranță

Dar nu te scutește de:
1. vindecarea traumelor
2 confruntarea blocajelor
3. schimbarea convingerilor
4. acțiune concretă
5. realitate

Concluzie: Gândirea magică nu e magică. E psihologie pură.

Oamenii spun „manifest”, „atrag”, „materializez”.

Psihoterapia spune:
1. activezi sisteme neuronale,
2. modifici predicții cognitive,
3 lucrezi cu simboluri,
4. aliniez intenția cu acțiunea,
5. reorganizezi subconștientul.

Și atunci… da, lucrurile se întâmplă.

Când ți-e foame non-stop ai putea de fapt, să fii deshidratat 1. Creierul confundă foarte ușor setea cu foameaHipotalamu...
22/11/2025

Când ți-e foame non-stop ai putea de fapt, să fii deshidratat

1. Creierul confundă foarte ușor setea cu foamea

Hipotalamusul — șeful central al senzațiilor de foame, sete, reglarea temperaturii și tot ce înseamnă „homeostazie” — are un defect simpatic:
nu face diferența între „dă-mi apă” și „dă-mi un covrig”.

Când nu ai suficientă apă în corp, semnalele electrice și hormonale devin mai zgomotoase și mai puțin precise. Creierul interpretează asta ca:

„Ai un disconfort… hmm… dacă ai mânca ceva, poate se rezolvă.”

Studiile arată că până la 37% dintre oameni confundă setea cu foamea (Chan et al., Journal of Physiology & Behavior).

2. Deshidratarea scade volumul plasmatic → scade glucoza disponibilă

… și creierul urlă: „Vreau energie!”

Când ești deshidratat, sângele devine puțin mai concentrat, circulația e mai lentă și disponibilitatea glucozei către neuroni scade. Creierul interpretează asta imediat ca:
„Nu am carburant! Mănâncă ceva repede!”

De fapt, nu lipsește mâncarea, ci lipsește apa care transportă glucoza.

3. Deshidratarea afectează grelina și leptina, adică hormonii foamei și sațietății.

Când nu bei suficientă apă:

Grelina (hormonul foamei) crește.

Leptina (hormonul sațietății) scade.

Fix combinația care te face să scotocești frigiderul ca un detectiv privat la 2 dimineața.

Studiu: Journal of Endocrinology & Metabolism, 2019.

4. Deshidratarea crește cortizolul → și cortizolul crește pofta de mâncare

Corpul percepe deshidratarea ca stres.

Stres = cortizol.
Cortizol = „hai să depozităm energie, poate vine sfârșitul lumii”.

Rezultatul?
Creștere a poftei de carbohidrați, dulciuri, junk food.

5. Lipsa apei încetinește digestia → stomacul „cerșește” ajutor

Fără apă:

Nu se produce suficient suc gastric

Digestia încetinește

Golirea stomacului durează mai mult

Și corpul traduce lentoarea asta ca foame.
Nu pentru că ai nevoie de mâncare, ci pentru că ai nevoie de… fluid în sistem.

6. Studiile clinice confirmă: un pahar cu apă reduce falsele senzații de foame

Există zeci de experimente științifice care arată același lucru:

Un pahar de apă băut înainte de masă reduce apetitul cu 13–30%.

În special la persoanele care confundă setea cu foame.

Studiu: European Journal of Clinical Nutrition, 2016.

Concluzie:

Dacă simți că ai „foame permanentă”, sunt șanse foarte mari să fii… deshidratat.

Nu este „poftă cronică”.
Nu este „slăbiciune psihologică”.
Este, de multe ori, un creier care cere apă și tu îi dai mâncare.

Cum verifici?

Metoda este banală și extrem de eficientă:

Ți-e foame? Iar?

1. Bea 300–500 ml de apă (nu cafea, nu ceai, nu limonadă — ci apă).

2. Așteaptă 20–30 de minute.

3. Re-evaluează senzația de „foame”.

✔ Dacă scade senzația: era sete.
✔ Dacă persistă: era foame reală.
✔ Dacă se amplifică: felicitări, ai un stomac cu personalitate.

