Psiholog Carmen Neagu

Psiholog Carmen Neagu Psiholog & Psihoterapeut
https://carmen-neagu.ro

Profesor
https://pecontpropriu.substack.com

Om
https://timpprimenit.substack.com

& consiliere psihologică individuală & familie & cuplu (în limba română şi limba engleză)
clinică şi vocațională
Management
MBSR
psiho-educație de procesare a pierderii/doliului
(w)alk Therapy în Parcul Crâng din Buzău

Când auzi un „influencer” din zona de terapie vorbind cu certitudine despre soluția la problemele tale, ține minte asta....
15/11/2025

Când auzi un „influencer” din zona de terapie vorbind cu certitudine despre soluția la problemele tale, ține minte asta.

Cum știi dacă faci pentru a fi pe placul celorlalți sau dacă este despre a face pe cineva drag să se simtă bine?După Res...
14/11/2025

Cum știi dacă faci pentru a fi pe placul celorlalți sau dacă este despre a face pe cineva drag să se simtă bine?
După Resentiment.

Dacă după ce ai avut grijă de confortul cuiva, rămâi cu un nod în piept, aceste e semnul că nu a fost grijă adevărată. A fost „să nu supăr”.

Iar asta nu e un defect de caracter — e felul în care sistemul nervos a învățat cândva să supraviețuiască.
Când am trăit cu ideea că liniștea celorlalți înseamnă siguranță pentru noi, reflexul de a ne mula după nevoile altora devine automat. O strategie de evitare a conflictului, a rușinii, a pierderii.

Și atunci spunem „da” cu un gol interior și ne punem nevoile la păstrare ca să nu tulburăm apele.

Partea care doare cel mai mult?
Tocmai acest fel de a ne adapta rupe, în timp, relația pe care vrem să o protejăm.

Relațiile reale au nevoie de un corp care se simte suficient de în siguranță ca să spună adevărul. Să zică „nu” fără să se prăbușească. Să țină o limită fără să fie inundat de vină sau teamă.

Reglarea îți oferă exact această libertate: pauza dintre impulsul de a spune „da” ca să fie bine și alegerea conștientă care vine din tine, nu din teamă.

Sunt invitată la evenimente unde se așteaptă de la mine să dau „pașii clari”, „metodele sigure”, „rețetele psihologului”...
13/11/2025

Sunt invitată la evenimente unde se așteaptă de la mine să dau „pașii clari”, „metodele sigure”, „rețetele psihologului” despre cm să trăim mai bine, cm să gestionăm emoțiile, cm să ne purtăm în relații.

Și, de fiecare dată, simt aceeași neliniște interioară: nu despre asta pot eu vorbi cu adevărat.

Nu cred în formule care se potrivesc tuturor. Nu cred în îndemnul acela care vine de sus în jos, ca și cm cineva ar putea ști ce e mai potrivit pentru viața ta, fără să fi trăit măcar o zi în pielea ta. Și nici nu cred că avem nevoie de încă o voce care ne spune ce „ar trebui” să facem, într-o lume în care oricum suntem obosiți de atâtea rețete.

Ceea ce pot eu oferi este altceva.
Un fel de așezare la aceeași masă.
Un fel de „hai să vedem ce e viu aici, în tine”.

Prefer să vorbesc din ce am trăit eu, din ce m-a învățat propria mea umanitate. Prefer să pun în cuvinte lucrurile pe care mulți ani nu am știut cm să le numesc: frica, confuzia, rușinea, dorul de un ritm mai omenesc, nevoia de a ne simți întregi chiar și atunci când nu ne iese.

Asta știu să fac.
Să creez un spațiu în care oamenii nu se simt evaluați, ci înțeleși. În care nu dau soluții rapide, ci limpezesc împreună cu ceilalți ce se întâmplă înăuntru.

Unii numesc asta „nu dai suficiente sfaturi”. Eu îi spun adevăr.
Adevărul e că nu sunt o autoritate pusă pe scenă, ci un om care a ales să își pună experiența la lucru.

De asta, când accept să vorbesc undeva, vin cu povestea mea, cu felul în care privesc lumea și psihologia, cu întrebări mai bune — nu cu rețete.

Pentru că nu vreau să spun oamenilor cm să trăiască. Vreau doar să le fac loc să se vadă mai clar.

„Adolescentul trebuie să se lovească de ceva care este ferm. Dacă iubirea nu poate fi fermă pentru că se teme de conseci...
12/11/2025

„Adolescentul trebuie să se lovească de ceva care este ferm. Dacă iubirea nu poate fi fermă pentru că se teme de consecințe, atunci o boală poate fi fermă, o dizabilitate, pușcăria poate fi fermă, iar mormântul definitiv. Un părinte care fuge de autoritate și nu reușește să își ajute copilul să înțeleagă, încă de mic, că viața se desfășoară între niște limite, care îi sunt benefice și în situații punctuale, dar și pe termen lung, crește un copil la mare risc.”

