05/03/2026
MICROBIOMUL ȘI ENDOMETRIOZA: DE LA CERCETARE LA POSIBILE STRATEGII TERAPEUTICE
Endometrioza este caracterizată ca o afecțiune ginecologică inflamatorie cronică frecventă, dependentă de estrogen, care afectează aproximativ 6–10% dintre femeile aflate în perioada reproductivă. Este definită prin prezența glandelor și stromului endometrial care cresc în afara uterului și care, sub influența estrogenului, suferă sângerări periodice, proliferare și fibroză, afectând în final sănătatea femeilor, calitatea vieții, productivitatea la locul de muncă.
Endometrioza ar putea fi considerată mai adecvat un „sindrom”, fie pentru că este asociată cu o gamă largă de simptome — inclusiv dismenoree severă, durere pelvină cronică, menstruații abundente, simptome intestinale și urinare, oboseală și depresie — fie pentru că se cunosc foarte puține lucruri despre această boală, din cauza heterogenității ridicate a simptomelor și a complexității tot mai evidente a patogenezei sale. În plus, din cauza simptomelor atipice și a lipsei unor markeri diagnostici specifici, stabilirea unui diagnostic definitiv de endometrioză poate întârzia chiar și 4–11 ani.
Opțiunile de tratament pentru endometrioză includ rezecția chirurgicală a leziunilor și terapii medicamentoase bazate pe suprimarea funcției ovariene. Rata ridicată de recurență după intervenția chirurgicală și efectele adverse ale medicamentelor fac ca tratamentul bolii să fie o provocare complexă. Prin urmare, este necesară o explorare suplimentară pentru a înțelege patogeneza de bază a endometriozei, care implică mecanisme imunitare, inflamație, metabolomică, endocrinologie și modificări ale mediului pelvin, precum și pentru a proiecta noi strategii terapeutice.
Un număr tot mai mare de studii indică faptul că microbiota intestinală joacă un rol important în diverse procese biologice esențiale și în dezvoltarea bolilor umane, fiind implicată în imunitate, metabolism, inflamație, reglarea hormonilor și chiar în reglarea funcțiilor cerebrale. Aceste procese sunt strâns legate de apariția și evoluția unor boli precum boala inflamatorie intestinală, sindromul ovarelor polichistice (PCOS), cancerul ovarian și depresia.
Microbiomul intestinal și metabolismul estrogenilor
Microbiomul intestinal joacă un rol important în metabolismul hormonilor steroizi, în special al estrogenilor. Un grup specific de bacterii intestinale, denumit estrobolom, este implicat în reglarea metabolismului estrogenilor prin intermediul enzimei β-glucuronidază.
Estrogenii sunt metabolizați în ficat și ulterior eliminați în intestin prin intermediul bilei. În mod normal, aceștia sunt transformați în metaboliți inactivi și eliminați din organism. Totuși, anumite bacterii intestinale pot reactiva estrogenii prin procesul de deconjugare catalizat de β-glucuronidază, facilitând reabsorbția acestora în circulația sistemică.
Disbioza intestinală poate determina creșterea activității acestei enzime, conducând la niveluri crescute de estrogen circulant. Deoarece endometrioza este o afecțiune estrogen-dependentă, excesul de estrogen poate stimula proliferarea țesutului endometrial ectopic și poate contribui la progresia bolii.
Disbioza intestinală și inflamația sistemică
Un alt mecanism prin care microbiomul intestinal poate influența endometrioza este reprezentat de modularea răspunsului inflamator sistemic. Disbioza intestinală poate duce la creșterea permeabilității intestinale, fenomen cunoscut sub denumirea de „leaky gut”.
Creșterea permeabilității mucoasei intestinale permite translocarea endotoxinelor bacteriene, în special lipopolizaharide (LPS), în circulația sistemică. Aceste molecule activează sistemul imun și stimulează producția de citokine proinflamatorii, precum interleukina-6 (IL-6), factorul de necroză tumorală alfa (TNF-α) și interleukina-1 beta (IL-1β).
Inflamația cronică sistemică rezultată poate amplifica inflamația locală pelvină caracteristică endometriozei și poate favoriza dezvoltarea leziunilor endometriale ectopice prin stimularea angiogenezei și proliferării celulare.
Microbiomul vaginal și uterin
Microbiomul vaginal normal este dominat de bacterii din genul Lactobacillus, care mențin un mediu vaginal acid prin producția de acid lactic și peroxid de hidrogen. Acest mediu inhibă dezvoltarea microorganismelor patogene și contribuie la menținerea homeostaziei tractului ge***al.
La pacientele cu endometrioză, mai multe studii au evidențiat modificări ale microbiomului vaginal, caracterizate prin reducerea abundenței bacteriilor din genul Lactobacillus și creșterea proporției de bacterii anaerobe, precum Gardnerella, Atopobium, Streptococcus și Escherichia.
Aceste modificări pot favoriza apariția unui mediu inflamator la nivelul tractului ge***al superior și pot influența funcția imună locală a endometrului, contribuind astfel la dezvoltarea și menținerea endometriozei.
Interacțiunea dintre microbiomul intestinal și cel vaginal
Există dovezi tot mai numeroase care sugerează existența unui axa intestin–vagin–uter, prin care microbiomul intestinal poate influența compoziția microbiomului ge***al. Proximitatea anatomică dintre intestin și vagin facilitează transferul bacteriilor intestinale către tractul ge***al inferior.
