Dr. Adela Moldovan, psiholog

Home
Romania
Cluj-Napoca
Dr. Adela Moldovan, psiholog

Doctor în Psihologie | Terapeut și Supervizor IMAGO
Autor ‘Față în Față cu Furia’
Manager & Trainer .ro
17+ ani experiență în cabinet Bun venit!

Aici poti afla informatii despre activitatea mea profesionala. Poti urmari proiectele in care ma implic, cursurile pe care le sustin sua alte evenimente unde ne putem intalni. Daca doresti sa ma contactezi o poti face pe email adela.raluca.moldovan@gmail.com.

14/11/2025

Și e firesc să fie așa, pentru că nu reușim să fim perfect conectați și să ne simțim în siguranță mereu în relațiile noastre.

Un spațiu relațional sănătos:
– conține mai degrabă minciuni menite să-i protejeze pe ceilalți (cel puțin la o primă privire);
– admite minciunile la prima confruntare și recunoaște adevărul;
– iartă minciuna și repară spațiul, încurajând adevărul;
– oferă diferențiere („înțeleg că pentru tine minciuna a fost de ajutor pentru că..., dar pentru mine minciuna asta a însemnat...”)

Un spațiu relațional nesănătos:
– conține minciuni motivate de „e doar treaba mea”, ceea ce sugerează zone de acces interzis pentru celălalt;
– este caracterizat nu de diferențiere, ci de ascundere (nu ne asumăm diferențele de opinii deschis, pentru că nu e loc pentru ele în relație, așa că ascundem tot ceea ce credem că celălalt va împiedica sau nu va accepta);
– minciuna protejează și ascunde unul dintre parteneri, dar vulnerabilizează grav relația sau pe celălalt.

Cum e spațiul din relația ta?
Faceți loc în relația voastră și pentru ceea ce nu vă place unul la altul?
E loc pentru sinele vostru real sau, mai degrabă, vă ascundeți unul de altul în relație?

10/11/2025

Minciuna.

În spatele minciunilor noastre sunt fricile și nesiguranțele noastre.
Mințim atunci când nu ne simțim în siguranță, însă ea creează tot mai multă nesiguranță.
Minciuna se învață în copilărie.

La început, e o etapă firească a dezvoltării cognitive și e o etapă pe care o sărbătorim pentru că semnifică un salt cognitiv. Însă apoi ea devine o strategie de adaptare - un mod de a păstra relația (de care depindem în mod absolut în copilărie) atunci când ne temem că ceea ce am făcut sau nu am făcut ne-ar putea atrage pierderea afecțiunii și protecției adulților de care depindem. E ceea ce știm ma bine în copilărie, iar dacă adulții din jurul nostru nu au înțelepciunea de a ne vedea minciunile și de a crea siguranța necesară pentru a spune adevărul, începem să ne specializăm în minciună.

Mulți dintre noi ducem apoi, la vârsta adultă, la nivel de măiestrie această abilitate cognitivă. Spunem atât de des și natural minciuni pentru a fi pe placul celorlalți, ascundem părți din noi pentru a fi acceptați și plăcuți încât ajungem apoi...să nu mai știm cine suntem noi. Și aici comitem înalta trădare de sine - ne pierdem sinele, esența și adevărul propriu în încercarea de a fi în siguranță alături de ceilalți.

Dar oare suntem, în siguranță, dacă mințim și ne ascundem?
Sau doar ne mințim și pe noi înșine și menținem o nesiguranță din ce în ce mai mare în jurul nostru?
Una care apoi ne împinge să mințim?
Și oare cm putem ieși din acest cerc vicios?

07/11/2025

Un angajament asumat mai mult sau mai puțin clar, conștient sau inconștient. Însă un angajament suficient de clar a.î. cel care comite trădarea e conștient că face ceva greșit, se ascunde și minte.

Chiar dacă uneori caută alte justificări pentru ascundere sau omisiune. Chiar dacă uneori plasează responsabilitatea minciunilor sale pe ceilalți - ”Nu ți-am spus pentru că am știut că o să exagerezi”. Mai multe minciuni și mai multe momente în care ratăm oportunitatea de a fi sinceri unii cu alții țes încet drumul spre o trădare dureroasă.

Așa că azi vă provoc să ridicați un pic o oglindă și să vă întrebați:
de câte ori mint sau ascund lucruri în relațiile mele semnificative (de cuplu, cu părinții, cu prieteni apropiați)?
Și atunci când fac asta și îmi spun că e pentru a-l proteja pe celălalt: oare chiar așa e? Îl protejez pe celălalt sau mă protejez pe mine?
Ce încerc să protejez cu ceea ce mint și ascund?
Și ce risc să construiesc la umbra a tot ceea ce ascund?
Ce spune despre mine ceea ce nu spun?
Ce spune despre relațiile mele ceea ce ascund?