Vine Pe cont propriu cu un parenting confuz, cu efectele emoționale și relaționale care se infiltrează în structura școlii, cu o exersare pentru a deveni mai puternici, cu o pajiște și o figură parentală ideală, cu o petiție care a strâns 500 de semnături în două zile, cu o școală toxică și o școală în terapie, cu reflecții plusate de o reuniune a profesorilor la 20 de ani de vechime în sistem și o poveste de supraviețuire care așteaptă să fie spusă.

Nu avem nicio idee ce ne va aduce următoarea secundă din viața noastră. De cele mai multe ori folosim o formă de disocie...
11/11/2025

Nu avem nicio idee ce ne va aduce următoarea secundă din viața noastră. De cele mai multe ori folosim o formă de disociere ca să ne protejăm de recunoașterea acestui fapt. Când apare o criză, ea ne amintește cât de fragilă este existența noastră. A înfrunta acest lucru ne ajută să conștientizăm cât de vulnerabili suntem și, în același timp, să ne oferim o stare de ancorare clipă de clipă, în conștiința prezentului. A învăța să primim această conștiință a vulnerabilității noastre face parte din înțelepciunea corpului. Suntem ceea ce Gendlin numește „ființe tremurătoare”.

Fricile de demult aveau carne și colți.Erau mamuți reali, pierderi concrete, pericole clare.Astăzi, mamuții poartă alte ...
10/11/2025

Fricile de demult aveau carne și colți.
Erau mamuți reali, pierderi concrete, pericole clare.

Astăzi, mamuții poartă alte chipuri — fluxuri de știri, scenarii, griji abstracte.
Sunt mamuți de informație, hrănindu-se din prea-plinul mental, din neodihna de a ști tot.

Anxietatea, ca o dospitură lăsată prea mult la cald, crește tăcut.
Și când ne arde înăuntru, prima pornire e să vrem s-o dăm jos de pe noi, toată, deodată.
Să scăpăm. Repede. Definitiv.

Anxietatea poate fi lucrată pe bucățele.
Nu e nevoie să punem mâna pe toată dospitura – frige.
Dar putem frământa câte o mână mică de aluat.
În ritm domol. Cu pauze. Cu permisiunea de a nu ști tot.

Fricile pot fi domolite.
Mamuții de carne au dispărut.
Dar în locul lor, vin alții — și putem învăța să ne așezăm altfel lângă ei.

Arthur Schopenhauer descrie în cartea „Arta de a avea întotdeauna dreptate” (Eristische Dialektik) modurile sau „stratag...
09/11/2025

Arthur Schopenhauer descrie în cartea „Arta de a avea întotdeauna dreptate” (Eristische Dialektik) modurile sau „stratagemele” prin care oamenii încearcă să câștige o dispută, chiar și atunci când nu au dreptate.

Câteva din cele 38 de stratageme ar fi:

Folosește ambiguitatea cuvintelor – profită de sensurile diferite ale aceluiași termen.

Fă adversarul să se mânie – mânia îi slăbește raționamentul.

Despică firul în patru – atacă detalii minore ca să distragi atenția.

Folosește exemple irelevante pentru a devia logica.

Ironizează, fă-l de râs pe adversar.

Schopenhauer a scris această lucrare nu ca un manual de manipulare, ci ca o critică ironică a felului în care oamenii deturnează adevărul în discuții. Scopul ei real este să înveți cm să recunoști aceste tactici, nu să le folosești.

În lucrul cu adolescenții, ajungem într-un punct în care terapia individuală se cere lărgită — să încapă mai mult din lu...
09/11/2025

În lucrul cu adolescenții, ajungem într-un punct în care terapia individuală se cere lărgită — să încapă mai mult din lumea din care tânărul face parte.
Atunci propun o întâlnire în formulă de familie.

Nu pentru că e ceva grav.
Nu pentru că a greșit cineva.
Ci pentru că uneori ceea ce doare într-unul se țese între toți.

Relațiile dintr-o familie sunt vii. Emoțiile circulă, chiar și atunci când nu se spun. Când un adolescent se luptă cu neliniște, tăcere sau revoltă, nu e un semn că familia e „defectă”, ci că sistemul ei e în mișcare — caută o nouă formă de echilibru. Într-o astfel de întâlnire, nu căutăm vinovați, ci ascultăm felul în care fiecare trăiește același spațiu comun.

