Clipsi - The Therapist

Clipsi - The Therapist ✨ Terapie cu sens!

Echilibru, Claritate, Evoluție!

💡Lucrez cu femei şi cupluri care caută conexiune, sens şi relații echilibrate.

⏳ Psihologie clinică/ Psihoterapie sistemică / Dezvoltare personală

Prima zi de primăvară 🌷…Se simte în felul în care respiri, în dorința de a deschide geamul.În curajul de a face un pas p...
01/03/2026

Prima zi de primăvară 🌷…Se simte în felul în care respiri, în dorința de a deschide geamul.
În curajul de a face un pas pe care l-ai tot amânat.

Primăvara înseamnă renaştere. Renaşterea nu este cu zgomot, este blândă şi are nevoie de răbdare…ca să găsească sens.

Renaşterea este despre a te întoarce la tine, despre a-ți da voie să creşti în ritmul tău!
Și este sufiecient.

Să fie cu bucurie şi conectare primăvara aceasta! 🌷

27/02/2026

”Sunt geloasă.” ”Sunt dificilă.” ”Sunt prea sensibilă”…avem tendința uneori de a ne pune etichete fără să căutăm să înțelegem motivul pentru care o facem.

Potrivit teoriei atașamentului, formulată de John Bowlby, comportamentele anxioase sau evitante nu apar de nicăieri. Ele sunt strategii prin care copilul încearcă să mențină apropierea și siguranța. Dacă apropierea era imprevizibilă, copilul devenea vigilent, iar dacă era respingătoare, învăța să nu mai aibă nevoie.

J. Young vorbea în scrierile sale despre ”reacții exagerate” ca fiind moduri de adaptare formate atunci când mediul emoțional în care copilul s-a dezvoltat nu a fost chiar echilibrat. Tendința noastră este să le numim defecte, dar ele sunt mai degrabă soluții care, la un moment dat în viața noastră, au funcționat.

Noi știm că sistemul nostru nervos reacționează pentru a ne proteja, nu pentru a ne sabota. Am mai vorbit la un moment dat aici pe pagină despre FIGHT, FLIGHT și FREEZE, ca despre reacții automate ale corpului și creierului în fața unui pericol iminent. Toate acestea au un singur scop: supraviețuirea.

Deci, problema nu este că ai avut (sau încă mai ai) aceste strategii, problema apare atunci când alegi să le folosești într-un context care nu le mai cere. Practic, un mecanism de supraviețuire poate deveni un defect dacă nu este actualizat la situația prezentă de viață.

Ce este important de reținut: un comportament nu apare fără un motiv. Apare pentru că la un moment dat a funcționat.

Dacă vrei să identifici care sunt mecanismele tale și să nu le mai vezi ca ”defecte” poți începe cu aceste 3 întrebări simple:

1. Când a apărut prima dată acest comportament în viața mea? În ce context avea sens să reacționez așa?
2. Ce încearcă să protejeze? (Poate fi vorba despre respingere, rușine, singurătate, pierderea controlului etc)
3. Mă mai ajută în prezent această reacție sau o folosesc din obișnuință?�
Uneori schimbarea nu începe cu ”trebuie musai să scap de asta” ci cu ”mulțumesc că m-ai ajutat atunci, acum aleg să fac diferit”…și începem să învățăm o strategie nouă.

Iulia 🤍

problema

Mamă bună…cum definim o mamă bună? Cine decide dacă sunt sau nu o mamă bună? Ce iau în calcul atunci când pun eticheta? ...
26/02/2026

Mamă bună…cum definim o mamă bună? Cine decide dacă sunt sau nu o mamă bună? Ce iau în calcul atunci când pun eticheta? Starea de calm? Activitățile pe care le fac cu copilul meu? Câte mese bio gătesc? Sau câte cărți de parenting am citit?
Cred că fiecare mamă este bună pentru copilul ei atât timp cât alege să fie prezentă. Și cred că o mamă bună greșește față de copilul ei și este în regulă. Și mai cred că o mamă bună ridică tonul, își pierde răbdarea vrea o pauză, obosește, se îndoiește de ea. Dar alege mereu să rămână…și să învețe rolul acesta în relație cu copilul său.
Nu trebuie să fim perfecte, copiii nu au nevoie de perfecțiune, nu au nevoie de mamele din cărți, au nevoie de mamele lor. De vocea lor, de felul lor de a-i ține în brațe, de îmbrățișări, de cuvinte, de miros, de siguranța pe care o construiesc zi după zi, chiar și atunci când poate simțim că nu facem destul.
Eu sunt o mamă care se îndoiește de multe ori de sine, fac bine, nu fac bine, aș putea face mai mult… dar sunt o mamă care îmi văd copila, o ascult cu toate câte le spune, o accept cu tot ce face și cm face, cu ritmul ei, cu furia ei, cu nevoile ei, cu toate culorile copilăriei ei. O ador pentru cine este ea! Și ea este o copilă bună pentru mine și pentru tatăl ei.
Atunci când greșesc îi spun mereu: ”Îmi pare rău”, ”Învăț și eu o dată cu tine”, ”Sunt aici”…și știu că știe că SUNT pentru ea oricând…
Pentru mine asta este definiția care contează: o mamă bună este o mamă suficient de prezentă încât copilul ei să simtă că lumea e un loc sigur.

