Cabinet Individual Psihoterapie Psihanalitica Aura Pavel

07/12/2025

04/12/2025

„Relațiile autentice nu cer renunțarea la libertate, ci capacitatea de a suporta realitatea celuilalt.” — W. R. Bion

Sub umorul scenei se ascunde o teamă reală: frica de a pierde autonomia, libertatea.
Însă independența apărată cu atâta îndârjire devine ea însăși o închisoare ce nu mai permite relaționarea.
Autonomia matură nu e defensivă; este libertatea de a te simți tu însuți în prezența celuilalt.

04/12/2025

„Relațiile autentice nu cer renunțarea la libertate, ci capacitatea de a suporta realitatea celuilalt.” — W. R. Bion

Sub umorul scenei se ascunde o teamă reală: frica de a pierde autonomia, libertatea.
Însă independența apărată cu atâta îndârjire devine ea însăși o închisoare ce nu mai permite relaționarea.
Autonomia matură nu e defensivă; este libertatea de a te simți tu însuți în prezența celuilalt.

31/07/2025

30/09/2023

🌱

10/10/2022

Experiențele traumatice sunt adesea cauza anxietății, a depresiei, a comportamentului auto-vătămator, a abuzului de substanțe, a comportamentului de acțiune cât și a simptomelor psihotice, printre altele . Însă ce este trauma ?
Conceptul de traumă este înțeles ca o experiență grav perturbatoare care are un impact profund asupra organizării emoționale a sinelui și percepției lumii exterioare . Freud a împrumutat cuvântul traumă din greacă , ce se referă la străpungerea pielii , la o rană . El a folosit cuvântul traumă în mod metaforic pentru a descrie c um scutul protector al minții poate fi încălcat și că mintea se poate simți străpunsă ,rănită , invadată .
Trauma este, în general, definită ca orice experiență care este simțită a fi insuportabilă, care distruge potențialul psihic uman și afectează capacitatea umană de a relaționa și de a simți în mod autentic legaturile cu ceilalți .
Uneori însă , e venimentul este absent din conștiința , păstrat chiar dincolo de limitele înțelegerii într-o stare atemporală, fără cuvinte și continuă să provoace durere psihicului . Absența traumei, dar prezența fantomatică în conștiință, lipsa ei de integrare normală în memorie și narațiune, aruncă o umbră care indică indirect sensul traumei și adevărul trecutului.
A ajuta o persoană să proceseze și să reflecte asupra unui eveniment traumatizant, să plângă pierderea implicată (simbolică sau concretă), să treacă prin emoții agitate, cm ar fi vinovăția și să integreze experiența în viața de zi cu zi conștientă este sarcina terapiei. Discuția cu un psihoterapeut ajută la ameliorarea simptomelor psihologice , la generarea schimbării și, astfel, la un sentiment mai mare de bunăstare.

12/09/2022

Un copil maltratat de către îngrijitorii săi nu simte că este tratat ca o ființă cu propriile gânduri și sentimente , deoarece experiența lui este aceea că este tratat precum un obiect . A fi recunoscut ca o ființă umană care simte și gândește este o condiție prealabilă necesară pentru a te experimenta atât pe tine cât și pe alții ca ființe care gândesc și simt și pentru a-i putea mentaliza pe deplin pe ceilalți . Din punct de vedere psihanalitic, există un motiv pentru care oamenii devin abuzivi . Este adesea o încercare inconștientă de a face față abuzului pe care ei înșiși l-au trăit în copilărie/adolescența și de a transforma o experiență pasivă, dureroasă și îngrozitoare într-una activă. Astfel, „abuzatorii” au toată puterea și controlul spre deosebire de sentimentele de frică și neputință pe care le-au experimentat atunci când au fost ei victime ale abuzului . În plus, nu este neobișnuit ca oamenii care au crescut în relații abuzive și într-un mediu violent domestic, să recreeze această experiență la vârsta adultă și să aleagă inconștient un partener violent și să construiască din nou casa disfuncțională în care au crescut . Trauma are modul ei de a se repeta de la o generație la alta, cu excepția cazului în care decideți să îi puneți capăt și o abordați în cadrul unui proces terapeutic .

10/03/2022

Viața este plină de polarități care dau sens existenței noastre. Cunoaștem plăcerea pentru că am simțit durere. Ne delectăm cu frumusețe pentru că am fost martorii distrugerii. Experimentăm fericirea doar pentru că am cunoscut disperarea. Energiile emoționale care ne alimentează viețile izvorăsc din această mare dihotomie care separă lumina de întuneric, constructivul de distructiv.
Freud a scos acest fenomen din marele curent subteran al experienței umane și a acordat acestor forțe opuse etichete mitologice: Eros a fost stabilit ca „instinct de viață” (făcând aluzie la zeul grec al iubirii) și, mai târziu, Thanatos pentru „ instinctul de moarte”.
Eros, reprezentând confluența tuturor acelor tendințe din noi care urmăresc păstrarea vieții, și Thanatos, reprezentând impulsul către moarte, sunt forțe centrale în existența umană.
În timp ce Thanatos îi conduce pe oameni la autoanihilare, Eros îi conduce să se îmbrățișeze cu afecțiune și sprijin. Viziunea freudiană este că ambele concepte sunt reale și în luptă eternă; nu poate exista niciodată o pace durabilă între ele.
A supraviețui ca ființă umană este posibil doar prin iubire. Iar când Thanatos este ascendent, instinctul trebuie să fie de a ajunge la cei pe care îi iubim, de a-i vedea pe toți în divinitatea lor, cu compasiunea și patosul umanului. Doar iubirea, are capacitatea de a învinge distructivitatea umană.

