Daniela Iacob Psihoterapeut

04/04/2026

Participarea la cursul „Lucru cu Amintirile Timpurii în psihoterapia de cuplu”, susținut de Ramona M. Covrig, a fost o experiență valoroasă și plină de sens. Am plecat cu mai multă claritate, instrumente utile și entuziasm pentru aplicarea tehnicii în practica mea.

Pentru mine, formarea continuă înseamnă mai mult decât acumulare de informații, este un proces viu, în care fiecare experiență de învățare adaugă profunzime și rafinament modului în care înțeleg și însoțesc oamenii. Învățarea nu se oprește niciodată, ci se construiește pas cu pas, odată cu fiecare întâlnire, fiecare curs și fiecare insight

CURS DE FORMARE PROFESIONALĂ CONTINUĂ
acreditat de către Colegiul Psihologilor din România,

4 aprilie 2026

6 credite CPR- 1 zi

LUCRU CU AMINTIRILE TIMPURII, ÎN PSIHOTERAPIA DE CUPLU

Instructor: Ramona M Covrig

OBIECTIVE EDUCAȚIONALE ȘI PRACTICE

Cursul urmărește dezvoltarea competențelor de cunoaștere, înțelegere și aplicare a tehnicii Amintirilor Timpurii (AT) în psihoterapie, din perspectiva modalității Adleriene. Această abordare facilitează procesul de psihoclarificare și descoperirea de-ce-ului comportamental, având ca scop final ghidarea cuplului către o direcție utilă în viață:

1) Concepte de bază, în psihologia Adleriană
2) Viziunea Adleriană asupra Amintirilor Timpurii
3) Descrierea Stilul Vieții prin intermediul (AT).
4) Diferențe între tipurile de AT
5) Colecterea, înregistrarea, interpretarea și integrarea în evaluarea Stilului Vieții, prin folosirea Sumarului AT
6) Legătura între AT și problema prezentă.
7) Utilizarea AT în situații de blocaj
8)Evaluarea punctelor forte din AT
9) Potrivirea Stilurilor de Viață și AT

Multumiri tuturor participantilor pentru prezenta si sentimentul comuniunii sociale.

27/03/2026

Nu ești singur pentru că nu ai oameni în jur.
Ești singur atunci când nu te simți văzut.

Poți să vorbești cu zeci de persoane într-o zi și totuși, seara, să simți un gol pe care nu știi cm să îl explici. Nu pentru că e ceva în neregulă cu tine, ci pentru că lipsește ceva esențial: conexiunea reală.

„Secolul singurătății” vorbește exact despre asta. Despre cm am ajuns să fim mereu conectați, dar din ce în ce mai departe unii de ceilalți. Despre relații grăbite, conversații superficiale și emoții pe care le ascundem prea bine.

Adevărul este simplu și, uneori, greu de acceptat: omul nu este construit să fie singur. Avem nevoie să fim văzuți, auziți, înțeleși. Nu perfecți, nu puternici… ci autentici.

Singurătatea nu este o slăbiciune. Este un semnal că sufletul tău are nevoie de apropiere, de siguranță, de oameni în fața cărora să nu te mai ascunzi.

Poate că nu ai nevoie de mai mulți oameni.
Poate ai nevoie de mai multă profunzime.

Și da… ai voie să îți dorești asta.

Psiholog Daniela Iacob ♥
vindecare psiholog

23/02/2026

Dincolo de ceea ce vedem în terapie…

Uneori, în cabinet, oamenii spun:
„Știu ce ar trebui să fac… dar nu pot.”
Și mult timp am învățat să nu privesc acest „nu pot” ca pe o lipsă de voință, ci ca pe o formă de protecție.
Cartea „101 apărări – Cum se autoprotejează mintea” de Jerome S. Blackman explică atât de uman un adevăr pe care îl întâlnim zilnic:
mintea noastră construiește apărări nu ca să ne încurce, ci ca să ne ajute să supraviețuim emoțional.
Evitarea, tăcerea, raționalizarea, gluma spusă la momentul nepotrivit sau aparenta detașare — toate au fost, cândva, soluții care au ținut durerea la distanță.
În terapie nu „dărâmăm” apărările.
Le înțelegem.
Le respectăm.
Și, încet, ajutăm omul să descopere că poate fi în siguranță chiar și fără ele.
Este o carte despre psihologie, dar mai ales despre oameni.
Despre fragilitate, adaptare și despre felul în care fiecare dintre noi a învățat, la un moment dat, să se protejeze ca să poată merge mai departe.
O recomand cu multă căldură, pentru specialiști, dar și pentru oricine vrea să se privească cu mai multă blândețe.
Pentru că, uneori, ceea ce numim „problemă” a fost, de fapt, salvarea noastră.

