02/10/2025
Parteneră sau psiholog de ocazie?
De câte ori nu ți s-a întâmplat să te trezești, fără să vrei, în rolul de terapeut al partenerului? La început e chiar frumos. El vine obosit sau nervos, iar tu îl întrebi grijuliu: „Ce ai, dragule?”. Îl asculți, îl îmbrățișezi, stai în liniște lângă problemele lui. Ale tale trec în umbra. Ai deja o misiune.
Și el se liniștește. Tu te simți utilă, conectată, importantă.
Doar că, fără să-ți dai seama, începi să urci pe scara psihologiei de ocazie. Nu te mai mulțumești cu răspunsurile de suprafață și începi să vezi dincolo: furia de la muncă ascunde frici vechi, neînțelegeri cu tatăl, presiuni sociale. Tu le identifici, pui întrebări, aduci soluții. Citești cărți de dezvoltare personală, explici emoții, recomanzi meditație, sală sau discuții între prieteni.
Funcționează. El se simte mai bine, mai clar, mai echilibrat. Și tu ești mândră: „L-am ajutat!”.
Dar aici vine momentul cel mai dureros, pe care l-am văzut și în cabinet, și în experiențele reale ale multor femei: când lucrurile se schimbă.
El devine mai liniștit, mai stabil, își vede de treabă și ajungi să auzi fraze precum: „Am nevoie de spațiu”, „Mă simt copleșit de prezența ta”.
Este momentul în care După ce i-ai oferit atâtea resurse, idei și sprijin, tot ceea ce i-ai transmis devine deja parte din el. Și, paradoxal, în punctul acela nu mai simte că are nevoie de tine ca de un sprijin, pentru că îți poartă în el cunoașterea.
În punctul în care este acum, simte că poate mai mult. Și brusc, tu devii trecutul lui. Tu ești asociată doar cu faza de „reparație”. El devine rece sau te tratează ca pe un mobilier util, confortabil, dar care nu mai e la modă.
Aici apare întrebarea: cât oferi și cât primești?
Pentru că, în relații, e vital să vezi clar ce dă și ce primește fiecare. Dacă rămâi prea mult într-un raport în care tu oferi totul iar celălalt ia fără măsură, nu mai e iubire, e exploatare. Lecția e să-ți cunoști valoarea și să nu permiți să fii tratată ca resursă, ci ca partener. Cine vede în tine doar un instrument pentru propriul ego, nu îți este destin, ci doar o etapă care îți arată unde să spui stop.
Realitatea e simplă: dacă devii salvatoarea lui, riști să pierzi rolul de parteneră.
Cel mai sănătos lucru pe care îl poți face pentru relația ta este să rămâi femeia de lângă el, nu terapeutul lui. Lasă-l să-și poarte singur luptele, să-și facă greșelile și, dacă e nevoie, îndrumă-l către un psiholog adevărat.
Păstrează-ți energia pentru tine: pentru râsul tău, pentru prieteniile și pasiunile tale. Pentru că cel mai dureros final e să ajungi eroina care l-a ajutat să câștige — dar care și-a pierdut pe drum propria poveste.
🔸 Și amintește-ți: dacă povara emoțională a altcuiva devine rucsacul tău zilnic, uneori e mai sănătos să-l lași jos, decât să te cocoșezi sub greutatea lui.
Descoperă aici evenimentele viitoare pe care organizez: https://ralucaelenamoisescu.ro/oferte-speciale/
anxietate
