Mira Loghin - Coach, Trainer & Terapeut

12/11/2025

Compasiunea si sprijinul emoțional pe care copilul tau le asteapta atunci când trece prin furie, frustrare, dezamagire, tristete, frică este fix ceea ce are nevoie Copilul tau interior să primească, prins în rănile unui trecut. Cu toate că cel care stă in fata oglinzii este un adult matur, partea care se oglindește cel mai adesea in relatia ta de părinte, este un copil de 0, 1, 2, 3 sau chiar 15 ani, care a rămas blocat în durere, în frică, în rușine, în tristete, intr-o furie reprimată și poate chiar în singurătate.

Să fii parinte pentru copilul tău interior, este cel mai mare dar pe care îl poti face copilului tău. Îl eliberezi de o suferință viitoare, care nu este a lui, invată cm se autoregleze emoțional, și ii hrănesti puterea interioară să priveasca cu încredere la toate momentele prin care va trece în viață. Se va descurca. Fix ce ai fi avut si tu nevoie să primești de la părintii tai.

Că ești însoțit, înțeles, sprijinit chiar dacă ceea ce simti sau trăiești e neplăcut, este de nedorit. Pentru că da, uneori viața este și așa.

Mai am 3 locuri la programul online care incepe saptamana viitoare. S-a strans un grup de oameni frumoși, hai cu noi! Gasesti detalii in formularul din comentarii.

31/10/2025

Azi vreau să v-o prezint pe prietena mea Ela Oarcea, educator cu peste 30 de ani experiență în educația timpurie, și parte din echipa educațională a Grădiniței Lumea lui Momo. Avem o relație de 16 ani, și nu doar ca o vedeți la clasă cu copiii, lucrând cu ei sau pentru ei, Ela împreună cu mine și Anca mentoram educatorii din grădiniță, și ținem aproape relația cu părinții. Educația nu este atât despre competențe și abilități cm ne place să credem, ci mai degrabă despre relația de încredere, autentică, generoasă, din suflet, responsabilă și plină de compasiune. Pentru ca dacă vrem să creștem o generație de copii mai bună decât am fost noi, investim în oamenii care cresc acești copii.

28/10/2025

https://www.facebook.com/share/v/1BGhF5j6eJ/

28/10/2025

Cei mai mulți dintre noi când auzim de conflicte ni se zbârleste părul la ceafă, ni se pune un nod in gât sau simtim un gol ascuțit in stomac. Dacă am traduce aceste senzatii in emoții poate am da frică, tristețe, furie, rușine. Si atunci facem tot ce putem mai bine să le evităm, să ne prefacem că nu este nimic important, să negăm că ar fi ceva sau să urlam din toti ranunchii după dreptate.

Oare cati dintre noi nu am crezut că scopul în viață este să nu ajungi la conflicte. Să faci tot ce poți să le eviti pentru că armonia, doar așa se păstrează. Să nu spui ce simti sau ce gândești pentru că il superi pe celălalt. Iar oricum tu contezi mai puțin. Și dacă ai ceva de împărțit să nu te știe nimeni.

Venim cu aceste modele relaționale din familiile în care am crescut, și fără să vrem le dam mai departe copiilor noștri. Nu doar că a ramas cu noi dinamica de comunicare a parintilor noștri, insă ori de câte ori aveam noi ceva de zis in contradictoriu fata de ei, spuneam NU sau refuzam să facem un anumit lucru, ceea ce primeam, de cele mai multe ori, ne reducea vocea la tăcere.

Uite, ai doi copii care se ceartă pe un joc sau intr-un joc, uneori te blochezi in fata lor și nu știi la care să mergi prima dată, sau urlii la amândoi să se oprească, sau ii spui vreo două celui care are gura mai mare sau împinge, sau pleci de langa ei și ii lasi sa rezolve cm pot, sau le iei obiectul discordiei și il arunci, sau ii ameninti că raman fara desene sau dulce, sau ii pedepsesti si ii trimiti in camera lor pe fiecare. Orice, doar să nu mai auzi in urechi presiunea de a rezolva o situatie care nu iti place, te deranjează și oricum nu știi care e binele. Ba mai mult dacă ești intr-un loc public se uită toată lumea la tine.

