Suport psihologic în contextul pandemiei

23/06/2021

Îndemnul existențial, sau despre asumarea responsabilității propriei vieți:
”Această viață mă privește pe mine!Nu pe părinții mei, nu pe profesorii mei, nici pe înțelepții bisericilor sau pe filosofi. Ceea ce îți vor putea ei spune este doar cm i-a alterat pe ei viața.
Dimpotrivă, ce anume ți se adresează personal în situația ta?
Ce anume te captivează?te fascinează, te interesează, te înfricoșează, te apasă, te supără, te scârbește?

Apropie-te, abordeză-o-e viața ta!
Deschide-de pentru tot ce ți se adresează, riscă-ți viața, experimentează îndoiala, idea, dragostea și apoi alege.
Dă răspunsul tău, acesta nu a fost dat încă niciodată.
Nimeni nu poate să-l dea pentru tine. Bazează-te pe intuiție și nu te teme de greșeală. Este mult mai rău să nu fi trăit din teama de a nu greși, decât să trăiești cu greșelile tale. Nu permite să ți se spună ce anume trebuie să faci. Ia doar ca pe o indicație ceea ce îți spun ceilalți, ceeea ce-ți transmite tradiția, ceea ce ești învățat de la catedră. Urmează-ți imperturbabil flerul!
Simți tu însuți când e destul pentru tine, când nu mai corespunde ceva. Simți când îți calci valorile în picioare, când îi îndurerezi pe cei care îți sunt dragi. Simți care îți sunt limitele și când ai ajuns la ele.
Acesta este mesajul existențial: expune-te vieții, mergi cu ea atât cât te țin picioarele. Nu rămâne în port slăbănog și fără suflu, împreună cu digurile de frică și farurile tradiției.” Alfried Langle, Arta de a întâlni ceea ce te mișcă

03/03/2021

https://www.revistasinteza.ro/un-an-de-pandemie-in-romania-o-analiza-psihologica-de-daniel-david-lipsa-componentei-de-psihologie-in-demersurile-publice-o-mare-greseala

Daniel David | Foto credit: Dan Bodea Daniel David este profesor, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, și psiholog, președintele Asociației Psihologilor din România Pandemia nu constituie în sine un stresor (factor stresant), ci este, psihologic vorbind, doar un eveniment act...

26/12/2020

Pentru ca, in aceasta perioada a Sfintelor Sarbatori, pe langa ritualurile ce tin de gatit, mancat, impartit daruri ar fi bine sa ne facem timp si pentru darul de a ne cerceta pe noi insine, va invitam sa urmariti inregistrarea de mai jos:

O altfel de perspectivă ce aduce lumină asupra sinelui.

13/12/2020

De multe ori, tot ceea ce avem nevoie, există deja în noi.
În tumultul vieții, al grijilor și temerilor de tot felul, uităm, însă, că noi suntem făuritorii propriei noastre vieți.
Și această făurire începe cu modelarea propriilor gânduri și emoții.
Telecomanda stării interioare este la noi, doar e important să ne programăm activitățile zilnice în direcția valorilor noastre pe cât se poate și să avem grijă la ce tip de informații, oameni, peisaje ne expunem.
Filmul de mai jos, (în opoziție cu știrile de la televizor care ne agita de obicei), ne ajută să ne inducem o stare de calm, relaxare și armonie cu ceea ce ne înconjoară.

!Check out our new film: https://youtu.be/3WHi6pbXdqEhttp://vestky.st/relaxingfilm - The World's Most Relaxing Film will make you relax in just 7-minutes. It...

12/12/2020

"Acceptarea necondiționată a propriei persoanei se referă la faptul că opersoană se acceptă „în totalitate, indiferent dacă se comportă inteligent, corect saucompetent şi indiferent dacă oamenii îl aprobă, îl respectă sau îl iubesc.” (Ellis, 1977).

Started in 2002, TCPDF is now one of the world's most active Open Source projects, used daily by millions of users and included in thousands of CMS and Web applications. Check the examples...

06/12/2020

Tot mai des auzim cuvântul “traumă” în jurul nostru și am ajuns să îl folosim cu mare ușurință. În același timp, pandemia este ironizată de mulți, metodele de prevenție sunt frecvent criticate și oamenii afectați de pandemie sau traumă, nu sunt luați în serios.

Trauma ia naștere în urma unor evenimente singulare, bruște sau condiții de stres cronic ce modifică personalitatea unui om, crescând sensibilitatea la stimuli de același fel, făcăndu-l să reacționeze într-un mod diferit lui.