Psiholog Daniela Iacob ♥

17/02/2026

Astăzi este despre bunătate.
Despre acele gesturi mici care pot liniști un suflet, pot reda speranță și pot aduce oamenii mai aproape unii de alții.

În cabinet, văd adesea cât de mult poate schimba un om atunci când este ascultat fără judecată, când este privit cu răbdare și înțeles cu adevărat.
Uneori, bunătatea este chiar acest spațiu sigur în care poți să fii tu, fără teamă.

Dacă simți că ai nevoie să vorbești, să te înțelegi mai bine sau să îți găsești echilibrul, să știi că nu este o rușine să ceri ajutor. Este un act de curaj și grijă față de tine.

Astăzi, oferă un gest de bunătate… și nu uita să fii bun și cu tine.

Psiholog Daniela Iacob ♥

04/02/2026

În seara asta am fost, din nou, elev. Nu în sensul clasic, ci în acel spațiu în care lași certitudinile deoparte și alegi să înveți cu adevărat. Am început programul Terapia cazurilor dificile, un demers care aduce în prim-plan acele cazuri despre care se vorbește puțin, nu pentru că nu există, ci pentru că sunt grele, apăsătoare și cer mai mult decât tehnică. Cer maturitate clinică, limite clare și capacitatea de a rămâne prezent acolo unde durerea este mare.

Sunt cazuri care te obligă să încetinești, să-ți verifici limitele și să-ți pui întrebări incomode despre rolul tău, despre responsabilitate și despre felul în care alegi să fii în relația terapeutică. În următoarele săptămâni voi lucra cu teme care nu se învață din formule: parasuicid și suicid, traumă și abuz, dependențe, tulburări alimentare severe, autoagresiune, boală, suferință și sens. Nu ca simple „subiecte”, ci ca realități profund umane.

Și, în același timp, simt recunoștință pentru oamenii de la care am învățat, de-a lungul timpului, să privesc profesia asta cu seriozitate, cu respect pentru om și cu responsabilitate. Pentru cei care au pus bazele felului în care lucrez astăzi și m-au învățat că, dincolo de tehnici și concepte, rămâne felul în care stai lângă un om în suferință.

Îmi sunt recunoscătoare pentru că aleg să rămân deschisă, pentru că nu ocolesc dificultatea și pentru că știu că psihoterapia nu este despre a ști tot, ci despre a putea rămâne prezent acolo unde este greu. Sunt seri care nu se termină cu răspunsuri, ci cu mai multă claritate, mai mult respect pentru om și mai multă responsabilitate față de ceea ce înseamnă, cu adevărat, să fii terapeut.

Învățarea este un proces continuu.
Psiholog Daniela Iacob

02/02/2026

Se spune că, în basme, eroul nu pornește la drum atunci când are toate răspunsurile, ci atunci când apare o întrebare. De obicei, nu e una mare și clară, ci una care îl neliniștește, care nu-l lasă să doarmă, care îl face să simtă că nu mai poate rămâne pe loc. Uneori e doar un „oare cine sunt?”, alteori un „de ce mă simt așa?” sau „încotro mă îndrept?”.

Așa începe și drumul în psihoterapie. Nu cu explicații perfecte, nu cu soluții pregătite dinainte, ci cu o întrebare spusă cu voce joasă, poate pentru prima dată. O întrebare care nu caută să grăbească finalul poveștii, ci să deschidă drumul.

În basme, întrebarea îl scoate pe erou din locul cunoscut și îl pune în mișcare. În psihoterapie, întrebările au același rol: creează spațiu, dau sens și permit poveștii tale să se așeze altfel. Uneori, nu răspunsul vindecă, ci faptul că întrebarea a fost, în sfârșit, pusă.

