Dr. Alexandrina-Carmen Ene, psihoterapeut

Dr. Alexandrina-Carmen Ene, psihoterapeut Contact information, map and directions, contact form, opening hours, services, ratings, photos, videos and announcements from Dr. Alexandrina-Carmen Ene, psihoterapeut, Psychotherapist, Bucureşti Sectorul 2.

Doctor în psihologie clinică, psihopatologie și procese creative la Universitatea Paris 13 - “Paris Sorbonne Cité”, Franța;
Psihoterapeut cu drept de liberă practică atestat de Colegiul Psihologilor din România;
Trainer autorizat de CNFPA

Și ce înseamnă să fii din când în când pe aceeași lungime de undă cu făptura la care ții, fie ea partener de cuplu, copi...
30/10/2025

Și ce înseamnă să fii din când în când pe aceeași lungime de undă cu făptura la care ții, fie ea partener de cuplu, copil, părinte?
Să fii dispus UNEORI să răspunzi nevoii de conectare a celuilalt prin sincronizare a privirii, gesturilor, atitudinii, comportamentului. Să-l privești înapoi când îți caută privirea, să-i spui DA? Când îți strigă numele, să te lași îmbrățișat și să-ți deschizi și tu brațele când te cuprinde cu ale lui. Așa cm aveai atât de mare nevoie să o facă mama cu tine, când erai bebeluș.
Și cm de este atât de important să existe astfel de momente între tine și cei dragi ție?
Ele devin o dovadă vie a unei ÎNTÂLNIRI PROFUNDE, ale lui SUNT CU TINE, AICI, TE VĂD, TE AUD, ÎȚI RĂSPUND, prin urmare, CONTEZI PENTRU MINE.
Și nu întâmplător am scris cu litere mari UNEORI, pentru că nimeni nu poate să se pună la dispoziția celuilalt și să-i facă loc să existe în lumea lui, să-l întâmpine cu prezență și curiozitate de fiecare dată. De fapt, într-o proporție de peste 70% din timp nu se întâmplă. Ratăm aceste tentative de APROPIERE INTIMĂ A CELUILALT, din diverse momente- suntem obosiți, preocupați, nu avem chef, stresul ne copleșește.
Dar dacă momentele astea lipsesc, probabilitatea de a fi într-o poveste de SINGURI ÎN DOI este foarte mare.
Imagine: Pexels

Și care ar putea fi legătura dintre jocul copilului cu mama și cu tata și modul în care ar putea face față mai târziu di...
28/10/2025

Și care ar putea fi legătura dintre jocul copilului cu mama și cu tata și modul în care ar putea face față mai târziu dificultăților profesionale?
Ei, hai să ne dedăm unui exercițiu imaginativ:
Dacă este să observăm modul în care un prichindel înțelege să construiască împreună cu noi o casă/un castel/o cameră de apartament din piese de lego sau plăcuțe de carton/lemn, ceea ce am putea remarca este dedicația și concentrarea pe care le pune în scenă în momentele în care îi place ce face.
Deși mulți părinți se sperie dacă îi văd pe fiii și fiicele lor preocupați până peste cap de joacă, mai ales la vârsta primilor ani de școală, când își fac apariția temele, modul în care cei mici se lasă prinși de activitățile lor ar putea fi folosit de părinți ca o pârghie care să întărească o atitudine ceva mai relaxată de a aborda provocările care nu au cm să nu apară mai târziu în viață.
Copiii au această ușurință de a se dedica jocului într-un mod care nu exclude râsul, imitația unor gesturi sau sunete de animale, maimuțăreala sau pauzele de privit înspre tavan, spre cele mai năstrușnice făpturi ale imaginației. Și, este ceea ce noi adulții pierdem și ne străduim poate o viață să recuperăm: un mod de a privi și job-ul ca pe un joc al oamenilor mari, din care să nu excludem jucăușenia, visarea cu ochii deschiși la soluții neobișnuite pentru provocările unor proiecte, dezinvoltura și bucuria interacțiunii, concomitent cu un focus mai puțin apăsător.
Pentru că da, prea suntem încurajați de mici să facem această separație: când este vorba de joacă, joacă să fie, când este muncă, să fie cu efort și presiune.
Imagine: Pexels

