What are the opening hours?

Monday 10:00 - 20:00 Tuesday 09:00 - 20:00 Wednesday 09:00 - 20:00 Thursday 09:00 - 20:00 Friday 09:00 - 20:00 Saturday 10:00 - 15:00

Psiholog Raluca Elena Moisescu, Bucureşti Sectorul 1 (2025)

02/11/2025

Poți să îți dai seama destul de repede dacă ai în față o personalitate de tip narcisic.
Nu e nevoie de mult timp — doar de atenție.

De obicei, primele cuvinte conțin deja o formă de autoexcepționalitate:
„Eu nu sunt ca ceilalți.”
„Eu gândesc diferit.”
„Eu sunt diferit.”

Narcisistul are o nevoie aproape instinctivă de a se diferenția.
Nu vorbește cu tine, ci despre el.
Cuvintele lui par profunde, dar în spatele lor se ascunde o nevoie imensă de validare.

Nu se arată vulnerabil, ci excepțional.
Nu îți permite să-l vezi, ci doar să-l admiri.
Prin discurs, își construiește imaginea idealizată — un personaj puternic, special, de neatins.

În realitate, totul este o strategie subtilă:
El setează scena, iar tu devii publicul.
Te provoacă să demonstrezi că ești „diferită” de ceilalți, că vei putea „gestiona” intensitatea lui.

Și, fără să-ți dai seama, ai intrat deja în rolul pe care ți l-a pregătit:
începi munca de a dovedi că ești partenera potrivită pentru el.

O muncă intensă, care nu se termină niciodată.
Pentru că în momentul în care obosești sau te oprești din a-l valida,
îți este indusă vinovăția.

02/11/2025

Mulți oameni intră în relații din frică — frica de a fi prea mult, de a fi respinși, de a nu fi suficienți.
În procesul de terapie, se observă același tipar: iubirea devine un loc al demonstrației, nu al prezenței.

Câteva adevăruri simple, dar transformatoare 👇

1️⃣ Că e în regulă să ceri. Când îți exprimi nevoile, nu devii o povară — ci creezi claritate și apropiere.

2️⃣ Că „a deranja” uneori înseamnă să fii vie, autentică, prezentă. Altfel, liniștea pe care o menții devine o formă de absență emoțională.

3️⃣ Că intensitatea, emoția și dorințele nu sperie pe cineva disponibil și implicat — ele construiesc conexiune reală.

4️⃣ Că frica de a fi respinsă te face să te micșorezi în relații, să nu ceri, să nu incomodezi.

5️⃣ Că frica de a fi „prea mult” te conduce spre o iubire controlată, lipsită de viață și spontaneitate.

6️⃣ Că frica de a nu fi suficient te epuizează — trăiești încercând să dovedești că meriți iubirea, în loc să o primești.

⸻

💬 Ce dintre aceste adevăruri ți-a rămas cel mai aproape de inimă?

31/10/2025

ESTE IMPORTANT CUM ÎMBĂTRÂNEȘTI

Nu este doar despre vârstă, riduri sau fire albe.
Este despre felul în care am trăit până aici — despre prezența noastră în viață, în iubire, în familie și în propriul corp.

Este important cm îmbătrânim, pentru că în felul în care o facem se citește întreaga poveste a vieții noastre.
Se vede dacă am trăit conștient sau doar am alergat dintr-o zi în alta.
Dacă am știut să ne oprim, să respirăm, să ne ascultăm.
Dacă am avut curajul să mergem mai departe chiar și atunci când nu mai era drum, când părea că totul se prăbușește în jur.

Se vede dacă ne-am atins scopurile, dar mai ales cm am trăit în timp ce le urmăream.
Dacă am rămas vii pe dinăuntru, sensibili, deschiși, sau ne-am pierdut pe drum, fără să ne dăm seama.

Mai departe de ceea ce am vrut să avem — o casă, o carieră, o familie — rămâne întrebarea:
ne-am îngrijit de ceea ce am avut?

Ne-am îngrijit de familia pe care am construit-o?
Am fost cu adevărat acolo, în iubire, în grijă, în prezență?
Sau, uneori, am rămas din obișnuință, lăsând zilele să treacă peste noi, fără să mai simțim cu adevărat?

Cu toții purtăm în noi promisiuni de odinioară — unele împlinite, altele risipite în timp.
Unde s-a dus energia cu care am pornit la drum?
Ce s-a întâmplat cu visurile acelea pe care le-am clădit cu atâta pasiune și credință?
Unde s-au oprit? Și ce s-a pierdut odată cu ele?

Uneori plecăm din povești fără să privim înapoi.
Din furie, din oboseală, din neputință.
Și ne convingem că e mai ușor așa — să închidem ușa, să nu mai simțim, să mergem mai departe.