Sau ai un copil care spune NU vehement la mancare in general, sau dureaza ore pana cand se opreste din jucat pe tabletă, sau are nevoie de o zi intreagă să se imbrace cand tu mai ai 10 minute si trebuie să iesi pe ușă.

Și orice ar fi, tu ești de vină. Ceva nu faci bine.

Ne este dificil să purtam conversații in contradictoriu, să auzim pe cineva care are o părere diferita de a noastră. Mai ales dacxă isi expune parerea cu argumente vehemente. Oare și voi simtiti cm se înroseste fața, cm vocea se gâtuie sau devine zgomotoasă și lipsită de consistență? Iar uneori reactiile sunt atât de diferite. Unii amuțim, alții incheiem brusc si plecăm, altii izbucnim in cuvinte tăioase, altii cream un arsenal de luptă, batem cu pumnul in masă, altii radem si devenim ironici, orice doar să avem si noi dreptate.

Pentru că oricat de argumentativi am fi si bine intenționați, simtim fie că nu ne ascultă nimeni, că așa este la fel de fiecare data, parcă celalalt are ceva cu noi, parcă vrea sa arate că le stie pe toate, că e mai bun/ă, mai grozav/ă. Si noi parcă nu contăm.
Ei bine despre arta de purta conflicte, depre conversatii cu sens, despre ce vor să ne invete aceste situatii, despre cm putem transforma un conflict intr-un spatiu de conectare, de apropiere, despre ce ne ajută si nu ne ajuta in momentele tensionate fie ca vorbim despre relatiile cu copiii, de cuplu, de job etc voi coversa asta seara cu Printesa urbana de la ora 21.00. live pe FB.

Aveti timp pana diseara sa va asezati comod si sa va pregatiti intrebarile pentru noi. Le puteti pune aici in comentarii sau chiar in timpul live-ului.

21/10/2025

Caut 8 mamici cu 8 bebelici, intre 12- 24 luni, care inca nu merg la creșă, pentru a le integra într-un program de 12 săptămâni unde imi propun să vă invat, să vă ghidez cm să vă conectati cu copiii vostri astfel încat desprinderea pentru momentul de plecare la creșă sau grădinita să fie unul blând, plin de incredere și sens pentru tine si copil.

Dar mai ales, pentru a vă oferi vouă, mamelor un loc unde să găsiti o imbratisare, o vorbă bună alături de cească de ceai cald intr-un spatiu relaxant si o comunitate să rezonati una cu alta, in timp ce copiii vostri explorează in sigurantă.

De ce aceasta grupa de vârstă?

Este cea mai buna perioada pentru a pregati copilul pentru viata pe care urmează să o trăiască.

Pentru că educatia începe de la naștere și este necesară dezvoltarii și creșterii armonioase a copiilor atunci cand există un mediu securizant pentru ei, un mediu care le respectă profund cine sunt ca indivizi, punând mare accent pe libertatea de mișcare, jocul inițiat de copil, întelegerea emoțiilor si nevoilor de bază și relaționarea atentă dintre adult și copil. Cadrul securizant este asigurat inainte de toate de prezenta părintelui.

La cresă copiii, din pacate nu beneficiază de aceasta abordare.

De exemplu, Atingerea fizică - primul limbaj de iubire al oricărei fiinte umane, este primordială pentru experiența de viață a unui bebeluș. Din momentul în care se naște, acesta depinde de atingerea a mamei, a tatălui dar și altor persoane care îl cresc pentru ca nevoile sale fizice să fie satisfăcute.

Tu mama, vei fi acolo sa il conții, sa il iei in brate când va simti disconfortul.

Apoi, Libertatea de mișcare, adică să le permită să se miște nestingheriti fără le cerem să stea intr-o anumită poziție, sau să facă un anume tip de mișcare. Bebelușii urmează o progresie naturală a dezvoltării fizice - au capacitatea deplină de a trece de la statul culcat pe spate la mers fără nicio interferență. Le poate lua mai mult timp să atingă anumite etape sau să le atingă mai devreme decât se așteaptă, dar un lucru este sigur - le vor atinge în propriul lor ritm.

