10/07/2025
🧠 Neurofeedback între două lumi: Studii avansate la nivel internațional, rezerve și provocări în România
Neurofeedback-ul EEG, o metodă de autoreglare a activității cerebrale bazată pe principiile neuroplasticității, câștigă tot mai mult teren în cercetarea internațională și în practica clinică. Utilizat pentru o gamă largă de dificultăți — de la ADHD și anxietate la traume și optimizare cognitivă — această metodă este integrată în proiecte științifice ale unora dintre cele mai prestigioase universități din lume.
În același timp, în România, neurofeedback-ul este întâmpinat cu prudență sau chiar scepticism din partea unei părți a comunității academice. Această diferență nu reflectă doar o divergență de opinii științifice, ci și diferențe în infrastructură, tradiție academică și acces la resurse internaționale.
🌍 Neurofeedback-ul în universitățile de top
Mai multe instituții de cercetare de rang înalt din lume, conform Quacquarelli Symonds (o companie britanică specializată în analiză educațională globală, cunoscută pentru realizarea unuia dintre cele mai prestigioase clasamente universitare din lume) desfășoară studii riguroase asupra eficienței neurofeedbackului, atât în formă EEG, cât și în combinație cu imagistică funcțională (fMRI):
Harvard University (locul 4 în QS 2025) – utilizează neurofeedback în cercetări asupra depresiei și tulburării de stres posttraumatic (PTSD), în cadrul Massachusetts General Hospital.
Yale University (locul 16) – Dr. Michelle Hampson coordonează studii clinice în OCD și anxietate, folosind neurofeedback ghidat de fMRI.
University College London – UCL (locul 9) – implicat în studii despre ADHD și autoreglare emoțională.
University of Zurich (locul 91) – are un laborator dedicat cercetărilor cu neurofeedback EEG, în special în acufene și tulburări de atenție.
King’s College London (locul 40) – derulează cercetări avansate cu neurofeedback și imagistică asupra ADHD-ului la copii și adolescenți.
În toate aceste instituții, neurofeedback-ul este abordat ca o metodă complementară, cu potențial clinic, aflată încă în rafinare științifică, dar cu o bază solidă de studii controlate.
🇷🇴 Situația în România: între prudență și lipsă de resurse
În România, universitățile de profil, care ocupă locurile 761–770 QS, nu includ încă neurofeedback-ul în mod semnificativ în curricula academică sau în cercetările centrale. În ciuda unor inițiative punctuale, domeniul rămâne puțin reprezentat în mediul universitar românesc.
Această reținere poate avea mai multe cauze:
1. Formare și infrastructură limitată
În multe universități nu există dotări tehnice sau cursuri dedicate neuroștiinței aplicate și biofeedback-ului. Formarea în aceste metode necesită investiții în echipamente, training internațional și colaborări interdisciplinare.
2. Model educațional orientat pe teorie
Psihologia în România este încă puternic centrată pe modele teoretice (cognitiv-comportamental, psihodinamic), în timp ce abordările neurofiziologice sunt mai puțin explorate sau promovate.
3. Cultură a precauției academice
Scepticismul față de metode emergente este natural într-un mediu academic riguros. Totuși, uneori, acest scepticism poate deveni o barieră în calea explorării unor direcții care în alte părți ale lumii sunt tratate cu deschidere și curiozitate științifică.
🤝 Oportunitatea colaborării și a deschiderii
Diferențele de abordare nu trebuie privite ca o confruntare, ci ca o invitație la dialog științific și parteneriat internațional. Clinicienii români care aplică neurofeedback pot colabora cu cercetători din universități din afara țării pentru a realiza studii de calitate, cu metodologii riguroase și publicare internațională.
În același timp, cadrele universitare pot privi neurofeedback-ul nu ca o amenințare la adresa paradigmelor clasice, ci ca pe o posibilă extindere a lor – în special în tratarea tulburărilor de autoreglare, acolo unde intervențiile tradiționale au rezultate limitate.
🔚 Concluzie
Neurofeedback-ul este o metodă validată științific în multiple contexte internaționale și se bucură de atenția unor universități de elită. În România, suntem abia la început de drum. Dar cu deschidere, colaborare și o atitudine de curiozitate științifică, putem transforma această prudență într-un impuls pentru inovație și progres real în sănătatea mintală.
