21/10/2025
𝐈̂𝐧 𝐂𝐞𝐫𝐜𝐮𝐥 𝐒𝐢𝐠𝐮𝐫𝐚𝐧𝐭̦𝐞𝐢, 𝐯𝐨𝐫𝐛𝐢𝐦 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐥𝐢𝐦𝐢𝐭𝐞 𝐟𝐞𝐫𝐦𝐞 𝐚𝐩𝐥𝐢𝐜𝐚𝐭𝐞 𝐜𝐮 𝐛𝐥𝐚̂𝐧𝐝𝐞𝐭̦𝐞. Nu pentru a controla copilul, ci pentru a-l ajuta să se simtă în siguranță și să poată explora lumea cu încredere. Tot mai des văd părinți care au auzit despre blândețe, dar au pierdut pe drum fermitatea pentru că au vrut să nu mai repete duritatea cu care au crescut ei. Și, fără să își dea seama, au ajuns în zona 𝐩𝐞𝐫𝐦𝐢𝐬𝐢𝐯𝐚̆ , unde regulile se schimbă, iar copilul nu mai știe pe ce se poate baza.
Sunt zile în care, de cm intră un copil în cabinet, știu deja cât de greu îi este acasă. Îl văd în felul în care se mișcă, atinge tot, vorbește peste tine sau, dimpotrivă, se ascunde în spatele părintelui și nu vrea să iasă de acolo. Nu e un copil „nepoliticos” sau „timid”, ci un copil 𝐟𝐚̆𝐫𝐚̆ 𝐨 𝐬𝐭𝐫𝐮𝐜𝐭𝐮𝐫𝐚̆ 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐧𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐬𝐢𝐠𝐮𝐫𝐚𝐧𝐭̦𝐚̆.
Când lipsește structura, copilul nu mai are repere clare, iar asta se vede în multe feluri:
🛑 testarea continuă a limitelor
🛑 refuzul de a coopera
🛑 nevoia constantă de control
🛑 frustrare crescută și accese de furie
🛑 anxietate și nesiguranță
🛑 dificultăți în relațiile cu adulții și ceilalți copii
Copilul are nevoie să știe cine ține direcția. Cine îl oprește când nu e sigur. Cine spune „nu” cu calm, dar rămâne acolo, prezent.
Și în spatele lui este, adesea, un părinte bun, dar epuizat, care a înțeles doar jumătate din mesajul „parentingului blând”. Pentru că rezumatul complet al acestuia este acesta: 𝐛𝐥𝐚̂𝐧𝐝𝐞𝐭̦𝐞𝐚 𝐟𝐚̆𝐫𝐚̆ 𝐥𝐢𝐦𝐢𝐭𝐞 𝐧𝐮 𝐨𝐟𝐞𝐫𝐚̆ 𝐬𝐢𝐠𝐮𝐫𝐚𝐧𝐭̦𝐚̆, 𝐢𝐚𝐫 𝐟𝐞𝐫𝐦𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐟𝐚̆𝐫𝐚̆ 𝐛𝐥𝐚̂𝐧𝐝𝐞𝐭̦𝐞 𝐧𝐮 𝐨𝐟𝐞𝐫𝐚̆ 𝐚𝐩𝐫𝐨𝐩𝐢𝐞𝐫𝐞💕