26/01/2022

Te-ai întrebat vreodată unde sunt toate acele sentimente pe care nu le-ai eliberat niciodată?
Pentru oricine a pierdut ceva sau pe cineva apropiat, fie ca urmare a decesului , o despărțire , divorț , relocare , probabil a ales o lipsă de reacție într-o măsură mai mare sau mai mică . Asta până când un alt eveniment a stârnit amintirea , a zdruncinat miezul , a zguduit emoțiile și a forțat acele sentimente suprimate să apară , doar că într-un mod distructiv. Așadar , dacă nu ne permitem să simțim și să ne exprimăm, ceva din lumea reală ne va obliga să o facem .
În scrierile lui Sigmund Freud, el împărtășește faptul că emoțiile neexprimate sunt îngropate de vii, ceea ce înseamnă că impactul lor nu are nicio finalitate până când nu ies la suprafață și apoi sunt puse la odihnă într-un cadru adecvat.
Tu ce faci cu toate lucrurile pe care nu ți-ai permis să le simți, spui , vreodată?

29/12/2021

„Singurul lucru mai obositor decât să fii deprimat este să te prefaci că nu ești.”
Actorii aleg să joace un rol; persoanele cu depresie simt că nu au de ales decât să prezinte o performanță demnă de Premiul Oscar a cuiva care se bucură de timpul petrecut. Cu toate acestea, există costuri emoționale uriașe pentru a-ți ascunde adevărul, cm ar fi o creștere a sentimentului de deconectare de la ceilalți din viața ta. Când nu există nimeni cu care să poți fi „real”, nu există nici o ruptură de durerea și singurătatea ta. Astfel, sentimentul de epuizare care este învelit în depresie crește exponențial. De fiecare dată când minți și spui că ești bine, înăuntrul tău te mai stingi puțin.
În cultura noastră actuală de remedieri rapide și controale de 15 minute la medic, este un fapt trist că depresia ajunge adesea să fie supramedicată, în timp ce semnificațiile sale interioare sunt lăsate neabordate.
Psihoterapia psihanalitică este concepută pentru a ajuta oamenii să exploreze sursele depresiei și tinde să funcționeze cel mai bine pentru persoanele care sunt interesate să dezvolte o perspectivă asupra factorilor inconștienți și a conflictelor care contribuie la simptomele lor depresive.
Să ne confruntăm cu rănile noastre, durerile noastre nu este ușor, însă parcurgerea acestei dureri poate fi singura cale către o nouă perspectivă asupra vieții.

20/12/2021

Toată lumea a auzit de cuvintele înscrise la Templul din Delphi „Cunoaște-te pe tine însuți” .
Această afirmație, imperativă în formă, indică faptul că omul trebuie să stea și să trăiască conform naturii sale iar pentru asta omul trebuie să se uite la sine. Însă pentru a găsi ce?
Spre deosebire de alte terapii în care terapeutul poate structura activ ședințele sau poate urma o agendă predeterminată, psihoterapia psihanalitică încurajează pacientul să vorbească liber despre orice are în minte, accentul fiind pus pe viața subiectiv interioară.
Aceasta este viața preocupărilor noastre - cu dorința erotică și recunoașterea socială, cu rușinea, vinovăția și regretul, puterea și umilința, cu speranțele și istoriile noastre, cu dragostea și singurătatea, cu răul de dragoste și cu ura mistuitoare, cu timiditatea și curajul, invidia, resentimentele și recunoștința, pasiuni secrete intense, delicii idealizante, statutul deosebit de lăudat sau denigrat al figurilor noastre semnificative de atașament, adecvarea și inadecvarea sexuală, repetițiile fatidice, cu expresiile și faptele care amenință să ne trădeze și toate conflictele noastre interioare, starea de spirit, anxietăți, emoții, autopedepse, comportamente de auto-înfrângere, impulsuri iraționale și forme de autogestionare.
Tot acest material este o sursă bogată de informații despre modul în care persoana se vede pe sine și pe ceilalți, interpretează și dă sens experienței, evită aspecte ale experienței sau interferează cu capacitatea potențială de a găsi mai multă plăcere și sens în viață.
Așadar, un scop important al psihoterapiei psihanalitice este autocunoașterea.
O legătură explicită cu Delphi, însă, a fost făcută de însuși Freud , fondatorul psihanalizei, , în Psihopatologia vieții cotidiene, unde spune că „Drumul al cărui scop este să respecte preceptul :Cunoaște-te pe tine însuți ,trece prin studiu. A propriilor acțiuni și omisiunii aparent accidentale”.
Pentru a găsi ce totuși? Poate răspunsul e la fel de simplu și totodată la fel de complicat precum aforismul, pe SINE și adevărul său.