Dacă ai citit până aici și te-ai întrebat măcar o dată dacă ești o mamă bună…probabil că ești. 🤍

Azi este Dragobetele, o ocazie în plus să celebrăm iubirea, viu, așezat, cu rădăcini românești. Tradiția spune că este z...
24/02/2026

Azi este Dragobetele, o ocazie în plus să celebrăm iubirea, viu, așezat, cu rădăcini românești. Tradiția spune că este ziua în care păsările își aleg perechea și încep să-și construiască cuibul.

Iubirea…acest sentiment minunat! Începe mereu cu o alegere conștientă: aleg să ascult, chiar și când nu sunt poate total de acord; aleg să rămân, chiar și când nu este atât de bine între noi; aleg să vorbesc CU tine, nu despre tine.

Iubirea matură este responsabilitate emoțională, este siguranța pe care o construim în relație cu cel drag, prin gesturi mici, clare și cu sens pentru noi doi.

Astăzi nu te gândi cât de mult iubești ci întreabă-te ”cum iubești”? Cu prezență? Cu blândețe? Cu curaj? Cu vulnerabilitate? Cu sens?

Profităm de obiceiuri să facem gesturi mici, dar să știi că iubirea este măreață și nu se serbează o dată sau de două ori pe an. Se practică! Zilnic! Puțin câte puțin!

Iulia 🤍

23/02/2026

„Bărbatul aduce bani în casă și femeia are grijă de copii”, cm ți se pare această zicală? Este simplă. Sună clar. Pare logică. Dar mie mi se pare că NU încurajează colaborarea.

Rol moștenit vs Rol discutat/negociat

Rolurile moștenite sunt cele pe care le preluăm fără să le punem sub semnul întrebării. „Așa făcea tata.” „Așa făcea mama.” „Așa se face.”

Rolurile discutate sunt cele care apar dintr-o conversație reală între doi adulți: ”Ce ne dorim?”, ”Ce ni se potrivește?” ”Ce putem susține fără resentimente?”

Studiile despre satisfacția maritală arată că percepția de echitate contează mai mult decât împărțirea matematică 50/50 a sarcinilor. Facem lucrurile așa cm este corect pentru noi ca și cuplu. Discutăm rolurile, recunoaștem munca ”invizibilă” a partenerului, ne ajustăm în funcție de etapa de viață.
�Când unul simte că duce greul apar resentimentele, iar resentimentul este unul dintre predictorii majori ai distanței în cuplu. Sintagma „femeia are grijă de copii” ignoră complet un aspect esențial: munca invizibilă care presupune planificare, anticipare, organizare, reglare emoțională a întregii familii. Pentru că a avea grijă de copiii nu este egal cu a sta acasă.

Un cuplu sănătos funcționează ca un sistem flexibil. În anumite perioade, unul aduce mai mult financiar. În altele, celălalt. Viața are anotimpuri, iar problema cuplului nu este cine face sau aduce mai mult ci este lipsa alegerii conștiente. Pentru că, de exemplu, dacă copilul face febră la 3 dimineața nu trimitem factura pe Revolut partenerului. Parentingul este un proiect comun.

Mă gândeam că, poate, adevărata zicală sănătoasă ar suna așa: „Într-un cuplu, amândoi aduc valoare. În moduri diferite, în momente diferite.” Iar asta nu ține de tradiție ci ține de maturitate relațională.

Tu ce roluri ai moștenit fără să le pui sub semnul întrebării? Și câte dintre ele chiar vi se potrivesc azi?

Iulia

20/02/2026

Mitul acesta nu a apărut de nicăieri. El vine dintr-un model social tradițional, în care rolurile erau distribuite rigid: bărbatul era provider, iar femeia îngrijea casa și copiii.

Dacă analizăm informațiile, de la studiile despre diviziunea muncii în familie până la cercetările moderne despre roluri de gen, vedem clar că aceste roluri nu sunt „naturale”, ci construite cultural. S-au transmis prin educație, religie, norme sociale și glume repetate la mesele de familie.

Problema nu este gătitul. Problema este lipsa alegerii.

Din perspectiva psihologiei, autonomia este una dintre nevoile psihologice de bază. O persoană care simte că trăiește conform unei presiuni externe dezvoltă mai frecvent frustrare, resentiment și conflict relațional.