Psiholog Daniela Iacob 🤍

31/01/2026

Un pas înainte, cu emoție și determinare.
Munca, studiul și perseverența se văd uneori într-o simplă copertă de lucrare… și într-un mic reminder că se poate 💪
Drumul în psihologia resurselor umane nu e ușor, dar e asumat, construit cu sens și responsabilitate

27/01/2026

Acesta este un spațiu de siguranță.
Un loc în care timpul încetinește, iar graba nu are voie să intre.
Unde o fetiță poate sta pe iarbă, cu o carte în brațe, fără să se teamă, fără să se apere, fără să demonstreze nimic.

Siguranța arată uneori exact așa: liniște, rădăcini, verde, prezență. Un „ești bine așa cm ești” nerostit, dar simțit.

Aici se naște încrederea.
Din lucruri simple, ținute cu grijă.

Psiholog Daniela Iacob 🤍

24/01/2026

Uneori uităm că ceea ce astăzi numim „România” n-a fost dintotdeauna un cuvânt sigur, rostit fără teamă. Pentru mult timp a fost doar o dorință, o speranță purtată în șoaptă, din tată în fiu, din mamă în copil.

Înainte de 24 ianuarie 1859, românii trăiau despărțiți de hotare și de interese străine. Moldova și Țara Românească erau două inimi care băteau la fel, dar nu aveau voie să bată împreună. Unirea nu a fost un gest simplu, ci un act de curaj și asumare, construit cu luciditate și sacrificiu.

Alexandru Ioan Cuza a înțeles că istoria adevărată se scrie pentru cei care vin după noi. Alegerea sa ca domn al ambelor principate a fost o victorie a voinței populare, susținută de oameni simpli și de elite deopotrivă, uniți de credința că împreună pot schimba destinul unei națiuni.

Istoria este despre sacrificii tăcute și despre oameni care au renunțat la liniștea lor pentru ca noi să avem astăzi o țară. A ne aminti de Unirea Principatelor Române înseamnă a înțelege că unitatea nu este un dat, ci o responsabilitate care se construiește zilnic.

La mulți ani, români!
Să nu uităm de unde venim, să rămânem uniți prin respect și memorie și să ducem mai departe curajul celor care au visat o Românie împreună. 🇷🇴

23/01/2026

Unele legături dintre oameni sunt ca poveștile bune din copilărie.
Le-ai citit cândva, apoi le-ai pus pe raft. Timpul a trecut. Dar când le redeschizi, descoperi că emoția e încă acolo.

Așa sunt și unele relații, nu trăiesc în contact constant, ci în amintirea felului în care ne-am simțit. Ca în scrierile lui Antoine de Saint-Exupéry, esențialul nu se vede imediat. Se simte.

Legătura adevărată nu se pierde în absență.
Doar așteaptă, ca o poveste care știe că va fi recitită.

Psiholog Daniela Iacob

19/01/2026

📘 „Jurnalul unui psihopat”

Am această carte în bibliotecă și, de fiecare dată când îi privesc coperta, mă gândesc cât de ușor folosim cuvinte mari pentru a vorbi despre oameni.

Nu, nu este un jurnal clinic.
Nu, nu este o lecție despre psihopatie.

Este mai degrabă o poveste despre singurătate, despre un om rupt de sine și de lume, care își poartă golul interior prin ironie, detașare și cinism. Uneori, astfel de măști par „periculoase”, când, de fapt, ele sunt doar forme de supraviețuire.

În cabinet, văd des cât de mult rău poate face o etichetă pusă prea repede.
Oamenii nu sunt diagnostice.
Sunt istorii, răni, adaptări.

Cartea aceasta nu vorbește despre „psihopați”,
ci despre cât de departe poate ajunge un om atunci când nu se mai simte văzut.

Și poate că adevărata întrebare nu este „ce e în neregulă cu el?”, ci „ce i-a lipsit?

Psiholog Daniela Iacob
Cabinet Individual de Psihologie

18/01/2026

Uneori, mintea nu are nevoie de soluții,
ci de liniște.
Psihologic vorbind, atunci când ne permitem să încetinim, chiar și pentru câteva minute, sistemul nervos începe să se regleze. Gândurile nu mai aleargă, emoțiile devin mai ușor de simțit, iar corpul primește semnalul că este în siguranță.

O pauză, o carte, o ceașcă de cafea băută în tihnă nu sunt mofturi.
Sunt mici forme de grijă care ajută mintea să respire.
Claritatea nu apare din presiune, ci din momentele în care ne dăm voie să fim, pur și simplu.

Daniela Iacob
Psiholog Clinician și Psihoterapeut