28/12/2025
“Narcisiștii adoră să joace rolul „familiei fericite” sau al „prietenului loial”, dar numai cu persoanele care le satisfac toate dorințele.
Dacă le spui verde în față sau le vezi adevărata față, ești dat afară. Și sincer? Este o binecuvântare deghizată. Ceea ce pare a fi respingere este de fapt protecție. Narcisiștii mențin relații numai atâta timp cât aceste relații le hrănesc ego-ul, le validează imaginea falsă sau le satisfac nevoile. În momentul în care încetezi să aplauzi, să fii de acord sau să te micșorezi pentru a menține pacea, masca cade. Dintr-o dată, ești etichetat ca „dificil”, „nerecunoscător” „toxic” sau „nebun", nu pentru că te-ai schimbat, ci pentru că ai încetat să joci rolul care ți-a fost atribuit.
Ei iubesc iluzia unității, nu conexiunea autentică. „Familia fericită” este o reprezentare pentru cei din afară. „Prieten loial” este un titlu rezervat celor care nu pun niciodată la îndoială, nu-i contestă niciodată și nu îi depășesc niciodată. Loialitatea pe care o cer este unilaterală : se așteaptă ca tu să ierți totul, să tolerezi lipsa de respect și să rămâi tăcut, în timp ce ei nu îți datorează nimic în schimb. Responsabilitatea le pare o trădare, iar onestitatea le pare un atac.
Când vezi dincolo de manipulare, ameninți narațiunea pe care au construit-o cu grijă. Iar narcisistii vor proteja întotdeauna narațiunea în detrimentul adevărului. Așadar, te resping, te exclud, te denigrează – nu pentru că ai greșit, ci pentru că ai fost conștient de manipularea lor. Claritatea ta devine periculoasă pentru controlul lor. Sunt obsedati de control si putere.
A fi respins poate fi dureros, mai ales dacă ai crezut că legătura era reală. Dar distanța față de un narcisist creează spațiu pentru pace, încredere în sine și siguranță emoțională. Nu mai ești obligat să te prezinți, să te explici la nesfârșit sau să-ți estompezi lumina pentru a face pe cineva să se simtă confortabil. Ești liber de ciclul epuizant al căutării aprobării și al îndoielii de sine.
Ceea ce ei numesc neloialitate este adesea doar respect de sine. Ceea ce ei numesc abandon este adesea o limită. Și ceea ce pare la început o pierdere se revelează încet ca o ușurare. Pierderea accesului la tine nu este eșecul tău – este consecința refuzului de a fi folosit.
Deci, dacă ai fost îndepărtat pentru că ai văzut clar, consideră asta o confirmare. Nu ai pierdut o familie sau un prieten – ai scăpat de un rol care nu a fost niciodată menit să onoreze cine ești cu adevărat.”
Radu Radu