Când suferim o traumă creierul nostru creează noi căi, mai rapide de a fi mereu pregătiți în a face față în cazul unei noi traume. Din păcate, acest lucru nu ne avantajează în viață de zi cu zi pentru că anxietatea, atacurile de panică, interferează cu activitățile zilnice. Modul de a reacționă, abilitatea de a lua decizii, capacitatea de memorare, satisfacția momentelor sunt afectate în diverse moduri și intensități. Trecerea timpului pot face ca anumite afecte să dispară și să se reia viață normală. Însă apariția unui eveniment similar traumei (poate fi o locație sau felul în care cineva vorbește) poate să readucă toate trăirile înapoi.

Ce putem face?
Este important de știut că fiecare din noi, cu exercițiu, vom putea să preluam frâiele și să conducem aceste afecte. Creierul este ca un mușchi și are nevoie de antrenamete constante că frecvență, devenind ritualuri de acțiuni pozitive, pentru a crea noi căi, mai eficiente de a prelucra efectele traumei.

Tipuri de antrenamente:
- Ședințe terapeutice
- Rugăciune
- Meditație
- Învățarea unei activități noi (unei limbi străine, unui dans, artă)
- Activități fizice

Ședințele terapeutice ajută la identificarea tipului de factori declanșatori ai traumei, cm se manifestă trăirile, când se manifestă emoțiile, cm interferează emoțiile cu viață de zi cu zi, ce a ajutat și ce puteți face mai departe.
Rugăciunea, meditația ajută la antrenarea echilibrului emoțional bazându-se pe conexiunea cu prezentul.
Învățarea unei activități noi dezvoltă capacitatea atenției si cresc abilitățile de memorare.
Activitățile fizice ne ancorarează în prezent și memoria kinetică ce ajută la controlul fizic.

Important de reținut! Făcând constant aceste tipuri de exerciții, creierul și corpul sunt mai bine antrenate în a face față drumului dintre traumă și vindecare, făcând să pară mai rapid.

Voi ce alte antrenamente practicați?

29/11/2020

Cum ne simțim în această perioadă?
Aveți răgaz să vă opriți din ceea ce faceți acum și să reflectați la aceasta întrebare? Exista cel puțin o persoană în viața dumneavoastră care vă ințelege și vă sprijină în a vă liniști emoțiile copleșitoare pe care le resimțiti ?
Am pornit acest proiect de a acorda ajutor psihologic în contextul pandemiei, tuturor celor care sunt vulnerabili. Și ne-am gândit în primul rând la cei care s-au îmbolnavit, la familiile lor, la medici și personalul medical.
Circulă foarte multă informație infricosătoare prin presă, poveștile dintre noi sunt adesea în legatură cu virusul, stăm izolați și se apropie sărbatorile de iarna, unii s-au imbolnăvit și familiile au trecut prin momente dramatice, fluxul de știri cu morți și cazuri noi continuă, personalul din spitale e epuizat. Aceasta e o față a pandemiei în desfășurare încă.
Reacțiile emoționale au crescut în intensitate, ne simțim adesea temători, deprimați, furioși, ori chiar deznădăjduiți. Ceea ce e normal. Emoțiile sunt umane si ne spun că a rămăne sănătoși și a ne simți în siguranță e important pentru noi, a avea libertate de mișcare e important, a ne imbratișa părinții și bunicii e cel mai firesc lucru din experiența noastră.
Atăta doar ca au crescut in intensitate in perioada aceasta. Tot ce trebuie să facem e să le aducem la o intensitate adecvată provocărilor cu care ne confruntam care să nu ne impiedice funcționarea de zi cu zi. Iar subiectiv să resimțim o stare de bine.
Și nu am folosit deloc intămplător cuvântul provocare. O condiție a sănătății emotionale este de a vedea adversitățile cu care ne confruntăm ca provocări și nu obstacole. A doua condiție este de a tolera incertitudinea. Iar aceasta perioada ne a pus la încercare resursele noastre, ne-a amenințat o parte a valorilor noastre importante: libertatea, iubirea, prietenia, și ne- a provocat să trăim în izolare și distanță fizică. Boala și moartea sunt subiectele și temele cele mai adesea auzite, prin urmare a ne simți fragili și vulnerabili e natural.
Asadar, revin cu întrebarea cm vă simțiți în această perioada? Iar dacă vă simțiți copleșiți, cereți ajutor.
Ne-am mai dori să împărtășiți cu noi, în măsura în care vă simțiți confortabil, experiențele dumneavoastră din această perioada și modalitatea prin care ati reușit să va adaptati. Care au fost resursele interioare? Care au fost resursele exterioare pe care le-ati folosit?

