Psihoterapeut psihanalist Dorin-Liviu Bîtfoi

23/10/2024

AZI este Ziua de Acțiune pentru Climă a Tineretului (Youth Climate Action Day), o mișcare mondială de tineri care sunt preocupați de schimbările climatice.

Realitatea este că de la zi la zi oamenii devin tot mai îngrijorați de starea mediului în care își desfășoară viața, ajungând chiar la eco-anxietate.

Eco-anxietatea sau teama de distrugerea mediului, o nouă afecţiune psihică în rândul tinerilor

Una dintre cele mai noi tulburări de tip anxios apărută pe lista specialiștilor în psihologie este eco-anxietatea, determinată de teama actuală de condamnare la distrugerea, în viitor, a mediului înconjurător. Studiile și cercetările de specialitate arată că segmentul cel mai afectat de această nouă tulburare emoțională este cel al tinerilor, mai ales din țările dezvoltate sau chiar în curs de dezvoltare.

Cum și de ce apare eco-anxietatea?

>>

23/10/2024

"Aceasta este o poveste adevărată.

I s-a întâmplat cuiva pe care îl cunosc. A fost jefuit sub amenințarea armei. A dat portofelul. Apoi tâlharul a țintit la cap și a apăsat pe trăgaci. A fost împușcat în față. A supraviețuit. Agresorul a fost prins și a mers la închisoare.

Dar nu după mult timp a primit vestea că bărbatul care l-a împușcat va fi eliberat. I s-a spus data. A încercat să se gândească la asta. Persoana care a încercat să îl ucidă urma să fie liberă. A devenit obsedat să îl găsească și să îl ucidă. Noapte și zi a agonizat, în furie și angoasă."

>>>

27/05/2024

AZI, de Ziua Nationala a Psihologului,

sa vedem cm deosebeste psihanalistul Jonathan Shedler un psihoterapeut bun de unul... nu atat de bun:

Pacient: Totul este fără speranță.

Falsul terapeut #1: Lucrurile se vor îmbunătăți.
Falsul terapeut #2: Să ne exersăm respirația.
Terapeut-clișeu: Totul pare fără speranță.
Terapeut priceput: Totul pare fără speranță acum.

De ce este bun psihoterapeutul bun?

(Raspunsul - in primul comentariu)

28/02/2024

Încă din primele luni de viață, sugarul și părintele (adeseori mama) traversează mai multe etape – sau niveluri de învățare reciprocă, așa cm le numesc Brazelton şi Greenspan în cartea „Nevoile esențiale ale copiilor” – în care cei doi își construiesc relația, răspunzând fiecare nevoilor celuilalt. Aceste interacțiuni se desfășoară asemenea unor „jocuri” în care părintele și copilul își răspund reciproc pe baza unor reguli nescrise, dar deprinse prin exercițiul constant bilateral.

Foarte importantă devine, în această etapă, capacitatea copilului de a prelua inițiativa și de a se „îndepărta” de mamă, construindu-și astfel sentimentul că „el este stăpân pe situație – un sentiment [sau proto-sentiment] de stimă de sine.” Este această etapă, în jurul vârstei de patru luni, afirmă Brazelton şi Greenspan despre nevoile esenţiale ale copiilor, în care apar primele semne ale conștiinței de sine.

Sunt aceste prime tipare de comunicare dintre părinte și copil cele care „pun temelia pentru tiparele următoare”. Reglarea comportamentului și managementul emoțiilor se realizează prin învățare treptată, pentru a se putea trece ulterior la posibilitatea de soluționare de probleme cu ajutorul sentimentelor. Mai mult decât atât, este astfel exersată și capacitatea de acțiune, în sensul în care copilul descoperă că poate modifica ceea ce se întâmplă în mediul din jurul său:

"Dacă ceva li se pare neplăcut, pot face unele lucruri pentru a schimba situația și sentimentul respectiv. Dacă e un sentiment plăcut, își pot modifica mediul pentru a face să apară mai multe astfel de sentimente."

>>>>>>>>>

14/02/2024

Actul administrativ prin care se stabilește că o femeie este mamă din punctul de vedere al stării civile, adică are un copil, trebuie diferențiat de capacitatea ei psihică de a fi mamă pentru acel copil (maternaj psihic).