Încercăm să fim un pic mai sinceri, ce ziceți?

03/11/2025

Trădarea.
Trădarea e dureroasă și fascinantă pentru noi oamenii în același timp.
Avem oroare de ideea de a fi trădați, dar pe de altă parte nu ne putem abține din fascinația de a urmări povești despre trădare.

Aproape orice film include o parte despre trădare. Cineva înșeală pe cineva: fie romantic, fie într-un parteneriat de afaceri, nu găsești film fără așa ceva. Avem emisiuni de tip reality show în care trădătorii sunt urmăriți și dovediți.

Anul acesta a fost marcat de amploarea pe care a luat-o o scenă din public de la un concert. Scenă ce a scos la iveală o formă a trădării - infidelitatea.

Nu ne putem dezlipi de astfel de povești. Suntem zeflemitori și judecăm atât de simplist trădarea în această formă a ei.
Însă trădarea are atât de multe alte forme. Toți suntem, în anumite contexte din viața noastră trădători.
Toți suntem capabili de trădare.
Toți am trăit o formă de trădare. Și e firesc să fie așa, pentru că trădarea e doar o formă agravată a dezamăgirii.
Și sper că v-am convins în luna octombrie că dezamăgirea e parte din viață.
La fel e și trădarea, chiar dacă ne place doar să bârfim despre ea și sperăm, iluzoriu, că nouă nu ni se va întâmpla.
La fel ca dezamăgirea, trădarea poate fi un moment transformator și o experiență formativă de viață, dacă încetăm să închidem ochii atunci când ea vine în viața noastră.

31/10/2025

Deși adesea nu suntem pe deplin conștienți despre aceste principii, valori și convingeri, ele sunt extrem de relevante pentru identitatea noastră de sine și pentru cadrul general în care ne imaginăm că va funcționa viața.

Adesea devenim conștienți de toate acestea în fața unui eveniment critic care de obicei ne produce o criză. Ceea ce ni se întâmplă specific poate varia, dar ceea ce trăim urmează de obicei niște etape bine definite.

Mai întâi apare șocul. Șocul pentru că în cadrul trasat de tot ceea ce știam și credeam până atunci așa ceva nu se putea întâmpla. Cel puțin nu nouă, nici celor dragi.

Ulterior apare uneori revolta și este momentul în care adesea căutăm vinovații. Dacă îi găsim trăim de obicei criza adusă de dezamăgirea pe care ne-o produc ceilalți, despre care am scris deja.

Criza adevărata a dezamăgirii pe care ne-o produce viața începe abia când nu reușim să găsim vinovații și nu putem desluși sensul acestei experiențe dureroase:
De ce mie?
De ce acum? De ce așa?
Întrebări care adesea rămân fără răspuns.

În lipsa suportului social și al unor relații de încredere, aceste situații au tot potențialul de a deveni traume.
Nu te izola când trăiești astfel de dezamăgiri.
Caută sprijin, îndreaptă-te către oameni care pot sta cu tine când treci prin trăiri dificile.

În fața acestor evenimente nu există soluții sau rezolvări, singura alinare vine din conectare emoțională.

27/10/2025

Dezamăgirea poate fi și semnalul de care aveai nevoie pentru o schimbare drastică în viața ta.

Dezamăgirea cruntă pe care o trăim uneori în raport cu persoane semnificative din viața noastră poate fi semnalul unei mari distanțe emoționale.
Credem uneori că ne cunoaștem foarte bine și că suntem apropiați în relațiile semnificative.

Însă uneori asta e o iluzie.

Și vedem asta într-un anumit context când apare crunta dezamăgire. Șocul și groaza faptului că cineva a fost capabil de ceva ce nu ai fi crezut vreodată e adesea semn că ... între voi era o mai mare distanță decât credeai.

E semn că unele părți ale voastre nu se cunoșteau. E o criză relațională care va reseta relația.

În ce sens? Depinde de cm gestionați această criză relațională și cât de mult efort sunteți dispuși să depuneți pentru a repara și a vă apropia, cu adevărat.

24/10/2025

În relația de cuplu, dezamăgirea apare uneori pentru că funcționăm pe pilot automat în relații și „uităm” că celălalt e o persoană diferită și distinctă de noi.