Dacă luăm una bucată copil năzdrăvan, sănătos de trei-patru ani, care se simte în siguranță în familia sa și presupunem,...
27/10/2025

Dacă luăm una bucată copil năzdrăvan, sănătos de trei-patru ani, care se simte în siguranță în familia sa și presupunem, doar pentru jocul imaginativ, că un adult se apropie de el cu intenția de a-l lovi, și se năpustește asupra lui, avem șansa să observăm că probabilitatea ca piciul să se apere prin atac- să muște, să dea cu picioarele, să împingă pe cel care l-a agresat este foarte mare.
Ceea ce este însă trist este faptul că, dacă adultul repetă comportamentul și niciun alt om mare- de preferat mama sau tata- din preajmă nu intervine să-l protejeze pe micuț, avem toate șansele să vedem cm corpul lui se crispează și renunță treptat la răspunsul firesc. Nu mai spun cam cât de tragic poate să fie pentru universul intern al prichindelului dacă agresorul este părintele.
Și nu întâmplător am dat acest exemplu, pentru că el este o dovadă vie a modului în care accesarea peste ani a furiei copilului din adultul care a trăit cândva astfel de experiențe este un pas mare pe calea ieșirii lui din cercul traumei. Pentru că FURIA are darul ei, este departe de a fi doar o emoție negativă, mai ales cea la care fac referire aici- EA TE AJUTĂ SĂ TRASEZI ȘI SĂ MENȚII LIMITE SĂNĂTOASE.
COPILUL LOVIT SAU AMENINȚAT, ȘANTAJAT ARE TOT DREPTUL SĂ SIMTĂ FURIE ȘI SĂ O EXPRIME ȘI MEDIUL ÎN CARE TRĂIEȘTE AR PUTEA FI UNUL CARE SĂ VADĂ CÂT DE IMPORTANT ESTE PENTRU CEL MIC SĂ FIE SPRIJINIT SĂ-ȘI TRĂIASCĂ EMOȚIILE ȘI SĂ FIE LINIȘTIT DE PREZENȚA PROTECTOARE A CELOR MARI.
Imagine: Pexels

Dacă este să comparați următoarele situații:A. O angajată care de obicei își îndeplinește la timp, cu atenție task-urile...
24/10/2025

Dacă este să comparați următoarele situații:

A. O angajată care de obicei își îndeplinește la timp, cu atenție task-urile, reușește să urce online o campanie, fără să sesizeze o greșeală majoră și, deși este omul de bază al team-leaderului, stârnește reproșurile în cascadă ale celui din urmă (extrem de stresat de modul în care ar putea fi evaluată coordonarea sa și mai de sus, de manager), de parcă munca ei nu ar mai valora nimic. Are o reacție neașteptată și pentru ea (este prima oară când cuvintele par că i-o iau pe deasupra rațiunii), ridică tonul și îi răspunde în doi peri, după care îl critică în fața colegilor cu mult năduf, de parcă nu ar exista pe lume un șef mai nătâng.
Ambii își reconsideră atitudinea și își cer scuze unul celuilalt după ce găsesc soluții adecvate situației și tărășenia nu mai pare atât de amenințătoare. După ce-și clarifică spaimele, revin la o relație cordială, de susținere reciprocă.

B. O femeie de aproximativ 37 de ani își portretizează colegii de parcă ar fi când îngeri, când demoni. Ba îi bălăcărește și îi bârfește fără urmă de considerație, ba îi urcă pe un fel de piedestal, în momentele în care vreunul dintre ei o complimentează sau îi dă atenție. De fiecare dată când i se pare că este ignorată, chiar și când ceilalți din echipă au foarte mult de lucru, se simte invizibilă, de parcă nu ar putea să perceapă că nu pentru că nu contează se comportă ceilalți așa, ci pentru că sunt foarte prinși. Se arată foarte lezată când are senzația că nu îi este cerută părerea.