Dar viața are felul ei de a ne chema înapoi.
Nu ca să ne pedepsească, ci ca să ne amintească ce am lăsat neterminat.
Ce s-a născut din absențele noastre. Ce a rămas neînchis.

Pentru că, dincolo de ani, rămân urmele:
neîncheierile, vinovățiile tăcute, relațiile părăsite fără cuvânt, promisiunile care n-au fost onorate.
Toate acestea trăiesc mai departe în noi — cerând, la un moment dat, să fie privite, asumate și duse la capăt cu inimă împăcată.

____________

📎Tu ce ai lăsat neînchis?

Ce parte din tine așteaptă încă să fie văzută, recunoscută, adusă la pace?

Care este locul în care, încă eviți să privești? Unde nu vrei să privești, de teamă că ai putea simți prea mult?

Unde te temi să recunoști că ai fost absent — și ce s-ar schimba dacă ai privi?

Ce parte din tine încă trăiește în tăcerea unei plecări vechi? Pe cine ai lăsat în urmă fără o privire de încheiere?

Raluca Moisescu
Psiholog și Psihoterapeut

30/10/2025

CÂND IUBIREA NU VEDE, CI PROIECTEAZĂ – DESPRE DIFERENȚA DINTRE ILUZIE ȘI PREZENȚĂ

Uneori, nu iubim omul din fața noastră.
Iubim imaginea pe care mintea noastră o creează despre el — o versiune plină de potențial, care ar putea, dacă ar vrea, să devină ceea ce visăm noi.

Dar această iubire nu e întotdeauna iubire.
E dorință de completare, o încercare de a vindeca prin celălalt ceea ce n-am primit cândva.
Este iubirea inconștientă, iubirea care proiectează.

Când spunem „văd potențialul din el/ea”, de fapt vedem reflexia propriei noastre conștiințe – ceea ce am face noi, cm am iubi noi, cât am putea transforma dacă am fi în locul lor.
De aceea, relațiile bazate pe proiecții ne lasă adesea epuizați: investim în fantezie, nu în realitate.

Adevărata iubire nu idealizează.
Ea acceptă.
Și, atunci când e nevoie, dă drumul.
Pentru că iubirea matură nu caută să schimbe sau să salveze.
Ea onorează adevărul dintre doi oameni – chiar și atunci când acel adevăr înseamnă sfârșit.

⸻

💠 Din perspectiva terapiei IFS (Internal Family Systems)

În terapia părților, vorbim despre felul în care exilații – părțile noastre rănite, pline de dor și lipsă – caută în ceilalți ceea ce nu au primit în trecut: siguranță, prezență, validare.
Când iubirea pornește din aceste părți, ea idealizează și speră.
Dar când iubim din Sinele conștient, iubirea devine clară, blândă și liberă.
Nu mai căutăm reparație, ci conexiune.

⸻

🪞 Despre proiecție și oglindire

În psihologie, proiecția este mecanismul prin care atribuim altcuiva ceea ce nu putem încă recunoaște în noi.
În iubire, acest mecanism creează iluzia că celălalt ne poate salva, completa sau defini.
Dar fiecare proiecție e o invitație subtilă către întoarcerea la noi înșine — acolo unde se află, de fapt, sursa propriei iubiri.

⸻

💫 Claritatea care eliberează

Să iubești conștient înseamnă să alegi claritatea în locul speranței, realitatea în locul fanteziei și prezența în locul proiecției.
Să vezi omul din fața ta fără să-l transformi în visul tău.
Și să știi că uneori iubirea reală se exprimă nu prin a rămâne, ci prin a da drumul în pace.

Dacă recunoști acest tip de iubire în povestea ta, nu e un eșec.
Este o etapă firească a creșterii sufletului și a maturizării emoționale.
Poți învăța să te întorci către tine, să-ți vindeci proiecțiile și să descoperi iubirea ca prezență — nu ca speranță.

⸻

🌿 Întrebări pentru reflecție:
• Ai trăit vreodată o iubire care era mai mult proiecție decât prezență?
• Ce parte din tine spera ca acea persoană să devină „altfel”?
• Cum s-ar transforma iubirea ta dacă ai privi relația prin ochii Sinelui tău conștient?

⸻

🌿 Cum s-ar transforma iubirea ta dacă ai privi relația prin ochii Sinelui tău conștient?
Cine/ce este acest Sine conștient?
Cine este acea parte din tine care poate vedea cu atâta claritate, care poate iubi fără frică și fără să se piardă în celălalt?

Dacă aceste rânduri ți-au atins ceva în interior, e posibil ca o parte din tine să fie pregătită să privească altfel iubirea.
Terapia te poate ajuta să-ți întâlnești Sinele conștient — acea instanță interioară care aduce în relații calm, claritate și prezență.