Bonus:

De foarte multe ori, nu corpul cere mâncare.
Ci creierul cere hidratare ca să poată gândi, regla, organiza, calma și decide.

Când nu bei apă, corpul trage alarma.
Iar tu deschizi frigiderul...

Centrul de Medicină și Psihoterapie Integrativă Dr Macrin
www.reicenter.ro

De ce ne deranjează libertatea altuia? O perspectivă despre judecată, proiecții și vindecareExistă momente în care o fe...
22/11/2025

De ce ne deranjează libertatea altuia? O perspectivă despre judecată, proiecții și vindecare

Există momente în care o femeie matură, sigură pe ea, trece pe stradă în pantaloni strâmți sau scurți – iar reacția celor din jur nu are nicio legătură cu hainele ei. Are legătură cu rănile lor.

Acesta este adevărul pe care îl vedem mereu în cabinet:
judecata apare acolo unde există durere neexplorată.

1. Judecăm ceea ce nu ne permitem nouă

Când cineva își asumă libertatea – să se îmbrace cm simte, să trăiască autentic, să nu se cenzureze – această libertate devine o oglindă puternică.

Pentru multe persoane, privește direct în:
- rușinea lor,
- limitele impuse de familie,
- credințe moștenite,
- frica de a nu fi suficient,
- vinovăția legată de propriul corp.

Judecata nu mai este despre celălalt.
Este despre ceea ce mie îmi este imposibil să îmi ofer.

2. Critica este o formă de anxiolitic social

În psihoterapie, vedem des următorul mecanism:
când ceva mă scoate din zona de confort, încerc să controlez acel lucru.

Libertatea altuia activează neliniștea interioară:

„Dacă ea poate, de ce eu nu pot?”

„Dacă ea își permite, ce înseamnă asta despre mine?”

„Dacă regulile nu se respectă, ce se întâmplă cu lumea mea?”

Astfel, moralizarea devine un mod prin care o persoană încearcă să-și reducă anxietatea.

În loc să își pună întrebări, îi pune limite celuilalt.

3. Judecata este o apărare împotriva vulnerabilității

Când nu pot spune:

„Mi-e dor de mine.”

„Aș vrea și eu să am curaj.”

„Îmi e greu să îmbătrânesc.”

„Nu mă simt bine în corpul meu.”

… atunci spun:

„Nu e frumos.”

„Nu se cade.”

„La vârsta asta nu se poartă.”

Judecata este armura care maschează tristețea, frica sau comparația dureroasă.

💛 4. Libertatea celuilalt ne arată ce n-am vindecat

În terapie, libertatea unui om este cea mai puternică invitație la conștientizare:

✔ libertatea de a fi
✔ libertatea de a purta
✔ libertatea de a trăi
✔ libertatea de a se bucura de propriul corp

Pentru un adult nesigur emoțional, aceasta poate fi resimțită ca o amenințare.

Pentru un adult care lucrează cu sine, aceasta devine inspirație.

5. Vindecarea începe când mutăm privirea de pe celălalt pe noi înșine

De ce mă deranjează?
Ce activează în mine?
Ce parte din mine nu este liberă?
Ce credință îmi limitează feminitatea, masculinitatea, corpul, exprimarea?
Cui aparține vocea care spune „nu se cuvine”?

Când persoana începe să-și pună aceste întrebări, judecata scade.
Empatia crește.
Spațiul intern se lărgește.

🌿 Concluzie terapeutică

Felul în care se îmbracă un adult nu este problema.
Problema este răspunsul emoțional pe care îl trezește în noi.

Judecata este un simptom.
Libertatea celuilalt este trigger-ul.
Rana proprie este cauza.
Vindecarea este drumul.

Un adult liber îi deranjează doar pe cei care sunt în lanțuri.

