12/05/2025
Poate terapia cognitiv-comportamentală (TCC) să îi încurajeze pe adulții cu ADHD să „mascheze sau să se camufleze”? O prezentare pentru care mi-aș fi dorit să particip la congres.
Răspunsul scurt: TCC-ul, așa cm a fost conceput, are scopul de a-i ajuta pe clienții cu ADHD să-și gestioneze atenția, impulsivitatea și emoțiile, nu să-i facă să pară „neurotipici”. Totuși, dacă este aplicat rigid – cu accent doar pe a nu deranja și pe a se conforma așteptărilor sociale – terapia poate aluneca spre camuflare (masking). Atunci când este adaptată dintr-o perspectivă „neurodivers-affirming”, TCC face exact opusul: îi ajută pe clienți să-și recunoască strategiile de camuflare, să reducă rușinea și să funcționeze mai autentic.
Unde poate forța TCC?
Terapeutul insistă doar pe „comportamente acceptabile social”, ignorând particularitățile ADHD.
Accentul devine perfecționism și hiper-monitorizare pentru a nu „deranja”.
Mesaj implicit: „Trebuie să te comporți normal ca să fii OK”, alimentând rușinea.
Întrebarea provocatoare a zilei: Terapia cognitiv-comportamentală (CBT) pentru ADHD – sprijin real sau presiune de a părea “normali”?
Una dintre cele mai bune sesiuni de azi la World ADHD Congress a fost o dezbatere despre o întrebare pe care mulți o evită:
Poate CBT-ul să ajute… prea mult? Până în punctul în care încurajează mascarea identității persoanei?
Doi specialiști de top, psihoterapeuți de renume mondial au prezentat idei în dezbatere de tip pro/con.
Partea pro: CBT are cele mai solide dovezi ca intervenție psihologică în ADHD. Ajută la abilități executive, gestionarea emoțiilor și dezvoltarea de strategii concrete de adaptare.
Partea contra: uneori, “a funcționa mai bine” ajunge să însemne “a te preface că ești neurotipic”. Și asta vine cu un cost: epuizare, identitate afectată, diagnostic întârziat. Mai ales în cazul fetelor, femeilor și al celor care învață prea repede să mimeze conformitatea.
Concluzia: CBT e valoros, dar trebuie adaptat cu adevărat – pornind de la persoană, nu de la așteptările lumii din jur.
Nu persoana cu ADHD trebuie să se conformeze mediului, ci mediul ar trebui să se adapteze mai bine la neurodiversitate.