22/11/2020

De multe ori ne aflăm în ipostaza de a fi blocați într-o situație fără ieșire in relația cu cineva apropiat. Și zicem despre această persoană: ”eu nu mai înțeleg ce vrea de la mine, zice una și face alta, eu simt că înnebunesc!”
Iar în contextul acesta al pandemiei, se întâmplă să petrecem mai mult timp în aceiași patru pereți cu familia mai mult decât ne-am dori sau am fi pregătiți, poate.
Acolo în hățișul comunicarii, printre rugăminți, înduplecări sau poate urlete disperate și rabufniri de aud vecinii, sufletul nostru pare încătușat între intenții contradictorii, între a lupta și între a o lua-o la sănătoasa, între a îmbrățișa și între a lovi în celălalt, între a ne izola într-o chilie sihastră și între a rămâne parte din dansul afectiv cu familia. Și auzim așa ca dintr-o praștie puerilă sfatul prea-slăvit: „Comunicarea e cheia!Trebuie să învățați să comunicați unii cu ceilalți”ce ne izbește direct în moalele stomacului și ne aruncă în spate 10 pași și ne simțim apoi vinovați ca nu știm sa vorbim sau n-om fi știut niciodată cm se face asta cu adevărat.
De exemplu, se întâmplă, mai des decât ne-ar plăcea să credem ca unul din părinți să îi transmită copilului:
-”Nu te mai stresa să iei note mari. Nu trebuie să înveți pentru note!Important este să te compari cu tine însuți/însăți, să descoperi ce îți place ce faci și să evoluezi pe acel domeniu încet și sigur”
Dar, în același timp, la un alt nivel, să admonesteze același copil
-”Ai avut test astazi?și cât ai luat? Dar Stelică cât?O, păi tu de ce nu ai putut la fel de mult!
Ce se intâmplă aici? Părintele comunică mesaje contradictorii: notele nu sunt importante, însă, în același timp nu ai voie să fii mai prejos decât Stelică și de cele mai multe ori nici să comenteze despre această contradicție că altfel....
Dacă se repetă acest tipar de a emite mesaje contradictorii, copilul, care prin natura lui vrea să obțină dragostea și aprobarea părintelui, începe să dezvolte simptome diverse- de la dureri de cap, anxietate față de școala, până la probleme psihotice mai grave.
Se întâmplă adesea ca un membru al familie să fie prins într-o increngătură de mesaje contradictorii, contradicția nu poate fi abordată, pentru că, fie nu este conștientizată, fie cel ce emite mesajele deține puterea în familie și nu poate fi contestat iar ”victima” nu poate părăsi scena dialogurilor confuzante.
Această situație este numită în literatura de specialitate, de către Gregory Bateson, antropolg ce a avut contribuții importante la dezvoltarea ciberneticii și apoi a aplicat aceste descoperiri și în sistemele umane fenomenul de ”double bind” definit ca o situație perpetuă de transmitere de mesaje contradictorii de tipul:

”-Dacă faci x, vei fi pedepsit(ă)!
- Dacă nu faci x, vei fi pedepsit(ă)!
- Nu ai dreptul să comentezi!”

Cu alte cuvinte, mesajele transmise nu au conținut logic și coerent și conțin implicit o amenințare, pedeapsă (retragerea afecțiunii, abandon, șantaj). Gregory Bateson, așa cm reiese din cartea sa ”Toward a Theory of Schizophrenia” publicată în 1956 împreună cu colegii săi Don D.Jackson, Jay Haley, John Weakland, studiind mai multe familii a ajuns la teoria conform căreia, apariția schizofreniei poate fi explicată prin aceste tipare de comunicare contradictorie în familii dominate de stil autoritar și în același timp confuz, fără să existe posibilitatea abordării contradicției în forma: ”dar, tu nu imi oferi nici o alternativă și ceea ce spui se contrazice, de fapt!”

Într-o poveste din filosofia Zen apare o scenă de tipul ”double bind” în care maestrul ținând un băț în mână le spune elevilor:
”- Dacă veți spune că acest băț este real, o să vă bat.
- Dacă veți spune că acest băț nu este real, o să vă bat.
- Dacă nu veți spune nimic, o să vă bat.”

Practic, nu există nici o ieșire la acest nivel de comunicare. Așa, cm adesea nu pare să existe nici o ieșire nici în situațiile înnebunitorare din comunicarea cu mama, tata, fratele, soțul, soția, copiii.
Cineva trebuie să îndrăznească să găsească o soluție diferită pentru a debloca situația aparent fără ieșire.
În povestea de mai sus, unul dintre ucenici a găsit o astfel de soluție, schimbând nivelul de comunicare. El s-a ridicat de pe scaun cu curaj către maestru, a luat bățul și l-a rupt.
Soluțiile presupun schimbarea metodei, abordarea unei soluții neașteptate dar care e ascunsă și zidită de prea multe ori în panică, disperare și angoasă.
În ce situație v-ați dori să îndrăzniți ca ucenicul din poveste să găsiți o cale de ieșire?
Și, în același timp, obsevându-vă, în ce condiții tindeți să comunicați mesaje contractorii?