31/10/2025
Toamna ne învață ceva ce uităm adesea:
să lăsăm lucrurile să cadă fără teamă. 🍁
Frunzele nu se agață de ramuri,
nu se luptă să rămână verzi mai mult decât trebuie.
Se desprind atunci când e timpul —
cu blândețe, nu cu rezistență.
Și poate că așa ar trebui să facem și noi, uneori.
Să lăsăm grijile care ne apasă,
tensiunile din umeri, gândurile care nu se mai opresc.
Să nu ne simțim vinovate că avem nevoie de pauză.
Pentru că și sufletul, ca și natura, are anotimpurile lui.
Perioade în care strălucește,
și altele în care are nevoie să se liniștească,
să lase jos ce nu-i mai folosește. 🌿
Și poate tocmai atunci când lăsăm jos tot ce nu mai putem duce,
Dumnezeu pune în loc pace.
Nu forțat, nu brusc — ci blând, ca o mângâiere.
Masajul e, pentru mine, exact acel moment de toamnă.
Un timp în care trupul lasă jos greutatea zilelor,iar mintea învață din nou să tacă.
Nu e despre răsfăț.
E despre curajul de a te opri,
de a lăsa în urmă ce nu-ți mai face bine,
și de a-ți face loc pentru nou. 🤍
Când ți-ai oferit ultima dată o clipă să te oprești…
doar să respiri și să te liniștești? 🍂