Programare la Centrul de Medicină și Psihoterapie Integrativă Dr Macrin www.reicenter.ro

Address

Bdv. Luptătorilor, Nr. 56, Parter, Cabinetul 1, Sector 1, București
Bucureşti Sectorul 1
013307

Opening Hours

Monday 08:00 - 22:00
Tuesday 08:00 - 22:00
Wednesday 08:00 - 22:00
Thursday 08:00 - 22:00

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Dr.Psih.Roxana-Anca Macrin posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram

Category

Dr.Psih.Roxana-Anca Macrin

Iti doresti sa te simti mai bine fizic, mental, emotional sau chiar spiritual?

Este momentul sa devi constient de puterea ta interioara si actionezi in a alege ce este cel mai bine pentru tine!

Medic, Psihoterapeut Integrativ & Transpersonal, Consilier pentru Dezvoltare Personală & Profesională/Vocațională,Trainer, Antreprenor Pe parcursul intregii mele activitati educationale si profesionale, mi-am urmat pasiunea de a descoperi ce este dincolo de corpul fizic, ce este de fapt in mintea, spiritul/sufletul, nostru invatand si practicand alaturi de formatori din UK, USA, Germania, Spania, Peru, Thailanda si Romania. Am inceput sa imi insusesc o parte din cunostintele si intelegerea teoretica necesara, fiind licentiata a Facultatii de Medicina Generala UMF “Carol Davila” Bucuresti ( 6 ani), urmand apoi cursurile Facultatii de Psihologie - Soiologie a Universitatii Hyperion Bucuresti (4 ani), Formare profesionala/Specializare in Psihoterapie Integrativa (4 ani), drept de libera practica eliberat de Colegiul Psihologilor din România - cod 19017 - grad profesional: psihoterapeut autonom. La un moment dat am descoperit tehnicile acreditate international de Medicina Alternativa (Reiki, Karuna Reiki, Theta Healing, Terapie Bach, New Paradigm Multi Dimensional Transformation (MDT), Shamballa Basic si 13D, TRE (Tension & Trauma Release). In paralel am absolvit formari profesionale in Psihoterapie Transpersonala (Deep Memory Process - Regression therapy, Pneuma System Therapy - Respiratatie Holotropica, Shamanism, Curs de Vise Lucide, Emotional Freedom Techniques (EFT), Matrix Reimprinting, Hipnoza Regresiva) cursuri acreditate de Colegiul Psihologilor din Romania si/sau forumuri stiintifice internationale. Cea mai speciala perioada din viata mea a fost dezvoltarea personala, in timpul ultimilor 10 ani de participare la cursurile renumitului Institut Monroe, actualmente, fiind membra a Departamentului american de cercetare – Professional Division a Institutului Monroe (USA) si a altor organisme nationale si internationale specializate in psihoterapie si stari modificate de constiinta. Consider ca intelegerea si abordarea multidisciplinara, integrarea metodelor traditionale de investigare si terapie dar si utilizarea bio-tehnologiei este cel mai important lucru in indeplinirea obiectivului de preventie, dezvoltare personala/profesionala sau psihoterapie. FORMARE PROFESIONALA, EDUCATIE & DEZVOLTARE PERSONALA Facultatea de Medicina Generala, Universitatea de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Bucuresti Facultatea de Psihologie- Sociologie Universitatea Hyperion, Bucuresti Formare in Psihoterapie Integrativa, Asociatia Romana de Psihoterapie Integrativa, Bucuresti Drept de libera practica COPSI Psiholog cu Specialitatea Psihoterapie Integrativa, Cod de parafa 19017 Formare in Psihoterapie Transpersonala, Asociatia Romana de Psihologie Transpersoanala, Bucuresti Specializari in Medicina Alternativa New Paradigm Multi-Dimensional Transformation, Theta Healing, Reiki, Bach, EFT, Formare profesionala de Consilier pentru Dezvoltare Personala calificare in consiliere personala si profesionala, individuala si de grup Formare profesionala de Trainer

Ce se intampla in cabinetul unui psihoterapeut?