În care dintre cele două situații credeți că este vorba despre o reacție narcisică și în care despre o posibilă personalitate narcisică?
Reacție narcisică = răspuns tranzitoriu la o acuză sau la un reproș, atac perceput ca lovitură asupra stimei sau încrederii în sine.
Structură de personalitate narcisică (simplificat) = tipar de relaționare stabil, prezent încă din adolescență prin care este căutată constant o validare externă a valorii de sine pentru a umple un vid interior generat în copilăria timpurie, de genul pentru că nu a simțit că sunt important/ă pentru mama sau substitutul matern pentru ceea ce au aș fi putut deveni, îi folosesc pe ceilalți ca să mă facă să mă simt valoros/oasă.
Mecanismele de apărare fundamentale în patologiile narcisice sunt: idealizarea- devalorizarea, fără nuanțe de griuri între ele.

Știu, e o vorbă din popor- “Calul de dar nu se caută de dinți”, însă la fel de adevărat este și că, uneori, un cadou po...
23/10/2025

Știu, e o vorbă din popor- “Calul de dar nu se caută de dinți”, însă la fel de adevărat este și că, uneori, un cadou poate fi un fel de cal troian cu surprize care dor.
Este ceea ce remarcă și psihanalistul Stephen Grosz, în “Love’s labour”, când vorbește despre sensul ascuns al darului pe care un curator de muzeu, pacient de-al lui, l-a primit de la părinți în momentul în care le-a mărturisit bucuria de a avea un prim job într-un domeniu care-i plăcea (dar care nu era agreat de ei). A primit o mașină V W GOLF ale cărei costuri de întreținere îi depășeau cu mult posibilitățile. Și, dacă ar fi returnat cadoul, ar fi riscat să-și supere părinții și să pară nerecunoscător, dacă îl accepta, îl aducea în mare impas financiar și evidenția părerea alor lui că profesia aleasă nu este una de valoare.
Prin urmare, nu putem vorbi despre a simți recunoștință în afara realității, contextului. Ca să poți să oferi la rândul tău dar de recunoștință pentru ceea ce ți s-a oferit este important să simți că îți aduce bucurie și bine, nu că ascunde impulsuri de umilire sau forme de îndatorare.
So, dacă vă descurcați cu limba engleză, vă recomand să citiți cazurile din această carte, aduc nuanțe profunde de interpretare a provocărilor pe care noi toți le avem cu iubirea, acceptarea și sensul vieții în această viață.

Cum anume ai putea relaționa la vârsta adultă cu mama ta, dacă ți-ai da seama că are trăsături accentuat narcisice? Care...
22/10/2025

Cum anume ai putea relaționa la vârsta adultă cu mama ta, dacă ți-ai da seama că are trăsături accentuat narcisice?
Care ar fi locul și distanța potrivită într-un astfel de mediu interacțional?
Și, mai ales, cm îți poți îngădui SĂ DEVII TU ÎNSĂȚI dacă ai crescut cu tot neamul de condiționări care să te facă să te asortezi viziunii ei despre cm ar fi cazul să te comporți și să fii?
Despre asta și despre modul în care, în relație cu o mamă narcisică, fiica învață devreme că afecțiunea vine doar în momentul în care îi reflectă părintelui imaginea dorită am vorbit cu Antoaneta Eta Banu, în cadrul interviurilor Adevărul.
Am avut alături de noi și o carte de auto-ajutor pentru dinamica provocatoare din astfel de situații- "Fiicele adulte ale mamelor narcisiste", de Stephanie M. Kriesberg, publicată la Editura Herald.
Iar despre Antoaneta Eta Banu ce aș putea spune mai mult decât că m-am simțit ca acasă în prezența ei, atât de bine se pricepe să creeze un spațiu de dialog cald și deschis.
Mulțumesc, Sorin Lucaci, pentru modul în care faci să devină realitate astfel de întâlniri ale cunoașterii universului psi.
Prin urmare, nu ratați emisiunea! Aveți link-ul ei în primul comentariu!

