Psihoterapeut Dr. Melania Moldovan

14/04/2025

AM ÎNCERCAT ȘI CU SUBLIMAREA, M-AM SĂTURAT DE PROIECȚIE😄

Astăzi am avut geamurile-nchise,
cu perdele grele, cenușite de praf,
Salvarea a venit sub forma simptomului,
Cuvintele blocate cad greu la stomac.

Știu că îți e greu uneori să spui ce simți. Și mie.
Avem puterea ca oameni să stăm cu atenția pe perdelele închise și să compunem monologuri convingătoare despre necesitatea lor.
De nu deschizi tu geamul, ca să înțelegi ce nu e plăcut în interior, te va forța corpul mai târziu.

17/03/2025

Prietenia ca antidot pentru provocările vieții
Prietenia că antidot pentru comunitatea dezbinată
Separarea ca element crucial în intimitate
Relațiile digitale, mister elucidat?

13/03/2025

Intimitate (2)

08/03/2025

La mulți ani de Ziua Femeii! La mulți ani tuturor mamelor!

Am ales această zi ca să postez partea 1 dintr-o serie de postări despre intimitate, relatii de atașament și s*xualitate.

De ce?

Chiar dacă legăm unele provocări emoționale din viața de adult de experiențele timpurii din prima relație de atașament, cea cu mama, acest lucru doar subliniază câtă responsabilitate apasă pe umerii mămicilor, mai ales în societatea de azi, unde cerințele sunt copleșitoare.

Te invit să scrii pe un bilețel un lucru pentru care mulțumești mamei tale, altei mame, unei prietene, partenerei sau fiicei tale!

23/10/2024

08/10/2024

Postarea vine ca urmare a atelierului ținut de Oana Bodor, la Școala de vară de Psihoterapie Pozitivă din anul acesta, pe tema Arhetipul Tatălui. Îndemnul de a vorbi și despre rolul tatălui în dezvoltarea unei personalități armonioase, căci săraca mamă își duce crucea de prea mult timp, a adus mai multă vizibilitate fantomelor taților absenți, fenomen mai des întâlnit în generația mea, pare-mi-se, decât în generația următoare.

Tatăl absent nu e doar cel care nu e fizic la masa familiei, ci și cel care care se prezintă în fața fiicei ca o carapace, retras emoțional (tatăl absorbit de muncă, de exemplu, este unul prea bine cunoscut).

Tatăl absent împinge fiica în a compensa lipsa de oglindire a tatălui, prin metode șubrede și dureroase, cu scopul de a crea o oarecare conexiune. Metode care iau forma unui sine fals, lipsit de contact cu adevăratele dorințe și sentimente, menținând interiorul fragil, izolat. Efortul și energia depusă pentru a menține atașamentul față de golul lăsat de tată blochează doliul care se cere pentru ceea ce nu a fost niciodată.

Transformarea începe cu observarea prezenței invizibile a tatălui absent în lumea fiicei – în relațiile cu persoanele de s*x opus, cu cele din poziție de autoritate, cu propriul sine. Descoperit, strat după strat, cu grijă și tandrețe, într-un context ca niciun altul, spațiul terapeutic, noi înțelegeri se formează privind absența tatălui și reverberațiile ei emoționale. Acceptarea confuziei care vine pe parcurs, în fața terapeutului care rămâne prezent și cald, reduce distanța față de sinele ascuns.

În psihopterapia pozitivă recurgem des la povești ca și instrument cultural pentru aprofundarea înțelegerii. Susan Schwartz amintește de povestea Cenușăresii în cartea ”The absent father effect on daughters Father desires, Father Wounds”. Un basm auzit de toți copiii și cei care au fost odată copii în care Fiica (Cenușăreasa) este ”uitată„ de tată în mâinile aspre ale mamei vitrege, în detrimentul surorilor vitrege. Citind mi-am amintit de ”Sarea în bucate” de Petre Ispirescu în care tatăl avid de lăudăroșenii (și pot spune idealizare?) își alungă fiica de acasă ca urmare a unui răspuns mai necizelat, eșuând în aprecia esența sentimentelor exprimate.

Recomand cartea pentru cine e interesat de subiect și de psihologia Jungiana. Se discută cazuri în care se explorează arhetipurile (simboluri și tipare adânc izvorâte din psihic), visele și relația terapeutica. Insulfă speranță fiicelor de a recupera puterea pentru a înfrunta apoi lumea cu mai multă încredere de sine, libertate și autenticitate în exprimare.

05/07/2024

Vara nu e vară fără școala organizată de Asociația de Psihoterapie Pozitivă. Mulțumim, Gabriela Hum, că ne aduci laolaltă!

Intrați pe link dacă vreți să aflați mai multe despre ediția din anul acesta!
https://positum.ro/2024/07/tehnici-jungiene-de-psihoterapie/

23/06/2024

Din seria – Terapia are loc (bineînțeles) și în afara cabinetului

O carte pe care o recomand, dacă consideri cititul un altfel de act terapeutic, este ”Ziua Recunotinței” sau ”May we be forgiven” (titlul original în engleză) de A.M. Homes. Am luat-o cu mine ca lectură de drum, atunci când am lucrat pentru o lună departe de casă, în cadrul unui proiect al Asociației Minte Forte.

