07/04/2026
Transformarea din parteneră, femeia iubită, în rol de ”mamă” nu se întâmplă peste noapte. Este un proces lent, de cele mai multe ori invizibil, dar care are efecte foarte clare în relația voastră.
Hai să vedem cm începe, de fapt:
– observi că el nu face „cum ar trebui”
– începi să explici, să corectezi, să amintești
– preiei responsabilități „ca să meargă lucrurile” așa cm tu te aștepți sau crezi că trebuie să meargă.
La suprafață pare grijă, responsabilitate, interes, dar în profunzime, relația începe să se dezechilibreze pentru că tu intri într-un rol de control și responsabilitate, în timp ce el își va asuma un rol pasiv sau defensiv. Se schimbă dinamica partener-partener cu cea de părinte-copil. Și, în mod evident, apar consecințele: scăderea atracției, stări de nemulțumire și iritabilitate, senzația că doar tu ”lucrezi” la relația voastră.
În multe cupluri, rolul de „mamă” vine din: nevoia de siguranță („dacă nu controlez, se strică relația”), frica de abandon și tipare învățate în familie (ai fost „cea responsabilă” mai repede decât era cazul).
Cumva, chiar dacă dai vina pe el, ar trebui să te uiți la ce ai făcut tu. Ce te-a făcut să procedezi așa?
Dacă conștientizezi că lucrurile nu duc în direcția potrivită, este timpul să începi să le corectezi. Cum faci asta?
– renunți la control, chiar dacă apare anxietate
– nu mai repari în locul lui
– începi să-l vezi ca pe un adult capabil, ca pe partenerul tău de echipă.
Și foarte important: nu îl „crești” ca să devină bărbatul pe care tu l-ai visat. Observi dacă ESTE deja.
Lecție de luat acasă: atracția nu coexistă cu rolul de mamă. Un partener nu se apropie erotic de cineva care îl educă, îl corectează sau îl salvează în mod continuu.
Poate este momentul potrivit să-ți răspunzi la această întrebare: Ești în relație cu partenerul tău ca s-l crești sau ca să fii alesă zi de zi ca femeie?
Iulia 🤍
