30/01/2026
Aseară am fost la concert Zaz. De ea am auzit prima dată la cursul de franceză, când am primit temă să ascult muzică și să învăț versuri. Dar aseară nu a mai fost deloc despre limbă. A fost despre felul în care un om stă pe scenă.
Am văzut simplitate. Bucuria de a munci — pentru că, până la urmă, ea era la job. Am văzut o femeie prezentă, conectată cu publicul, cu bandul ei, cu respirația momentului. Fără măști, fără demonstrații inutile, fără nevoia de a impresiona. Doar autenticitate, joacă, plăcerea de a fi acolo și de a face ce știe.
Și m-am gândit cât de rar ne permitem asta: să fim pur și simplu în ceea ce facem, fără presiunea de a dovedi, de a performa, de a fi „mai mult”.
Tu când ai simțit ultima dată bucuria simplă de a-ți face munca și de a fi, cu adevărat, prezent(ă) în ea?
Ps. Poza nu este de la concert, este surprins un moment în care muncesc cu bucurie și fără presiune 🤗