Studiile despre satisfacția maritală arată că echitatea percepută în împărțirea responsabilităților contează mai mult decât împărțirea 50/50 matematică. Cu alte cuvinte: nu cine gătește face diferența, ci dacă ambii parteneri simt că aleg și că sunt respectați.

O femeie poate iubi bucătăria. Poate iubi sala de ședințe. Le poate iubi pe ambele. Sau pe niciuna. Este alegerea ei.

Un strop de umor? Dacă „locul femeii este la cratiță”, atunci locul bărbatului unde este? La telecomandă? La grătar? Sau poate… tot acolo unde alege?

❔Tu ce ai auzit în copilărie despre rolul femeii?��❤️ Distribuie dacă și tu crezi că într-o relație sănătoasă, alegerea bate tradiția.

Iulia 🤍

Imaginea de sine nu este doar un concept psihologic. Este felul în care te percepi, nu neapărat cm ești în realitate, c...
19/02/2026

Imaginea de sine nu este doar un concept psihologic. Este felul în care te percepi, nu neapărat cm ești în realitate, ci cm te vezi tu, în propria minte.
Felul în care te vezi influențează:
– ce relații alegi
– cât tolerezi
– cât îndrăznești
– cât ceri
– cât rămâi.
În psihologie, self-image este descrisă ca „imaginea mentală pe care o avem despre noi înşine, formată din percepțiile despre trăsături, calități şi defecte” care poate să fie influențată atât de experiențele proprii, cât și de modul în care credem că alții ne văd.
Această imagine de sine este un construct complex, actualizat constant de experiențele de viață, amintiri și internalizări sociale.
Este necesar să menționez că imaginea de sine și stima de sine nu sunt unul și același lucru. Dacă imaginea de sine este modul nostru de a ne percepe, stima de sine se referă la valoarea cu care ne evaluăm propria persoană, cât ne apreciem, respectăm sau ne acceptăm.
📌 Diferența esențială:
• Imaginea de sine = imaginea mentală a cine ești (percepții, descrieri, „cum mă văd eu?”)
• Stima de sine = atitudinea și valoarea pe care o acordăm acelei imagini (evaluativ, afectiv).
Aceste două concepte sunt înrudite, dar distincte: cine te vezi să fii nu este același lucru cu cât te apreciezi pentru cine crezi că ești.
O imagine de sine realistă și bine integrată se asociază cu adaptare psihologică mai bună și capacitatea de a face alegeri congruente cu valorile proprii.
Imaginea de sine este componenta descriptivă a sinelui.

Curiozitate personală: tu ce răspunzi la întrebarea „Cum mă văd?”

Iulia 🤎

16/02/2026

Este seara. Corpul meu este obosit. Mintea mea continuă să fie activă.

La finalul unei zile încărcate, corpul poate să cedeze și te întinzi pe canapea și simți cm fiecare mușchi se relaxează. Dar mintea? Acolo parcă este o altă poveste. După ore întregi de concentrare, decizii, responsabilități și multitasking, gândurile nu se opresc pur și simplu când închizi laptopul. Din contră, ele continuă să ruleze scenarii, listă de lucruri de făcut, conversații nerezolvate, grijile pentru ziua de mâine.

Din literatura de specialitate aflăm că relaxarea corpului și relaxarea minții sunt două procese diferite, care necesită strategii diferite. Corpul se poate detensiona fizic chiar și fără conștientizarea profundă a minții (de exemplu prin mișcări simple de stretchingul). Mintea, însă, are nevoie de o oprire CONȘTIENTĂ a fluxului gândurilor.

Relaxarea adevărată sau de calitate este aceea care ne permite să dormim bine și să ne trezim mai liniștiți, nu este doar starea corpului fără tensiune, ci starea minții fără hiperactivitate constantă. Nevoia reală aici este de reglare nervoasă, nu doar de destindere musculară.

Mult timp am crezut că „mă relaxez” doar pentru că stăteam jos, dar nu părea suficient, așa că am făcut niște schimbări mici. Îți las și ție 3 idei simple care sper să-ți fie de folos:
– 3 minute de respirație lentă (respirație conștientă în 4 timpi)
– scrie ce te apasă ( journaling) 
– un mic ritual clar de „închid ziua” (1-2 gesturi conștiente: o ceașcă de ceai, muzică de relaxare sau pur și simplu declară conștient: ”Acum mă opresc”)

Relaxarea începe cu corpul, dar atenția trece apoi în gânduri. Un body scan lent (frunte-umeri-piept-abdomen-picioare) te poate ajuta să ”eliberezi” tensiune în ambele zone.

Tu ce strategii de relaxare folosești la finalul zilei?

Iulia 🤎

fyvideo

13/02/2026

„Ce-i al tău e pus deoparte.” Sună liniștitor, nu? Ca și cm Universul are un sertar cu numele tău pe el. Ah, ce minunat ar fi!