Știu, nu e ușor să îngădui puiului tău să crească, să se facă om mare și să zboare din cuib către zările vieții sale. De...
21/10/2025

Știu, nu e ușor să îngădui puiului tău să crească, să se facă om mare și să zboare din cuib către zările vieții sale. Departe de tine. Nu-i ușor să-i îngădui un spațiu de transformare în care să devină el însuși și să aibă poate din ce în ce mai puțină nevoie de tine.
Că doar la un moment dat a fost un fel de gărgăriță pe trupul tău sau un pitic pe care îl urcai în cârca ta așa ca să vadă de la înălțime bucuriile jocului liber.
Și cu toate astea, fiul sau fiica ta are atât de mare nevoie de permisiunea ta de a se diferenția de așteptările tale, de a se separa de visurile tale neîmplinite și de a se duce pe calea lui cu binecuvântarea ta în chip de dar.
Despre toate astea și despre multe altele am scris pentru Magic FM Romania.
So, lectură cu rost de insight-uri vă doresc!
Mulțumesc, Ruxandra Rusan și Sorin Lucaci, pentru ocazia de a scrie câteva sugestii de liniștit puștii și puștoaicele din părinți! Aveți link-ul articolului în primul comentariu!

Faptul că uneori avem reacții narcisice (când ne sunt jignite amorul propriu sau încrederea în sine prin dispreț și alte...
21/10/2025

Faptul că uneori avem reacții narcisice (când ne sunt jignite amorul propriu sau încrederea în sine prin dispreț și alte forme de atac la persoană) nu justifică impodobirea noastră cu epitetul "narcisic", mai ales dacă avem capacitatea de a reflecta asupra experienței care ne-a zguduit.
Și atunci, cm recunoaștem tiparele narcisice care chiar permit încadrarea unor mame în această categorie?
În primul rând prin faptul că, în prezența lor, fiicele adulte sunt tratate de parcă nu ar avea dreptul să se diferențieze, să aibă dorințe și nevoi diferite de ale mamelor. Și dacă îndrăznesc să o facă sau să renunțe la a se lăsa folosite de parcă ar fi doar niște extensii ale părintelui, stârnesc valuri de critică, șantaj emoțional, amenințări, reproșuri.
Așa că nu pierdeți premiera de astăzi, 21 octombrie, de la ora 18, a dialogului dintre mine și Antoaneta Eta Banu pe marginea acestui subiect dureros: "Mamele narcisiste și relația cu fiicele lor".
Aveți link-ul în primul comentariu! Enjoy!

Cu cât este mai mic, puiul de om are o capacitate mai de pitic de a face față emoțiilor intense. Este și motivul pentru ...
20/10/2025