Horst E. Richter spunea că familia este un organism viu: simptomele unui membru pot fi limbajul prin care întregul sistem cere ajutor. Când începem să privim lucrurile așa, terapia devine o formă de cooperare, nu de acuzare.

Întâlnirea de familie e un timp pentru a vă regăsi — ca echipă, ca părinți, ca oameni care cresc împreună. Uneori, nu adolescentul are cea mai grea parte, ci părinții care învață să lase loc noii persoane care se formează lângă ei.

În grupul terapeutic În Cerc cu Părțile Tale, le cer participanților să onoreze regula „dublei confidențialități”: nimic...
09/11/2025

În grupul terapeutic În Cerc cu Părțile Tale, le cer participanților să onoreze regula „dublei confidențialități”: nimic din ceea ce se spune în grup nu va fi repetat în afara lui, iar membrii nu au libertatea de a se aborda unii pe alții după sesiuni (pentru a clarifica un punct sau a oferi un sfat, de exemplu), decât dacă sunt invitați explicit să o facă.

Siguranța că nu vei fi urmărit, prins într-o conversație sau „consiliat” după o întâlnire face mai ușor să îți spui adevărul.

Înainte de fiecare grup, nu mă pregătesc să conduc. Mă pregătesc să fiu. Nu pornesc cu planuri, doar cu întrebări:Ce păr...
07/11/2025

Înainte de fiecare grup, nu mă pregătesc să conduc. Mă pregătesc să fiu.

Nu pornesc cu planuri, doar cu întrebări:

Ce părți din mine sunt prezente astăzi?
Care dintre ele vrea să conducă?
Pot să o las pe cea care știe să țină spațiul, nu să-l umple?

În timp ce grupul se adună, respir și îmi amintesc: nu e despre a face, ci despre a fi acolo.
A fi cu totul, atentă la corpul meu, la ritmul respirației, la felul în care energia grupului prinde contur.

Pentru mine, munca de facilitator e o formă de îngrijire reciprocă — a mea și a celor care vin.
Un dans între prezență, curiozitate și tăcere.
Întotdeauna cu recunoștință pentru tot ce se arată.

Ne vedem vinerea la grup, acolo unde fiecare parte din noi e binevenită.

Ai momente când nu mai ai nevoie de sfaturi, ci doar de un loc liniștit. Un loc unde poți lăsa grijile jos, măcar pentru...
06/11/2025

Ai momente când nu mai ai nevoie de sfaturi, ci doar de un loc liniștit. Un loc unde poți lăsa grijile jos, măcar pentru o vreme.

De vineri, încep la Buzău 6 întâlniri IFS (Internal Family Systems) — un spațiu mic, sigur, unde grijile se domolesc când sunt ascultate.

📬 Scrie-mi dacă vrei să afli mai multe.
Am și două locuri gratuite pentru cei care nu și le pot permite acum.

Uneori, grijile nu cer soluții, ci un loc unde pot fi ascultate. Acolo, încet, se domolesc.Am descoperit terapia IFS pri...
05/11/2025

Uneori, grijile nu cer soluții, ci un loc unde pot fi ascultate. Acolo, încet, se domolesc.

Am descoperit terapia IFS prin munca lui Dick Schwartz și Jay Earley, într-o perioadă în care căutam modalități de a mă elibera de poverile îngrijorării.
Credeam că voi învăța tehnici, dar am învățat altceva: să stau cu viața ca într-o plimbare — cu opriri, priveliști și respirații.

De vineri, încep la Buzău 6 întâlniri IFS – un grup de dezvoltare personală în care relațiile devin oglinzi, iar părțile din noi pot fi, în sfârșit, ascultate.

🕰 Vinerea, 18:30–20:00
📍 Buzău
💰 450 RON / 6 întâlniri

📬 Scrie-mi dacă vrei să afli mai multe.
Sau citește despre părți, protectori și identificare pe blogul meu: carmen-neagu.ro/blog

Address

Bulevardul Unirii, Nr. 11
Buzau
120266

Opening Hours

Monday 10:00 - 19:00
Tuesday 13:00 - 19:00
Wednesday 10:00 - 19:00
Thursday 10:00 - 19:00
Friday 10:00 - 17:00

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psiholog Carmen Neagu posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram

Category

On a mission

It all started with me trying to save the teenagers I was teaching English to. At the time I really believed that attending the Faculty of Psychology would help me save them. Now that I have graduated, I am closer to them by listening to their stories and acknowledging their within power of saving themselves. I am ceaselessly thanking all my students whom I have guided in 15 years of teaching, especially for the willingness they have shown in accepting my challenges and for the confidence they have invested me with by confessing me their thoughts. At the same time, I thank them for the meaning they have given me all throughout the road of finding my mission.