Psihologic vorbind, proverbul ăsta atinge o nevoie profundă de siguranță. Ne dorim să credem că iubirea potrivită, jobul potrivit, locul potrivit „nu ne pot scăpa”. Pentru că alternativa este inconfortabilă: incertitudine, respingere, efort, risc.

Dar adevărul este diferit (un pic mai puțin magic): ce este “al tău” nu este ceva pus deoparte într-un raft cosmic. Este ceva pentru care ești pregătit. Ceva ce poți susține emoțional. Ceva ce nu te obligă să te pierzi pe tine, să te invalidezi.

Uneori „nu a fost să fie” nu înseamnă că ai pierdut ceva al tău. Poate înseamnă că încă înveți să devii omul care poate păstra ce își dorește.

Și da, este reconfortant să credem că lucrurile bune nu ne ocolesc. Dar mai puternic decât ce îti rezervă destinul este procesul tău de maturizare.

Tu ce alegi să crezi: că este pus deoparte… sau că îl construiești?

Siguranța emoțională înseamnă să poți să fii tu, fără să te temi că vei fi judecat sau respins. Este spațiul în care vul...
12/02/2026

Siguranța emoțională înseamnă să poți să fii tu, fără să te temi că vei fi judecat sau respins. Este spațiul în care vulnerabilitaea nu este folosită împotriva ta, ci primită cu grijă şi respect.

09/02/2026

În ultima vreme am tot auzit discuții în spațiul public despre Gândirea Critică. Dar ce este gândirea critică?

Este abilitatea de a analiza informații, de a pune întrebări, de a evalua opinii și de a decide ce este cu adevărat relevant sau adevărat, nu doar ce pare frumos sau viral. Ea te ajută să nu accepți informațiile la prima vedere, ci să le cântărești înainte să tragi concluzii.

🤔 De ce cred eu că este foarte importantă?
Într-o lume cu multă informație și fake news, gândirea critică te protejează de manipulare, te ajută să iei decizii mai bune, de exemplu la serviciu sau în viața de zi cu zi, și te face un gânditor independent, nu un robot al opiniilor altora.

Ce spun studiile?
Un sondaj arată că 95 % dintre oameni consideră că gândirea critică este o abilitate esențială, dar 85 % cred că majoritatea oamenilor nu o folosesc suficient, iar multe facultăți nu raportează nicio îmbunătățire a acestor abilități în ani de studiu.

Poate nu știai, dar gândirea critică nu vine natural, nu este ceva înnăscut, ci se exersează! Cu cât o folosești mai mult, cu atât devii mai bun la a vedea dincolo de aparențe.

Iulia 🤎

06/02/2026

Siguranța emoțională în cuplu înseamnă să știu că pot fi eu, cu emoțiile mele, cu fricile mele, cu zilele mele proaste, fără să fiu ridiculizat, corectat sau pedepsit.

John Gottman, una dintre cele mai cunoscute voci în psihologia relațiilor, spune că relațiile stabile și fericite nu sunt cele fără conflicte, ci cele în care partenerii se simt în siguranță emoțional chiar și atunci când apar tensiuni.

În cuplurile cu siguranță emoțională:
– oamenii se pot vulnerabiliza,
– emoțiile sunt primite, nu ignorate, 
– conflictul nu devine o amenințare pentru relație,
– există rezolvare, nu retragere sau atac.

În cuplurile în care siguranța emoțională lipsește:
– emoțiile sunt evitate sau minimalizate,
– tăcerea, sarcasmul sau critica devin mecanisme de apărare,
– apropierea vine cu anxietate,
– relația devine un spațiu de supraviețuire, nu de liniște.

Sue Johnson, fondatoarea terapiei focalizate pe emoții, spune că nevoia de siguranță emoțională este o nevoie biologică, nu o slăbiciune. Avem nevoie să știm că celălalt este„aici pentru mine”, nu doar lângă mine.

Când siguranța emoțională există, corpul se relaxează. Nervul vag se calmează. Apare starea de bine, conexiunea, dorința de apropiere.

Când nu există, chiar și iubirea devine obositoare.

Poate cea mai importantă întrebare într-un cuplu nu este: „Oare mă iubește?” ci: „Mă simt în siguranță emoțional cu el/ea?” Pentru că acolo unde există siguranță, iubirea poate crește într-un mod atât de frumos!

Iulia 🤍

Address

Strada Tineretului Nr 20, Bloc 2
Chiajna

Opening Hours

Monday 09:00 - 19:00
Tuesday 09:00 - 19:00
Wednesday 09:00 - 19:00
Thursday 09:00 - 19:00
Friday 09:00 - 19:00

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Clipsi - The Therapist posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Clipsi - The Therapist:

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram