22/11/2020
De multe ori ne aflăm în ipostaza de a fi blocați într-o situație fără ieșire in relația cu cineva apropiat. Și zicem despre această persoană: ”eu nu mai înțeleg ce vrea de la mine, zice una și face alta, eu simt că înnebunesc!”
Iar în contextul acesta al pandemiei, se întâmplă să petrecem mai mult timp în aceiași patru pereți cu familia mai mult decât ne-am dori sau am fi pregătiți, poate.
Acolo în hățișul comunicarii, printre rugăminți, înduplecări sau poate urlete disperate și rabufniri de aud vecinii, sufletul nostru pare încătușat între intenții contradictorii, între a lupta și între a o lua-o la sănătoasa, între a îmbrățișa și între a lovi în celălalt, între a ne izola într-o chilie sihastră și între a rămâne parte din dansul afectiv cu familia. Și auzim așa ca dintr-o praștie puerilă sfatul prea-slăvit: „Comunicarea e cheia!Trebuie să învățați să comunicați unii cu ceilalți”ce ne izbește direct în moalele stomacului și ne aruncă în spate 10 pași și ne simțim apoi vinovați ca nu știm sa vorbim sau n-om fi știut niciodată cm se face asta cu adevărat.
De exemplu, se întâmplă, mai des decât ne-ar plăcea să credem ca unul din părinți să îi transmită copilului:
-”Nu te mai stresa să iei note mari. Nu trebuie să înveți pentru note!Important este să te compari cu tine însuți/însăți, să descoperi ce îți place ce faci și să evoluezi pe acel domeniu încet și sigur”
Dar, în același timp, la un alt nivel, să admonesteze același copil
-”Ai avut test astazi?și cât ai luat? Dar Stelică cât?O, păi tu de ce nu ai putut la fel de mult!
Ce se intâmplă aici? Părintele comunică mesaje contradictorii: notele nu sunt importante, însă, în același timp nu ai voie să fii mai prejos decât Stelică și de cele mai multe ori nici să comenteze despre această contradicție că altfel....
Dacă se repetă acest tipar de a emite mesaje contradictorii, copilul, care prin natura lui vrea să obțină dragostea și aprobarea părintelui, începe să dezvolte simptome diverse- de la dureri de cap, anxietate față de școala, până la probleme psihotice mai grave.
Se întâmplă adesea ca un membru al familie să fie prins într-o increngătură de mesaje contradictorii, contradicția nu poate fi abordată, pentru că, fie nu este conștientizată, fie cel ce emite mesajele deține puterea în familie și nu poate fi contestat iar ”victima” nu poate părăsi scena dialogurilor confuzante.
Această situație este numită în literatura de specialitate, de către Gregory Bateson, antropolg ce a avut contribuții importante la dezvoltarea ciberneticii și apoi a aplicat aceste descoperiri și în sistemele umane fenomenul de ”double bind” definit ca o situație perpetuă de transmitere de mesaje contradictorii de tipul:
”-Dacă faci x, vei fi pedepsit(ă)!
- Dacă nu faci x, vei fi pedepsit(ă)!
- Nu ai dreptul să comentezi!”
Cu alte cuvinte, mesajele transmise nu au conținut logic și coerent și conțin implicit o amenințare, pedeapsă (retragerea afecțiunii, abandon, șantaj). Gregory Bateson, așa cm reiese din cartea sa ”Toward a Theory of Schizophrenia” publicată în 1956 împreună cu colegii săi Don D.Jackson, Jay Haley, John Weakland, studiind mai multe familii a ajuns la teoria conform căreia, apariția schizofreniei poate fi explicată prin aceste tipare de comunicare contradictorie în familii dominate de stil autoritar și în același timp confuz, fără să existe posibilitatea abordării contradicției în forma: ”dar, tu nu imi oferi nici o alternativă și ceea ce spui se contrazice, de fapt!”
Într-o poveste din filosofia Zen apare o scenă de tipul ”double bind” în care maestrul ținând un băț în mână le spune elevilor:
”- Dacă veți spune că acest băț este real, o să vă bat.
- Dacă veți spune că acest băț nu este real, o să vă bat.
- Dacă nu veți spune nimic, o să vă bat.”
Practic, nu există nici o ieșire la acest nivel de comunicare. Așa, cm adesea nu pare să existe nici o ieșire nici în situațiile înnebunitorare din comunicarea cu mama, tata, fratele, soțul, soția, copiii.
Cineva trebuie să îndrăznească să găsească o soluție diferită pentru a debloca situația aparent fără ieșire.
În povestea de mai sus, unul dintre ucenici a găsit o astfel de soluție, schimbând nivelul de comunicare. El s-a ridicat de pe scaun cu curaj către maestru, a luat bățul și l-a rupt.
Soluțiile presupun schimbarea metodei, abordarea unei soluții neașteptate dar care e ascunsă și zidită de prea multe ori în panică, disperare și angoasă.
În ce situație v-ați dori să îndrăzniți ca ucenicul din poveste să găsiți o cale de ieșire?
Și, în același timp, obsevându-vă, în ce condiții tindeți să comunicați mesaje contractorii?