În volumul Când mama e absentă, terapeuta Hélène Romano vorbește despre conceptul de „maternaj psihic” ca funcție ce nu poate exista „decât pentru că mama o dorește”. Este vorba, deci, despre o capacitate a mamei „de a-și purta psihic copilul”, ceea ce nu este obligatoriu să se întâmple alături de sau în urma actului de a-i da viață din punct de vedere biologic.

Autoarea Hélène Romano abordează în volumul Când mama e absentă disfuncționalitățile și patologiile care pot apărea în cadrul maternității, venind în primul rând în întâmpinarea specialiștilor prin prezentarea diferitelor fenomene (precum infanticidul, abuzurile, neglijența) pe care societatea contemporană pare a tinde să le nege tot mai mult.

A deveni mamă nu este ceva ce se întâmplă spontan, fără dificultăți,

scrie Hélène Romano,

iar dacă societatea noastră ar accepta realitatea maternității în loc să adere la reprezentarea mitică a mamei ideale, atunci femeile, și mai ales copiii, ar fi scutite de multe suferințe.

În cartea „Când mama e absentă" terapeuta Hélène Romano vorbește despre „maternajul psihic” ca funcție ce nu poate exista „decât pentru că mama o dorește”.

24/01/2024

Toata lumea vorbeste despre empatie - dar stim cu adevarat ce este si cm se poate manifesta in terapie?

Iata ce spune profesorul si terapeutul Arthur J. Clark: Prima mea experiență de consiliere a fos in calitate de consilier școlar într-un gimnaziu. Pe atunci, dacă cineva îmi spunea „Detest școala”, „Nu suport ora asta” sau „Nu-l înghit pe cutare profesor”, eu obișnuiam să repet ce auzeam. Și răspundeam: „Ești supărat, ești furios”, pentru că așa fusesem învățat să procedez. La începutul anilor 1970, accentul în consiliere cădea pe partea comportamentală: trebuia să spui ceva persoanei respective. Cam la asta se reducea totul: identificai și numeai respectiva emoție. Empatia era deci o simplă reflectare a emoțiilor.

Dar asta a fost o limitare, pe care am pus-o sub semnul întrebării. Eram limitat sub două aspecte: înțelegerea persoanei și crearea unei relații cu aceasta. Dacă spui „Ești supărat, ești enervat” nu rezolvi mare lucru, te relaționezi mai degrabă superficial. După mai mulți ani de experiență clinică, am înțeles că, atunci când vorbești cu cineva și îți menții atenția și interesul pentru acea persoană, se naște o conexiune emoțională care e esențială. Trebuie să-l faci pe celălalt să simtă, în mod constant, că este înțeles, nu doar să-i spui că e supărat sau că simte cutare lucru. E vorba deci despre a înțelege clientul: pe măsură ce asculți și creezi o legătură, îl înțelegi pe celălalt, dar și exprimi acest aspect. Pentru mine empatia a început să însemne să-l înțeleg pe client și să am o legătură afectivă cu el.

Cercetând empatia, am găsit multe definiții superficiale în literatura de specialitate din consiliere, psihoterapie etc. Așa a început căutarea mea: voiam să aflu ce e de fapt empatia; e greu de răspuns și nu există un consens printre teoreticieni.

Aici >>

16/01/2024

Revenind la Freud, spre a teoretiza rolul fundamental al nevoii de a crede (si sindromul idealitatii), Julia Kristeva vede doi piloni conceptuali. Unul este sentimentul oceanic, uniunea eului cu lumea, trăită cu extremă satisfacţie şi ca o stare de maximă siguranţă; dar totodată şi ca o pierdere de sine – în fine, totul trimiţând, cm altfel, la modelul fuziunii intrauterine. E o stare indescriptibilă şi de neîmpărtăşit. E o experienţă originară a eului. Şi se află la originea credinţei, ca plenitudine senzorială şi experienţă a adevărului. Cel de-al doilea reper conceptual în gândirea freudiană îl constituie identificarea primară cu tatăl în preistoria individuală (înainte de complexul Oedip), aşa cm Freud o descrie în Eul şi sinele. O identificare psihică, nu senzorială, precum în legătura cu mama. Şi sentimentul oceanic, şi identificarea primară cu tatăl stau la baza constituirii psihicului şi au ca urmări esenţiale constituirea nevoii de a crede, respectiv a dorinţei de a şti.