Tu, mama vei fi acolo doar să il observi.

Joc initiat de sine, adică el detine controlul si este primul pas in care invată in mod natural sa devină responsabil. Câti parinti nu se straduiesc să invete copilul despre responsabilitate si nu stiu de unde să o apuce? Aici nu există reguli de urmat, cu excepția celor pe care copilul și le inventează singur. Nu le creăm copiilor noștri activități care pot fi făcute „corect” sau „greșit”, ci le permitem libertatea de a-și imagina și explora. Jocul lor este liber și spontan, motivat de o dorință interioară și esențial pentru sănătatea lor fizică și emoțională. În timpul jocului, copiii își pot mișca corpul și, de asemenea, își pot exprima sentimente profunde. Își dezvoltă securitatea emoțională și încrederea în sine, ceea ce duce la o rezistență mentală mai mare în momentele de stres sau schimbare.

Tu mama, vei fi acolo doar să te lasi inspirată si fascinata de supraputerile lui.

Ce aduc?
- bucuria si fascinatia mea pentru universul timpuriu al vieții, informatii prețioase pentru părinti impartasite simplu si cald
- un cadru safe pentru mame si copii
- expertiza in educatia timpurie mea bazata pe 15 ani de învatare, observare si lucrul direct cu copii si parinti
- capacitatea mea de a integra cele 5 principii scrise mai sus - respect pentru copil, libertate de mișcare, joc initiat de sine, atenție la emotii, relationare focusată pe nevoile copilului
- pofta mea de joacă, capacitatea de observare a copilului, feedbackul oferit la cerere
- sprijin și ghidare pentru mame
- instrumente, practici si jocuri pe care le pot folosi acasă
- posibilitatea de a lucra unu la unu la cerere

Detalii
Grupul incepe in data de 5 noiembrie, cand exista un minim de 6 locuri ocupate.
Interval 10.00-11.00
Locul de defasurare - Lumea lui Momo, str Ipotesti nr 23, sector 4
Inscrie-te aici https://forms.gle/LvNg6i2NvqgYGiGw6
Prima sedinta este gratuită!!

Call now to connect with business.

13/07/2025

”Lucrul cel mai important este să fiu conștient că nu sunt niciodată cauza durerii celeilalte persoane, însă vreau să îmi asum responsabilitatea pentru comportamentul meu. Da, sunt responsabil pentru ceea ce am făcut. Dar cealaltă persoană este responsabilă pentru modul în care a perceput ceea ce am făcut.” - Marshall Rosenberg

Adesea am auzit, doamne ce prostie am făcut uite cm l-am rănit, din cauza mea suferă, doar eu sunt de vină. Aceasta judecata de sine nu doar ca aduce si mai multe suferinta in viata noastră, insa sentimentul de vinovăție, starea de culpabilitate ne separa de celălalt. Pierdem conexiunea. Intre noi se asterne teama, de a nu mai gresi sau de a nu-l mai rani pe celălalt.

O alta perspectiva, "ce imi pasa mie ca e trist sau supărat, e treaba lui/a ei, sunt emotiile lui/ei fiecare trebuie sa ne vedem de propria persoana. E la el/ea nu la mine." Oricum nu am facut mare lucru, e clar ca este o persoana sensibila. Ceea ce simte o persoana care spune aceste cuvinte este tot vinovăție, doar ca respinge orice sentiment dificil care vine spre ea. E adevarat ca ceea ce simtim fiecare in interior ne aparține, insa cand gesturile sau comportamentele noastre trezesc, stimuleaza sentimente dificile in celălalt, e important sa ne uitam la felul in care ceea ce am spus, am facut l-a impactat pe celălalt. Iar asta se numeste responsabilitate. Cand suntem cu adevarat responsabili pentru ceea ce facem, spunem compasiunea fata de celalalt vine in mod natural. Iar conexiunea devine si mai puternică.