10/02/2026
Sunt zile în care ne amintim cât de mult pot dura unele povești… nu pentru că le trăim,ci pentru că alții continuă să vorbească despre ele.
Au trecut ani.
Ani în care viața se schimba,
în care creștem,
în care lasam lucruri în urmă
și construim altele, în liniște.
Dar unele conversații par că nu se termină niciodată.
Aceleași întrebări, aceleași păreri, aceleași bârfe, de parcă timpul s-ar fi oprit undeva și refuza să meargă mai departe.
Și uneori ne gândim cât de ușor este pentru oameni să rămână blocați în povestea altcuiva, în loc să-și scrie propria viață.
Adevărul e că fiecare om are un trecut.
Fiecare relație, fiecare decizie, fiecare început vine la pachet cu o istorie.
Nimeni nu ajunge într-un prezent curat, perfect, fără urme.
Dar trecutul nu e o sentință. E doar un capitol scris intr-o carte întreaga.
Iar la un moment dat, alegem să nu mai răspundem la fiecare zvon, la fiecare discuție, la fiecare părere aruncată peste gard.
Alegem liniștea.
Alegem prezentul.
Alegem oamenii care sunt lângă noi acum, nu vocile care încă trăiesc în trecut.
Pentru că, după un timp, liniștea devine cel mai elegant răspuns.
