Maria-Cristina Cojocaru. Atelier pentru ochii minții.

13/11/2025

"Dă-ne și soluții, ne lași așa, doar cu videoclipul?" mi-a spus o colegă după ce am publicat clipul despre burnout.
Well, soluții care să meargă la toată lumea, nu am. Soluții care să aibă norocul să ajungă la cei cărora le-ar prinde cel mai bine, mă rog la o minune ca algoritmul să ducă postările și clipurile fix acolo, m-aș simți flatată să știu că am ajutat printr-o postare.
Așa că, până vine fiecare pentru soluții personalizate, las câteva idei despre ce înseamnă să iei măsuri legat de burnout și sper să primesc feedback cu care să construiesc mai departe. Apreciez mult de tot și sunt recunoscătoare pentru fiecare pas construit cu voi!

10/11/2025

Ce mă face pe mine să stau în această căsnicie? De ce accept eu această relație chiar dacă văd că îmi face rău? De ce nu pot eu să mă desprind de acest om, pentru că noi nu mai avem nimic în comun, nu mai avem nimic de împărțit? Eu sunt o femeie care se auto întreține, casa e a mea, copii nu mai sunt așa mici, ce nu văd?

Acestea sunt întrebările pe care o clientă s-a concentrat în fiecare din cele 18 ședințe de psihoterapie parcurse împreună.
În fiecare ședință a plâns zdravăn sau i-au curs lacrimi pe obraji și în fiecare ședință a căutat răspunsuri în ea. Cu fiecare întrebare a ei și cu fiecare răspuns al meu simțeam cu se transformă într-un arheolog dornic să găsească mai repede ce caută: răspunsurile la aceste mari întrebări. Când găsea un răspuns mic, stătea sa de uite la el, se odihnea puțin în scaunul ei de terapie și începea să pună lucrurile cap la cap, să vadă dacă au sens pentru ea, să vadă unde s-a pierdut pe drum, de ce a ales cm a ales și să se ierte. Da, să se ierte și să se înțeleagă. Să se întoarcă la ce o motiva atunci când a decis ce a decis, să își aducă aminte câtă nevoie a avut să supraviețuiască, câtă nevoie a avut să se îndepărteze de niște oameni care nu o puteau ajuta în felul în care ea avea nevoie. Atât s-a depărtat până când a ajuns pe alte continente. A venit și a plecat până când și-a găsit locul într-o țară europeană. Am admirat la ea maturitatea cu care a înțeles că oamenii din trecut nu au ajutat-o pentru că nu au știut și nu au putut, nu avea resentimente, era împăcată.
Uneori în terapie este nevoie să facem și împăcarea resentimentelor înainte de a ajunge la conciliere, dar aici nu a fost cazul și asta i-a ușurat mult situația. Cel mai important pentru ea a fost că a reușit să își aducă aminte de anii ei 20 și să se privească cu ochi de rudă apropiată și cu inimă iubitoare și sigură. Așa a înțeles de ce și cum.
Începuse să se ocupe de ea: să meargă la cursuri de yoga, de gătit, de studiu profesional. Își dorea studii aprofundate de specialitate și să fie instructor de yoga la rândul ei.
Deveniseră parte din obișnuitul ei când mi-a spus că simte că are din nou frâiele în mâini.
Cu doi copii, la 46 de ani, într-o țară străină, să o iei de la capăt, este, poate, dintre cele mai grele butoane pe care le poți apăsa conștient și intenționat în viață. Cu atât mai mult cu cât știi că foițele de confetti cad mai târziu de momentul apăsării.

, foto credit, mulțumesc!

06/11/2025

Tu te oprești la timp? Ce relație ai cu hobby-urile tale, cu uitatul pe pereți sau cu neproductivitatea? Dacă simți o stare de incomod, s-ar putea să vrei să știi mai multe despre asta.

05/11/2025

Superb!💎

Amintirea trecutului nu este o narațiune turnată în ciment. Dimpotrivă, de fiecare dată când privim un moment din trecut, facem asta prin lentila tuturor experiențelor pe care le-am acumulat până în prezent. Astfel, fiecare privire aruncată asupra trecutului este diferită, pentru că practic, azi sunt un om diferit de cel care eram ieri. Așa că dacă astăzi privesc asupra unui eveniment din trecut, îl voi vedea diferit de cm îl vedeam ieri, și tot așa, în fiecare zi. Practic unghiul din care privesc se lărgește cu fiecare zi care trece. În procesul de reamintire, trecutul nu rămâne neschimbat, ci se pliază pe conturul emoțiilor și convingerilor actuale.
Și poate tocmai aici se află frumusețea memoriei: în capacitatea ei de a rescrie trecutul fără a-l falsifica, ci doar a-l adapta la ceea ce suntem. Astfel, amintirea devine o formă de dialog între „eu”-ul de atunci și „eu”-ul de acum, care este esențială pentru felul în care ne construim identitatea.

www.roxanaflorescu.ro

29/10/2025

Când înveți abilități de relaționare, de comunicare, de fapt, investești în tine: în modul în care ești prezent față de cei dragi, în felul în care te simți cu tine în fața ta, în modul cm gestionezi relațiile tale de business. Nu are cm să înveți ceva așa de clar și relațiile tale să rămână la fel:)

26/10/2025

A fi bine se învață.
Fac psihoterapie și pentru oameni care vor să crească, nu doar să supraviețuiască.