În plus, metaboliții bacterieni și mediatorii inflamatori produși de microbiota intestinală pot ajunge în circulația sistemică, influențând răspunsul imun și mediul microbian la nivelul tractului reproducător feminin.
Astfel, disbioza intestinală poate avea efecte indirecte asupra microbiomului vaginal și uterin, contribuind la dezechilibrul microbian asociat cu endometrioza.
Implicații terapeutice
Înțelegerea rolului microbiomului în patogeneza endometriozei deschide noi perspective terapeutice. Intervențiile care vizează restabilirea echilibrului microbiotei ar putea avea un rol adjuvant în managementul acestei afecțiuni.
Printre strategiile investigate se numără:
• adoptarea unei diete antiinflamatorii bogate în fibre alimentare;
• utilizarea probioticelor, în special a tulpinilor de Lactobacillus și Bifidobacterium;
• administrarea prebioticelor, precum inulina și fructooligozaharidele;
• transplantul de microbiotă fecală, aflat încă în fază experimentală.
Aceste intervenții ar putea contribui la reducerea inflamației, reglarea metabolismului estrogenilor și restabilirea echilibrului microbiologic al tractului ge***al.
PROBIOTICE IN ENDOMETRIOZA
Intervențiile cu probiotice, care modifică tipul și abundența microbiotei intestinale, precum și activitatea celulelor și moleculelor imunitare umane, au un potențial considerabil ca noi ținte terapeutice pentru tratamentul endometriozei. S-a constatat că Lactobacillus gasseri OLL2809, un tip de probiotic din genul Lactobacillus, a suprimat dezvoltarea endometriozei prin activarea celulelor NK (natural killer).
În plus, un studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo a arătat că tabletele care conțin L. gasseri OLL2809 pot ameliora durerea menstruală și dismenoreea, fără efecte adverse la pacientele cu endometrioză. De asemenea, un studiu pilot randomizat, triplu-orb, controlat cu placebo a demonstrat că administrarea orală de Lactobacillus poate reduce semnificativ durerea asociată endometriozei.
Studiile menționate sugerează că probioticele nu doar că pot inhiba progresia endometriozei, dar sunt și benefice pentru ameliorarea durerii asociate acestei afecțiuni, fără efecte secundare evidente.
Terapia de primă linie pentru durerea asociată endometriozei include contraceptive orale combinate împreună cu antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) (administrate continuu pentru prevenirea dismenoreei) sau progestative în combinație cu AINS, tratamente care sunt frecvent însoțite de efecte adverse semnificative și nedorite.
Rata de recurență a durerii asociate endometriozei după intervenția chirurgicală poate ajunge la 40–50% . În acest context, probioticele prezintă un potențial considerabil ca noi strategii terapeutice pentru controlul durerii asociate endometriozei. Cu toate acestea, cercetările din acest domeniu sunt încă în stadii inițiale de explorare, ceea ce evidențiază necesitatea unor studii preclinice și clinice suplimentare pentru a investiga rolul terapiei probiotice în endometrioză.
Dieta
Potențialul terapeutic al intervențiilor dietetice și al modificării alimentației pentru pacientele cu endometrioză a atras o atenție tot mai mare ca metodă complementară de tratament și de autogestionare a bolii. Dieta reprezintă un substrat comun atât pentru organismul gazdă, cât și pentru microbiota intestinală și poate modifica compoziția și activitatea metabolică a florei intestinale.
Omega-3 PUFAs pot influența comunitatea microbiană intestinală. Un studiu anterior a arătat că acești acizi grași pot reduce bacteriile producătoare de lipopolizaharide (LPS) (precum E. coli), în timp ce cresc bacteriile care suprimă LPS (precum Bifidobacterium), ceea ce duce la reducerea citokinelor inflamatorii (TNF-α, IL-1β și IL-6). Tot mai multe dovezi sugerează că Omega-3 PUFAs au efecte inhibitoare asupra endometriozei.
Un studiu prospectiv realizat la femei aflate în perioada premenopauzală a demonstrat că aportul pe termen lung de Omega-3 PUFAs reduce incidența endometriozei. Suplimentarea exogenă cu ALA creste semnificativ abundența bacteriilor benefice precum Lactobacillus, Bacteroides, Muribaculum, Clostridium sensu stricto 1 și Bifidobacterium și reduce nivelul LPS din cavitatea abdominală, precum și acumularea macrofagelor peritoneale in endometrioza.
În plus, o intervenție dietetică numită dieta low-FODMAP — o dietă săracă în oligozaharide, dizaharide, monozaharide fermentabile și polioli — poate modifica diversitatea microbiotei intestinale și metaboliții acesteia. Dieta low-FODMAP poate reduce nivelul de LPS din materiile fecale prin modularea compoziției microbiotei intestinale și poate îmbunătăți funcția barierei intestinale.
Concluzii
Microbiomul intestinal și vaginal joacă un rol important în homeostazia sistemului reproducător feminin. Dovezile actuale sugerează că disbioza acestor ecosisteme microbiene poate contribui la dezvoltarea și progresia endometriozei prin mai multe mecanisme, inclusiv alterarea metabolismului estrogenilor, stimularea inflamației sistemice și modificarea imunității locale.
Deși cercetările în acest domeniu sunt încă în curs de dezvoltare, rezultatele existente indică faptul că microbiomul ar putea reprezenta o țintă terapeutică promițătoare pentru prevenirea și tratamentul endometriozei. Sunt necesare studii suplimentare pentru a clarifica mecanismele implicate și pentru a evalua eficiența intervențiilor bazate pe modularea microbiotei.