Recunoscătoare nu prea eram pe vremea respectivă, poate de aceea cartea m-a ales pe mine, pentru a-mi da un ghiont înspre reconcilierea internă. Așa cm pățesc când cărțile vin către mine la momentul potrivit, m-am identificat cu personajele în ceea ce privește zgomotul sufletesc, frământările emoționale și toată deznădăjduirea de zi cu zi. Călătoria eroului imaginat pe scena minții îți dezvăluie oarecum niște soluții, un proces de vindecare ”împrumutat” sau ”de probă”, apoi vezi cm e cu adaptarea.

Pe scurt, ”May we be forgiven” este o poveste captivantă despre relația disfuncționlă dintre doi frați care, în urma unui incident nu tocmai întâmplător, se cutremură într-atât de mult, încât cei doi se trezesc într-o degradare morală și emoțională tot mai profundă, până în punctul în care doar prin ALEGEREA asumată ajung la liman, spărgând ciclul erorilor repetate transgenerațional. Un roman despre căutarea identității, consecințele acțiunilor tale, relații nesănătoase, care îți trezește motivația de a fi mai bun, așa și cu râs și cu plâns.

” Forgiveness is not about forgetting or condoning, but about releasing ourselves from the burden of anger. ”

13/06/2024

Gânduri scurte la borcan - Inspirație din bucătăria românească

Acum câteva săptămâni, în timp ce culegeam flori de soc, mintea a scos de la naftalină tot felul de întâmplări trecute. Una fiind o amintire de când aveam 5-6 ani, când tata a tras Dacia 1300, ”Albăstrica”, pe marginea șoselei, pentru ca mama să culeagă flori de soc din tufele care încadrau drumul Sebeș-Blaj. Cam pe atunci aflam că băuturile bune se fac mai ales acasă, așa cm am aflat mai târziu că și soluția pentru problemele emoționale nu o vei găsi niciodată gata făcută, îmbuteliată frumos, la chioșcurile terapeutice.

Uneori e necesar să-ți lași anumite părți rănite și grele din interior să fermenteze, să devină altceva decât erau la început. Să-și descopună chimic emoțiile dureroase, ca sensul lor să fie intregrat în ceva mai mare, mai bun, mai nutriv. Dar pentru asta e nevoie de lumină, să prindă aerul conștientizării.

Mulți ani m-am zbătut și eu cu dorința de a demonstra că mă duce mintea. Crispată fiind în orice situație pe care o transformam, abil de altfel, într-un context de evaluare, mi-am redus treptat experiențele de viață la un set limitat dar confortabil.

Confortabil e mult spus, căci vibrațiile dureroase a potențialului ascuns, care bătea continuu la ușa conștientului, lăsau la suprafață o stare de neliniște, nemulțumire, sentimentul că ceva nu e în regulă, lucrurile nu sunt așa cm trebuie să fie. În acest punct al procesului, fără o analiză interioară, deciziile pe care le iei, cu bune intenții de altfel, pentru a liniști neliniștea, vor fi tot anapoda. Iar în loc de socată va ieși un suc fâsâit.

Când am putut cuprinde cauza, m-am eliberat și de sensibilitatea la critică, iar datorită acestui fapt umblu mai liber prin experiențele de viață. Doar că pentru a ajunge acolo a fost nevoie să-mi îmbrățișez Umbra (Arhetipul Idiotului), acele părți considerate rușinoase, recunoscându-i potețialul jucăuș. Trec mai ușor prin valurile complicate și încărcate ale vieții dacă îmi permit să nu mă iau tot timpul atât de mult în serios.

Te invit să te gândești la acele părți din tine care cer rezolvare, la socata ta interioară, așa cm fiecare și-a imaginat-o citind aceste rânduri.

02/05/2024

04/03/2024

Anul acesta l-am început cu zâmbetul pe buze din mai multe motive, unul fiind și lansarea celui de-al doilea volum al revistei Visteria, prima revistă despre vise din România. Împreună cu Alex și Ana am lucrat pentru a informa cm visele pot fi instrumente de lucru cu sinele, în vederea dezvoltării personale și autocunoașterii. Am încercat să atingem acest obiectiv prin colectarea de experiențe personale, cât și prin discutarea unor pași simpli de auto-explorare.
https://www.alexandrucelmare.com/visteria

24/02/2024

Într-o societate care valorizează productivitatea și performanța, ne-am obișnuit să ignorăm semnalele de alarmă care vin în diverse forme. Continuăm să avem așteptări imense chiar și atunci când ne confruntăm cu provocări complexe, când ne simțim depășiți sau fără sprijin. Se întâmplă adesea să ne trimitem la plimbare și emoțiile, căci cine are nevoie de ele când tu trebuie să atingi deadline-ul.
Și corpul este pus pe seen, astfel durerile de cap, de spate sau diferite disfuncționalități ale organelor sunt înnăbușite, și ne gândim că puteam face lucrurile diferit abia când suntem la doctor.
Știm că stresul determină eliberarea de cortizol și andrenalină în sânge. Sistemul nervos va fi afectat dacă tensiunea emoțională care apare în același timp nu își găseste o cale de descărcare. De-a lungul timpului se vor observa schimbări în presiunea arterială, metabolism, cât și țesuturi celulare, cu efecte ireverisbile pentru organe.
Te invit să stai astăzi câteva minute cu tine la cafea și află ce dorește să îți transmită durerea fizică și/sau cea emoțională? Notează durerea pe o foaie, joacă-te cu ea – deseneaz-o, dă-i un nume, pune-i întrebări. Personific-o, pune-te în ”papucii” simptomului și dă voce mesajului ei.