Cel mai des aud în cabinet parteneri de cuplu dezamăgiți că:

„Ți-am spus de atâtea ori...” (în traducerea terapeutului: ceva ce e important pentru mine și, deci, ar trebui să fie important și pentru tine)

„Eu fac X, Y și Z. Nu înțeleg de ce e așa de greu să faci și tu X, Y și Z.” (trad. ter.: dacă mie îmi e ușor și fac, și ție ar trebui să îți fie ușor)

„Mă așteptam să îți dai seama că...” (trad. ter.: eu aveam nevoie de ceva și, dacă ai fi atentă, ai vedea și tu de ce am eu nevoie)

„Eu ți-am oferit... Nu crezi că mi-ar face plăcere și mie din când în când să primesc?” (trad. ter.: pentru că adesea îi ofer celuilalt ceva ce sper că voi primi și eu înapoi prin procesul de reciprocitate)

Din punct de vedere al teoriei relaționale Imago, toate aceste dezamăgiri sunt un indicator al faptului că partenerii de cuplu sunt încă simbiotici și e nevoie să dedice timp relației pentru a se putea diferenția și a:

- învăța că sunt diferiți și au nevoi diferite

- că e responsabilitatea fiecărui partener să își conștientizeze și comunice propriile nevoi

- că e nevoie să verifice cu celălalt dacă ceea ce oferă e bine primit sau ar avea nevoie de altceva

- să îndrăznească să se dezamăgească unul pe celălalt, pentru că asta înseamnă că fac loc diferențelor dintre ei

- să prioritizeze relația și conectarea dintre ei, chiar dacă au „eșuat” în a-și îndeplini așteptările

Cheia unei relații de succes nu e să ne îndeplinim unul altuia așteptările și să evităm orice sursă de dezamăgire. Cheia unei relații de succes e să ne iubim și să ne acceptăm cu toate neajunsurile și imperfecțiunile noastre, chiar și după ce ne dezamăgim unul pe altul.

20/10/2025

Dezamăgirea e uneori o etapă firească a maturizării. Parte din viață.

Marea majoritate a oamenilor trece prin copilărie cu ajutorul unor așa numite fantezii vindecătoare. Speranță, gânduri sau convingeri care ne proiectează în față un viitor mai luminos și mai plin de speranță.
„Lasă că ne facem noi mari și...
A. o să facem ce vrem.
B. O să ne înconjurăm numai de oameni corecți.
C. O să muncim mult și ceilalți o să vadă ce puternici / frumoși / deștepți suntem.
D. O să fim buni și corecți tot timpul. E. O să fim fericiți și... O să ... O să... O să....”.

Aceste ”o să”-uri devin însă, uneori, o fată Morgana atât de rigid construită și atât de departe de viața reală și natura umană, încât e firesc să trăim dezamăgirea. A trăi aceste dezamăgiri e parte firească din viață, sunt etape care dor, dar care ne trezesc și apoi ne eliberează. Ne permit să vedem nuanțele și oportunitățile vieții, în loc să tot alergăm după acea ”fată Morgana” și să nu mai vedem nimic în goana după ea.

07/10/2025

”Se pare că viaţa toată e un şir lung de neîntrerupte deziluzii, o luptă crâncenă între vis şi realitate!” spunea autorul Liviu Rebreanu.

Tot scriind lunile trecute despre acceptare și schimbare, am primit mesaje și comentarii care descriau de cele mai mult ori stări de dezamăgire, unele mai puțin intense, altele atingând intensități mai ridicate și tonuri de deznădejde, deziluzie și chiar sentimentul de trădare.

În procesul de a ne decide și alege viața, în încercarea de a o schimba (în bine) e absolut firesc să apară uneori nereușitele. Momente în care planul, dorința, ”visul” cm spune mai sus Rebreanu nu se potrivește cu realitatea. Iar această discrepanță se trăiește adesea cu dezamăgire.

E un cuvânt interesant dezamăgirea. Un cuvânt compus care are la bază cuvântul ”amăgire”. Verbul a amăgi are cel mai adesea semnificația de minciună, înșelăciune, iluzie. Așa să fie oare?
E dezamăgirea o minciună, o iluzie?
Sau o stare emoțională cu care avem nevoie să ne obișnuim? Sau o interpretare pe care, uneori, e nevoie să o combatem?

Oare discrepanța între ce ne dorim, spre ce țintim și rezultat e mereu o dezamăgire? Adică cineva (eu însămi, ceilalți sau viața) ne-a amăgit cu un vis pe care nu ni l-a împlinit?
Lipsa rezultatului scontat e mereu o promisiune neîndeplinită? Sau privim noi viața uneori cu prea multe și mari așteptări? Investim prea multă speranță iluzorie în ceea ce ne dorim și propunem să schimbăm?

La toate acestea și la altele vă voi invita să reflectați în luna octombrie, pe care adesea o primim cu dezamăgire, deși știm că octombrie vine cu temperaturi scăzute și vânt, dar cumva tot sperăm în fiecare an să țină căldura verii și zilele însorite cât de mult.

Oare octombrie ne dezamăgește sau ne noi ne amăgim?:-)

Address

Strada Aurel Vlaicu Nr. 182 Ap. 1
Cluj-Napoca
400581

Website

http://www.adelamoldovan.ro/

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Dr. Adela Moldovan, psiholog posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Dr. Adela Moldovan, psiholog:

Shortcuts

Want your practice to be the top-listed Clinic in Cluj-Napoca?