26/11/2025
În fiecare zi îmi port halatul alb cu responsabilitate, știind că în sala de operații timpul curge altfel și că pacienții mei au nevoie de mine în cea mai bună formă. Trăiesc ore intense, pline de concentrare, decizii rapide și momente care îți pot schimba perspectiva asupra vieții.
Dar, oricât de importantă este profesia mea, nu este singura parte din mine.
Când se închid ușile clinicii în urma mea, redevin eu — o femeie însărcinată, viitoare mamă, un om care are acasă o familie care o așteaptă cu brațele deschise. Trec de la ritmul alert al intervențiilor chirurgicale la liniștea serilor petrecute cu cei dragi, de la viața din sala de operații la viața pe care o port în mine.
Învăț zi de zi că nu trebuie să aleg între a fi chirurg și a fi mamă. Pot fi amândouă. Pot să-mi dedic energia pacienților și, în același timp, să păstrez spațiul sacru pentru familia mea. E un echilibru fragil, dar profund — iar asta mă definește ca om și ca profesionist.
Pentru mine, adevărata forță vine din faptul că pot să dau din mine în două direcții: în clinică și acasă. Și în fiecare rol găsesc sens, motivație și recunoștință.
5 lucruri care mă ajută să fiu și chirurg, și mamă
• Echilibrul – să mă adaptez între două lumi diferite, dar la fel de importante.
• Răbdarea – atât cu pacienții, cât și cu mine însămi.
• Empatia – pe care o duc din spital în familie și invers.
• Forța interioară – care mă susține în cele mai grele momente.
• Timpul de calitate – puțin sau mult, dar mereu prețuit cu cei dragi.