08/11/2025
CÂT E ŞTIINŢĂ ŞI CÂT E MOTIVAŢIE CÂND CITEŞTI O CARTE DE PSEUDONUTRIŢIE/PSEUDOMEDICINĂ? CAZUL „REVOLUŢIA GLUCOZEI”
Mă amuză că s-a făcut la Bookzone un pachet cu cartea mea şi cu cartea „Revoluţia glucozei”, o carte pe care nu am combătut-o niciodată acid, cm am combătut, de exemplu, o oribilitate care se numea „Studiul China” şi care a picat atunci pe o populaţie complet needucată (între timp ne-am mai trezit şi astfel de mizerii ca „studiul China” sunt mult mai repede aruncate la coşul de gunoi al istoriei cărţilor pseudoştiinţifice). Revoluţia glucozei, procentual, nu are atât de multe greşeli cm avea acea „carte” (studiul era cu totul altceva decât cartea, de fapt era un studiu epidemiologic oarecare, dar cartea sucise complet descoperirile studiului), ba "Revoluţia glucozei" chiar e o carte relativ „benignă”, am scris eu după prima lectură. E plină de şmecherii, cm sunt best-seller-urile, adică, vai, o persoană necalificată te învaţă ea chestii de medicină şi nutriţie doar pentru că e foarte drăguţă şi amabilă. Sanchi, cm bine zice românul. Dar, dincolo de asta, e o carte despre indici glicemici care zice că nu e despre indici glicemici. 😊 E de fapt sucită o temă veche încât să pară nouă, e adusă în prezent, e cu „spike”, cu senzori (că nu erau senzori pe vremea lui Jenkins şi cine a mai lucrat la măsurătorile de indici glicemici) etc., e cumva un hit care a picat pe un teren bun. A ştiut cm să sucească informaţiile încât să prezinte o pseudoipoteză ca pe un mare truc. În final cartea e despre a mânca mai multe legume şi oţet, cu legumele înaintea cărnii. Cam despre asta e, ar fi încăput în 3 rânduri, dar atunci nu mai cumpăra nimeni cartea, că nu cumpără nimeni o pagină, în cât ar fi încăput cartea „Revoluţia glucozei”.
Revenind la subiectul postării, am pacienţi care şi-au luat cartea şi le-a plăcut şi am mai auzit de oameni care au făcut „Ce scrie în carte”. Adică au mâncat legume. Şi le-au pus înaintea cărnii. Adică, după cartea asta, mănânci nişte sparanghel, apoi mănânci nişte carne. Cam cu asta rămâi după ea. A, pardon, întâi bei oţet, apoi mănânci sparanghel, apoi mănânci carne. Aşa.
Practic cartea i-a făcut pe unii să mănânce legume (şi pe alţii oţet, dar cred că s-a potolit lumea cu oţetul). Asta în ideea că îşi „atenuează un spike”. Ce nu zice cartea e că de fapt studiul care a inspirat-o, de care am scris cu toţii la vremea lui, un studiu micuţ şi neînsemnat, arăta MICI diferenţe atunci când plasezi legumele un pic mai la începutul mesei, adică dacă începi cu orez şi mănânci apoi legume sau dacă începi cu legume şi apoi mănânci orez, sunt nişte diferenţe (în bine când mănânci legumele mai întâi). Dar asta nici nu e o mare descoperire, şi italienii au antipasti, şi noi avem felul 1 ciorba/supa şi apoi felul 2, deci nu era ceva de vreo mare fineţe, dar e un truc interesant ca să, eventual, mănânci mai puţin dacă ai început cu salata, că de fapt pe acolo se trage linia. Dar, de fapt, cartea te-a făcut să mănânci salata. 😊 Cam aici e de fapt trucul. Că a fost înaintea felului principal, asta e şi mai interesant, în sensul că ai reţinut că trebuie s-o mănânci înainte, dar de fapt din greşeală ai reţinut că trebuie s-o mănânci, iar aici era de fapt marele bine al „revoluţiei”. Că mâncând ACEEASI salata CU carnea, şi nu înaintea ei, nu face vreo mare diferenţă, asta mai ştiu eu şi vreo câţiva care suntem mai adânc în domeniu. Dar cititorul obişnuit reţine: „mănânc salată înainte de carne”.
Iar aici e locul să lămurim ultima chestie: faptul că ceva te MOTIVEAZA e una, iar ştiinţa din spate e alta. La cărticica asta cu Revoluţia glucozei partea bună e că e chiar foarte prietenoasă şi cumva pare că cineva, adică biochimista Jessie, chiar vrea să te ajute. Lumea probabil repede face separarea: a, păi doctorul îmi zice ce trebuie, dar Jessie îmi e prietenă, nu îmi e ca doctorul, ea îmi zice nişte trucuri să fiu chiar mai şmecher, iar asta vine de la mine, nu vine de la doctor. Sigur sunt nuanţe din astea, că aşa e mereu. Ca şi la influenceri. Ţi se pare ţie că faci ceva, cu informaţii care ţi se par bune, iar asta e diferit de chestiile pe care le faci că ţi-a zis doctorul. Care sunt un fel de „Temă”. Cui îi plac temele...şi cui nu-i plac hobby-urile?...
Bun. În final. Puteţi face ce e prin Revoluţia glucozei, nu e foarte greşit. Explicaţia ştiinţifică din spate e un pic greşită, de fapt un pic trasă de păr, iar cartea e despre indici glicemici, deşi se străduie din răsputeri să zică: „nu, nu, nu e despre indici gliemici!”. Cam ca atunci, cu Vanilla Ice, care a luat tema de la Queen şi a mai pus o notă şi a zis: „stai, stai, uite, ta da, ta da dam dam e la Queen, la mine e ta da, ta ta da dam dam”. Şi a pierdut procesul şi au devenit Queen şi David Bowie coautori la cântec. Ice Ice Baby. Dar asta era o paranteză.
Puteţi comanda de la Bookzone pachetul cu cartea mea şi cu „Revoluţia glucozei” şi vă puteţi face singuri o idee. Inclusiv despre cm scriu doctorii cărţi versus cm scriu alţii cărti pe care de fapt trebuiau sa le scrie doctorii. Garantez că e mult mai bună cartea „Revoluţia glucozei”, ca scriitură, ca şmecherii din spate, adică trucurile de bestseller, dar ce trebuie, ştiinţific vorbind, e cealaltă. 😊 Cred că cea mai bună ordine de citit e Revoluţia glucozei -> Diabetul pe înţelesul tuturor. Eu aşa le-am citit. 😊😊
Dr. A. Copcea
Centrul Medical Asteco, Cluj-Napoca