14/10/2025

Cum arată vindecarea:

Vindecarea nu e spectaculoasă.
Nu e momentul în care sari de bucurie, ci acela în care:
•nu mai simți nevoia să explici totul tuturor
•tăcerea nu mai doare
•nu mai ai nevoie să ai mereu dreptate
•spui “nu” fără vină
•poți privi o amintire dureroasă fără să se strângă stomacul
•ești mai blând cu tine, chiar și când greșești
• dispare nevoia de a “ține” totul sub control
•corpul nu mai e mereu în alertă; apare senzația de a fi acasă în tine.

Vindecarea se simte, uneori, ca o liniște blândă după o furtună lungă.

13/10/2025

Lucrul cu tine însuți nu se termină niciodată.
Pentru că relația cu tine este cea mai importantă relație din viața ta. 💫

Ți s-a întâmplat vreodată să pleci dintr-o conversație și să te întrebi:
„De ce n-am spus nimic?”

Sau să te blochezi exact în momentul în care vrei să te apropii de oameni?

Poate că nu e lipsă de curaj — ci oboseala de a juca mereu un rol.

🌱 Grupul de conectare autentică este un spațiu blând și sigur,
unde poți lăsa garda jos și poți fi tu însuți — fără teamă, fără măști.

Vom lucra împreună, timp de 4 săptămâni, într-un cadru care oferă încredere,
apartenență și ocazia de a redescoperi cm e să fii în prezența altora… fără să te pierzi pe tine.

📅 Începem pe 30 octombrie 2025
🕒 Joi seara, 19:00–21:30 | Online, pe Zoom
150 lei / întâlnire | 4 întâlniri

Facilitat de Raluca Moisescu – psiholog & psihoterapeut integrativ

👉 Scrie-mi în privat mesajul „Vreau să particip”.

E primul pas spre libertatea de a fi tu însuți, între oameni. 🤍

07/10/2025

„Am mai fost aici” - Când jocurile se repetă, dar scenariul poate fi rescris

În relațiile noastre, trăim uneori sentimentul că “Am mai fost aici”:
aceleași discuții care se învârt în cerc, aceeași răceală care apare din senin, același final care lasă un gol.

Nu e întâmplător — e un tipar interior care se reactivează de fiecare dată când O PARTE din noi încearcă, inconștient, să repare ceva ce nu a fost încă vindecat.

Fiecare dintre noi poartă o hartă emoțională veche — felul în care am învățat, cândva, să fim în relație:

• să ne retragem ca să nu fim răniți;
• să ne disociem – sau, mai simplu spus, să ne deconectăm emoțional – pentru a putea rămâne acolo, chiar și atunci când doare;
• să păstrăm aparențele prin gesturi politicoase și conversații despre nimic;
• să rămânem în siguranța superficialului, evitând expunerea emoțională reală;
• să alegem parteneriate funcționale (de serviciu, de proiect), dar fără vulnerabilitate;
• să ne trăim viața previzibil, scopul fiind evitarea rănirii emoționale.

Te regăsești?

Dincolo de aceste comportamente aparent „normale”, se ascunde adesea o teamă profundă:
teama că, dacă vom fi văzuți prea aproape și ne vom arăta nevoile reale, vom trăi din nou durerea de altădată.

Așa se naște distanța.
Și, deși dorim conexiune, trăim în evitare.

🌿 Apropierea nu se construiește din cuvinte frumoase sau gesturi formale.
Ea începe acolo unde avem curajul să ne arătăm fără roluri — să spunem: „mi-e teamă”, „mă doare”, „am nevoie de tine”.

Doar în măsura în care devenim conștienți de aceste mecanisme de protecție, putem alege diferit.
Putem trăi diferit.

Altfel te vei auzi zicând, din nou:
„Am mai fost aici.”

Aceasta este trecerea de la reacție la alegere.
De la tipar la prezență.
De la mască la autenticitate.

Dacă simți că repeți aceleași scenarii dureroase în relații, nu e pentru că e ceva greșit cu tine.
E doar O PARTE din tine care încă speră să rescrie o poveste veche.
Și vestea bună este că se poate.

Psiholog Raluca Moisescu
_

🌿 În cabinet, creez un spațiu sigur în care poți înțelege de ce ai jucat un anumit rol, cm s-a format el și ce se întâmplă atunci când nu mai e nevoie să-l joci.

Cum ar fi să nu mai fie nevoie să te protejezi — ci doar să trăiești?

⸻

05/10/2025

E dureros să iubești pe cineva care nu vrea să se schimbe, dar -
si mai dureros este să crezi că iubirea ta ar trebui să fie suficientă pentru asta.

💬Iubirea nu îi vindecă pe cei care refuză să se schimbe.

