03/02/2025
În septembrie 2023, pe când eram coordonator independent, mama lui D m-a contactat printr-o recomandare. Îmi amintesc și acum emoția cu care mi-a vorbit despre el. Un amestec de speranță, de teamă, de dorința arzătoare de a-l ajuta.
Ca în fiecare caz, atunci când primesc un copil în terapie, primul pas este să îl cunosc. Să-l înțeleg. Să descopăr lumea prin ochii lui.
D venea dintr-un mediu terapeutic rigid, unde învățase prin cartonașe, fișe și multe ore la măsuță. Nu era greșit, dar lipseau piese esențiale din puzzle-ul dezvoltării lui: conectarea, curiozitatea, bucuria de a învăța prin relații și experiențe.
Așa că, după evaluare, ne-am stabilit obiectivele:
🌟 Dezvoltarea abilităților sociale
🗣 Dezvoltarea limbajului – spontan, cereri, dialog
🔇 Reducerea autostimulărilor vocale
🤝 Creșterea implicării cu adultul
🧠 Learning how to learn
🎲 Dezvoltarea jocului
Norocul nostru – și mai ales al lui D – a fost că mama lui ne-a fost alături trup și suflet. Nu doar că a avut încredere în noi, dar a devenit parte activă în proces. Când îi propuneam ceva, răspunsul ei era mereu același: „Dacă așa e mai bine pentru el, așa facem. Am încredere în tine.”
Și a aplicat. Zi de zi. A fost acolo, a învățat alături de noi, a transformat fiecare moment obișnuit într-o oportunitate de creștere. Uneori mă întreba: „E ok dacă nu fac fix ca tine, dar exersez asta când fac brioșe cu el?” – A generalizat.
Chiar și atunci când avea doar două ore de terapie pe săptămână, progresul nu s-a oprit. Pentru că fiecare lucru lucrat împreună se transforma într-o lecție trăită acasă, în familie.
Astăzi, sunt mândră de D. Toate obiectivele de mai sus le-am atins.
Astăzi, D ne caută privirea, ne atrage atenția în mod adecvat, ne povestește întâmplări, pune întrebări, se implică, se joacă, râde alături de noi. Și da, și pe partea cognitivă stă minunat!
Terapia continuă, dar când trag linie, pot spune un singur lucru: fără acest proces centrat pe conectare, fără implicarea mamei, poza de mai jos nu ar fi fost posibilă.
📌 P.S.: La începutul terapiei, D nu avea contact vizual, nu răspundea la nume, nu căuta prezența unui adult. Putea sta cu spatele la mine și nu mă sesiza.
Astăzi, însă, este aici. Cu noi. Cu lumea. Cu o voce care merită ascultată. 💙
Andreea Trîmbițaș
Fondator Bee ABA