12/12/2023

Tocmai mimam participarea la un seminar de psihoterapie, când Serge ne aduce foile de hârtie cu tema pe care trebuie să o abordăm. El repară ceva din relația dintre cei trei membri ai grupului nostru, anunțându-ne că Alexandru va juca rolul unui psihoterapeut, eu voi fi clientă, iar Otilia va fi observatorul. Avem o oră și jumătate. Alexandru își îndreaptă scaunul către mine și vine mai aproape ca să ne putem auzi mai bine în vacarmul făcut de ceilalți colegi așezați în triade.

Poate pentru că nu este vorba de începutul unei ședințe de psihoterapie adevărate, el își permite să fie invaziv:

— Poți alege o temă din viața ta recentă despre care să vorbim? O temă importantă pentru tine?

Mă trezesc că mă arunc în gol și îi spun:

02/12/2023

Trotuarul și bordura: mutațiile și viitorul orașelor

„Privește cerul!”, se mai poate, încă, vedea scris pe unele ziduri bucureștene. Dar dacă cerul urban este, de fapt, trotuarul? „Uitați-vă la trotuare”, „Privește trotuarul” – și vei putea vedea atît trecutul, memoria, părți din memoria orașului, întrețesute cu memoria personală, dar mai cu seamă prezentul orașului, felul în care trăim acum și, deja, cm s-ar putea să ajungem să trăim în viitorul imediat – care tocmai pe această piele cea mai sensibilă, care sînt trotuarele, se poate citi, descifra, prevesti ca simptom.

Trotuarele sînt, așadar, trebuie, prin urmare, văzute ca aerul, cerul și pielea, epiderma cea mai sensibilă a spațiului urban. Orașul poate fi văzut, simțit, viața urbană poate fi presimțită cel mai bine privind trotuarele.

Sau, și mai îngust, mai banal, mai surprinzător, mai revelator – privind, din trotuare, bordura, bordurile, acest hiper-trotuar, partea cea mai „trotuar” din trotuare.
..ce-ar fi, deci, „dacă trotuarul ar fi obiectul urban care incarnează cel mai bine mutațiile orașelor?”.

23/03/2023

Pe G. l-am cunoscut cu zece ani în urmă, după ce, primind un telefon de la el, l-am invitat la Institutul de Studii Orientale ,,Sergiu Al- George” să stăm de vorbă. Inițial cu o doză de precauție, pentru că nu îmi doream să cunosc mistici fanteziști. Cu el însă a fost una dintre întâlnirile importante din viața mea și, din apreciere reciprocă, am decis încă de la început acest schimb: eu îi voi preda limba chineză, iar el mă va sprijini să fac o cercetare despre căutările lui spirituale.

A apărut cartea ,,Căutătorii Florii de Aur. Dialoguri și un studiu despre disciplinele spirituale asiatice practicate în România” de Şerban Toader.

07/03/2023

După 18 ore de stare de veghe (presupunând că ne trezim dimineața la ora 6 și mergem la culcare la miezul nopții), până la finalul zilei reacțiile vor fi similare cu cele pe care le-ai avea la o alcoolemie de 0,5.

„Lumea se prăbușește după două nopți pierdute, dar poți ajunge în același stadiu dacă dormi doar patru sau cinci ore pe noapte timp de câteva săptămâni”, scrie Johann Hari în cartea Hoţii de atenţie. Printre cele douăsprezece cauze ale scăderii atenției pe care Johann Hari, jurnalist și autor, le identifică în cel mai recent volum al său, Hoții de atenție, se numără și diminuarea orelor de somn și a calității acestuia.

>>

În Hoții de atenție Johann Hari intervievează specialiști din psihologie și neuroștiință spre a afla cm mediile digitale ne distrug capacitatea de concentrare.