17/11/2025
Reflexia zilei de azi, sau cm zilele de luni sunt mai grele de 2 săptămâni.
La doar 26 de ani cred cu tărie ca am trăit destule traume încât alții ar fi renunțat sau m-ar fi crezut pe mine “nebună”
Nu cred ca eu mi-am ales profesia, ci ea m-a ales pe mine, și mă ține strâns cu superglue.
În 2020, înainte de licență cu aproximativ 2 luni, mi-am pierdut bunicul care m-a crescut - în nebunia mea, m-am ambiționat așa de tare încât în 2 luni am dat licența, am intrat la master și am început să lucrez în domeniu.
În 2023, la 5 luni după ce mi-am luat inima în dinți și am pornit pe acest drum singură, mi-am deschis cabinetul și am aflat ca mama mea, cel mai prețios om de pe pământ, are cancer. Din nou ambiția mea era considerabilă, am dat disertația și mi-am continuat drumul cu zâmbetul pe buze deși totul se sfâșia în mine. De la 6-13 eram la tratament la spitalul oncologic cu mama, de la 15 la cabinet cântam “rotile autobuzului”
În 2025, la nici măcar o lună după ce mi-am luat din nou inima în dinți și am deschis centrul Happy all the way - am aflat ca mama are metastaze la foarte multe organe si de atunci cumva…eu încă mai făceam totul ca în prima zi.
Azi sunt fix 2 săptămâni de când mama mea e la ceruri și fix 1 saptamana de când m-am întors la centru. Multi părinți au crezut ca nu ma vor vedea cel puțin o luna, sau anul acesta - la toți le-am zis același lucru, aici îmi găsesc liniștea, pentru ca asta imi aduce cea mai mare împlinire, sa fiu între copii. Sufletul meu, e plin de copii, deși o mare bucată din el lipsește, mama mă ghidează zi de zi cm să am grijă de ei, de echipa mea, de spațiul nostru, de centrul nostru.
Pentru ca am “construit” ceva ce contează : copii care fac dansul fericirii când ne văd, părinți care se simt în largul lor și vorbesc cu noi deschis, un spațiu primitor în care toată lumea se simte ca acasă.
Așadar, uite ca poți să fi happy all the way, chiar dacă o parte din lumea ta se destramă și nu are sens să ne ascundem după deget:)