➡️Le oferă doar un spațiu în care pot rămâne la fel, până când aleg să se întâlnească cu ei înșiși. Dacă nu are el vointa,
de ce crezi că, prin vointa ta, el o sã o facă?

🔸 Când auzi „Așa sunt eu, Nu pot altfel.”

Pentru tine, ca partener/ă, aceste cuvinte suna ca o ușă închisă în fața sufletului tău.
Ele sunt o limită emoțională, omul de lângă tine îți spune

• „Nu meriți să încerc pentru tine.”

Te invit să explorezi ceea ce se transmite dincolo de cuvinte🌿

_______

05/10/2025

REMINDER:
Viața ta nu devine mai bună din întâmplare,
devine mai bună prin schimbare.

Dacă simți că e timpul să ieși din zona ta de confort🌿
➡️ În linkul din BIO găsești informații complete despre programul de grup.

_____

02/10/2025

Parteneră sau psiholog de ocazie?

De câte ori nu ți s-a întâmplat să te trezești, fără să vrei, în rolul de terapeut al partenerului? La început e chiar frumos. El vine obosit sau nervos, iar tu îl întrebi grijuliu: „Ce ai, dragule?”. Îl asculți, îl îmbrățișezi, stai în liniște lângă problemele lui. Ale tale trec în umbra. Ai deja o misiune.

Și el se liniștește. Tu te simți utilă, conectată, importantă.

Doar că, fără să-ți dai seama, începi să urci pe scara psihologiei de ocazie. Nu te mai mulțumești cu răspunsurile de suprafață și începi să vezi dincolo: furia de la muncă ascunde frici vechi, neînțelegeri cu tatăl, presiuni sociale. Tu le identifici, pui întrebări, aduci soluții. Citești cărți de dezvoltare personală, explici emoții, recomanzi meditație, sală sau discuții între prieteni.

Funcționează. El se simte mai bine, mai clar, mai echilibrat. Și tu ești mândră: „L-am ajutat!”.

Dar aici vine momentul cel mai dureros, pe care l-am văzut și în cabinet, și în experiențele reale ale multor femei: când lucrurile se schimbă.
El devine mai liniștit, mai stabil, își vede de treabă și ajungi să auzi fraze precum: „Am nevoie de spațiu”, „Mă simt copleșit de prezența ta”.

Este momentul în care După ce i-ai oferit atâtea resurse, idei și sprijin, tot ceea ce i-ai transmis devine deja parte din el. Și, paradoxal, în punctul acela nu mai simte că are nevoie de tine ca de un sprijin, pentru că îți poartă în el cunoașterea.

În punctul în care este acum, simte că poate mai mult. Și brusc, tu devii trecutul lui. Tu ești asociată doar cu faza de „reparație”. El devine rece sau te tratează ca pe un mobilier util, confortabil, dar care nu mai e la modă.

Aici apare întrebarea: cât oferi și cât primești?
Pentru că, în relații, e vital să vezi clar ce dă și ce primește fiecare. Dacă rămâi prea mult într-un raport în care tu oferi totul iar celălalt ia fără măsură, nu mai e iubire, e exploatare. Lecția e să-ți cunoști valoarea și să nu permiți să fii tratată ca resursă, ci ca partener. Cine vede în tine doar un instrument pentru propriul ego, nu îți este destin, ci doar o etapă care îți arată unde să spui stop.

Realitatea e simplă: dacă devii salvatoarea lui, riști să pierzi rolul de parteneră.

Cel mai sănătos lucru pe care îl poți face pentru relația ta este să rămâi femeia de lângă el, nu terapeutul lui. Lasă-l să-și poarte singur luptele, să-și facă greșelile și, dacă e nevoie, îndrumă-l către un psiholog adevărat.

Păstrează-ți energia pentru tine: pentru râsul tău, pentru prieteniile și pasiunile tale. Pentru că cel mai dureros final e să ajungi eroina care l-a ajutat să câștige — dar care și-a pierdut pe drum propria poveste.

🔸 Și amintește-ți: dacă povara emoțională a altcuiva devine rucsacul tău zilnic, uneori e mai sănătos să-l lași jos, decât să te cocoșezi sub greutatea lui.

Descoperă aici evenimentele viitoare pe care organizez: https://ralucaelenamoisescu.ro/oferte-speciale/

anxietate

Psiholog Raluca Elena Moisescu

02/11/2025

02/11/2025

31/10/2025

30/10/2025

14/10/2025

13/10/2025

07/10/2025

05/10/2025

05/10/2025

02/10/2025

Address

Opening Hours

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category

Monday	10:00 - 20:00
Tuesday	09:00 - 20:00
Wednesday	09:00 - 20:00
Thursday	09:00 - 20:00
Friday	09:00 - 20:00
Saturday	10:00 - 15:00