Cu cât este mai mic, puiul de om are o capacitate mai de pitic de a face față emoțiilor intense.
Este și motivul pentru care, de exemplu, chiar dacă se sperie în relație cu mami (care, obosită, stresată de câte sunt de făcut peste zi, poate a ridicat tonul și a devenit pentru câteva minute un fel de vrăjitoare), tot spre brațele ei se întoarce pentru a căuta reglare, liniștire. Asta dacă se simte suficient de în siguranță cu ea și nu se așteaptă să fie pedepsit cu asprime.
Ei, și să zicem că mami, observând teroarea de pe chipul mogâldeței, spune:
-Îmi pare rău că am ridicat tonul la tine. Mă deranjează să te văd că arunci cu jucăriile în mine. Nu am cm să fiu de acord cu asta, nu-mi place să mă lovești. Mă doare!
Dacă mami își decodifică reacția, îi explică faptul că nu are cm să permită un astfel de comportament, îi validează emoțiile și îl asigură pe copil că este în continuare micuțul ei adorat, cel de-o șchioapă are șansele să crească într-un mod în care brațele liniștitoare ale mamei să apară în plan intern ca un colac de salvare în momente în care mediul stimulează în el trăiri intense.
Dar câți și câte dintre noi am avut șansa de a crește cu părinți prezenți, relaxați și cu o bună capacitate de a citi și de a întâmpina cu bunăvoința privirii lor a ceea ce se întâmplă în ființa noastră?
Și câți și câte dintre noi nu suntem și acum prizonierii/ prizonierele unor mecanisme de apărare împotriva afectelor pe care nici ei nu au știut să le gestioneze pentru noi/ cu noi?
Și cm de ne comportăm și acum de parcă am avea în continuare un trup prea de furnică pentru cât de cutremurătoare se pot simți anumite stări? Și asta chiar dacă avem cu cel puțin de două ori înălțimea piciului/ piciulinei de atunci?
Este foarte simplu și, pe cât de simplu, pe atât de complex:
NU AVEM EXERCIȚIUL CORPORALIZĂRII EMOȚIEI, CÂT SĂ NU NE MAI SPERIE PREZENȚA EI ȘI SĂ-I PERMITEM SĂ SE DILATE ÎN CORPUL NOSTRU DE ADULT FĂRĂ SĂ-I PUNEM PIEDICA PICIORULUI NOSTRU DE COPIL SPERIAT CĂ TRUPUL LUI AR PUTEA FI DISTRUS DE TRĂIRE.
Și ce șansă aș fi putut avea mai mare alta decât să descopăr la ultimul modul de formare în metoda Integral Somatic Psychology with Dr. Raja Selvam, arta fluidizării și extinderii emoțiilor în corp, grație efortului Florentinei (Florentina Niculescu) de a aduce formarea și pe meleaguri românești?
Și dacă aveți curiozitatea de a descoperi câte ceva despre această metodă, un bun punct de plecare ar fi și cartea creatorului metodei, Raja Selvam, "Corporalizarea emoțiilor", publicată la Editura Herald.

Și ce altă provocare poate fi mai mare pentru fiecare dintre noi alta decât să descoperim răspunsul la o întrebare precu...
25/09/2025

Și ce altă provocare poate fi mai mare pentru fiecare dintre noi alta decât să descoperim răspunsul la o întrebare precum:
- Ce înseamnă fericirea pentru mine?
Să fie vorba doar despre împlinirea nevoilor și dorințelor, sau avem cumva responsabilitatea de a deschide în privirile și ființa noastră o perspectivă mai profundă asupra sensului FERICIRII, una care să ne redea nouă mai întregi și mai vitali în corpul și mintea noastră?
Despre asta și despre multe altele am vorbit cu Lavinia Anca Stefan, la Speranța TV, în cadrul emisiunii "Educație pentru viață", pe care o puteți urmări acum accesând link-ul din primul comentariu.

Ce anume credeți că stă în CALEA ACCESULUI TRĂIRII FERICIRII LA VÂRSTA ADULTĂ altceva decât umbra COPILULUI CULPABIL din...
15/09/2025

Ce anume credeți că stă în CALEA ACCESULUI TRĂIRII FERICIRII LA VÂRSTA ADULTĂ altceva decât umbra COPILULUI CULPABIL din noi și suferințele lui ascunse?
Despre asta și despre multe dintre DISTORSIUNILE DE PE LENTILA INTERNĂ care fac să fie așa o distanță între VIAȚA IDEALĂ DIN CAPUL MEU și REALITATE (una dintre sursele NEÎMPLINIRII NOASTRE CELE DE TOATE ZILELE) am vorbit azi cu Lavinia Anca Ștefan, în cadrul emisiunii PENTRU VIAȚĂ pe care o moderează la SperantaTV.
Revin cu link-ul de youtube imediat ce va fi disponibil, cât să fie rost de încă un pas mic, dar nu chiar de pitic în CĂLĂTORIA CUNOAȘTERII DE SINE.

Address

Bucureşti Sectorul 2

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Dr. Alexandrina-Carmen Ene, psihoterapeut posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram

Category