25/10/2025

Învață clar și bine ce ai de rezolvat și nu va mai fi nevoie să îți urmărești zilnic gândurile pentru a le stăpâni.

Zilnic aud la cabinet cm oamenii se străduiesc să își controleze gândurile și emoțiile pentru a nu le mai acapara mintea. Se luptă cu ele și, adesea, ele au o putere așa de mare, le preiau mințile ca într-un vortex și greu ies de acolo. Se simt ca într-o transă, ca într-un film din care nu pot ieși prin propriile puteri. Și multora li se pare că așa e viața tuturor, asta e viața normală, pentru că așa au văzut/auzit în jur.

Odată ce înveți de unde vin și ajungi la rădăcina lor, ele pot fi destructurate suficient de bine și nu va mai fi nevoie să faci efort chinuitor zilnic să faci față.
Îți rămâne timp, energie și spațiu mental pentru lucrurile cu adevărat importante pentru tine.

Ce întrebări îți vin în minte când citești asta?

14/10/2025

Acest bărbat are 44 de ani și conduce o companie cu mulți bani plătiți la taxe și impozite. Are o viață așa cm trebuie în pozele de pe Instagram, așa cm este social dezirabil, cu poze frumoase, în care copiii zâmbesc și adulții sunt uniți în ceea ce fac, explorând locuri și oportunități, creând și susținând comunități.

A venit la terapie acum aproape doi ani și ședințele sunt de fiecare dată foarte concentrate, adesea aproape până la abstractizare filosofică fină și asta în mare parte datorită minții sale cuprinzătoare de nuanțe relaționale și realități trăite pe propria piele.
M-a atins în mod deosebit ce a spus în ultima ședință și redau aici puținul pe care am reușit să îl scriu în ședință, nevrând să mă pierd în scriere, ci să rămân prezentă în experiența sa:

"s-au înmulțit conflictele pe care mi le asum, fără să lase urme în interiorul meu. Am început să bănuiesc beneficiile formelor de conflict, devin observabile și pe alte planuri. Din conflictele de idei se ajunge la o formă de unitate. Am trăit o viață întreagă pe partea întunecată a Lunii. Acum sunt în zona de amurg a Lunii: pot să văd Soarele, dar nu pot să zic că îl înțeleg."

Mulți "patroni de România" au multe probleme de multe feluri și pe unii dintre cei pe care îi cunosc, anticipez cu mintea mea de acum că nu vor ieși din ele până la sfârșitul vieții lor. Dar altora, printre care și acestuia, le prevăd un parcurs frumos și bogat. El a venit la terapie pentru că a observat cm anumite părți din business sunt trase în jos de unele tare de comportament ale sale, de unele obiceiuri și moduri de a privi lucrurile, de ceva care nu e clinic, dar e problematic.

În business ca și în familie sau alte organizări, conflictele sunt inevitabile. Să fii managerul unui business înseamnă adesea să te întâlnești cu aspecte similare cu a fi un bun manager de sine, al casei tale, al familiei și al relațiilor tale.
Creșterea unei părți aduce și creșterea pe celelalte planuri.
La cât mai multe profunzimi cucerite îi doresc acestui om, cu adevărat știe ce să facă cu ele!

05/10/2025

Beautiful work, beautiful connections 🌿💚

04/10/2025

26/07/2025

Un nou episod din „Daruri psihoterapeutice” – Cristina Cojocaru, psihoterapeut sistemic.
Vorbim despre poveștile pe care ni le spunem despre noi înșine: cm se nasc, de ce rămânem prinși în ele și cm le putem rescrie cu blândețe și adevăr.
Mulțumim, Cristina, pentru pentru prezența caldă, claritatea cu care ai adus lumină și generozitatea cu care ai împărtășit din experiența ta!
Link în primul comentariu.

26/07/2025

🎧 Podcast nou: Poveștile pe care ni le spunem... și care ne țin pe loc.

Uneori, nu viața ne ține pe loc, ci poveștile pe care ni le spunem despre ea.

Uneori, ce ne blochează nu e realitatea, ci modul în care ne-o povestim. În acest episod vorbim despre convingeri limitative, auto-înșelare, rușine, loialitate față de trecut și despre puterea de a-ți rescrie povestea.

Poți asculta episodul aici: https://youtu.be/iCf0aTdnwUQ?si=Tf4Ej51KFiqutO5q

🔁 Dă mai departe cuiva care are nevoie de o eliberare tăcută.