În experiența mea de până acum am observat două lucruri importante. Primul e că o mare parte din suferință (în sens general și cea emoțională în mod special) este provocată de însăși persoana care suferă, sau cel puțin menținută de aceasta. Iar al doilea e că suferința emoțională (la fel ca aproape orice fel de suferință) poate să fie, o poartă formidabilă (și nedorită) spre autocunoaștere și dezvoltare. Prin serviciile psihologice pe care le ofer încerc, pe de o parte, să ajut oamenii să conștientizeze modul în care își fac singuri rău și să găsească strategii de stopare și iesire din cercul vicios care menține problemele, și, pe de altă parte, să găsească, parcurgând drumul înapoi înspre cauzele suferinței, modalități de remediere a acestora pentru a-și recăpăta echilibrul psihic și emoțional. Iar pe cei care care trăiesc suferințe ce nu pot fi învinse, să îi însoțesc o perioadă în drumul spre acceptare și transcedere spre un sens, poate, mai profund.
