26/02/2026
Am trecut ani de zile prin stări depresive, iar astăzi, de fiecare dată când aud că depresia ar fi „doar un dezechilibru chimic al creierului”, simt că ceva nu e în regulă. Nu pentru că nu ar exista componente biologice, ci pentru că această explicație, spusă așa simplist, îl pune pe om într-o poziție pasivă.
Când crezi că totul este doar „în capul tău”, ajungi ușor să te vezi ca o victimă. Fără să-ți dai seama, începi să aștepți soluții din exterior, în timp ce corpul tău este complet ignorat.
Ieși afară și, chiar dacă nu se schimbă totul peste noapte, te vei simți puțin mai bine. Nu pentru că s-a întâmplat ceva magic, ci pentru că oxigenul contează. Lipsa oxigenului te face mai iritabil, mai tensionat, mai nerăbdător. Prezența oxigenului te liniștește și îți oferă mai mult control interior.
Să vorbești despre psihologie sau psihiatrie fără să menționezi stilul de viață nu are sens. Mișcarea, mersul pe jos, sportul, timpul petrecut în aer liber cresc oxigenarea corpului și susțin echilibrul general. Aceste lucruri sunt esențiale când cineva se confruntă cu depresia.
Mintea are tendința să spună că „nu are rost” sau că „tu ești un caz special”. Toți suntem diferiți, fiecare situație este unică, dar asta nu înseamnă că lucrurile de bază nu ajută. Oxigenul dă viață plantelor, animalelor și oamenilor. Crește nivelul de energie. Lumina naturală și soarele susțin producția de serotonină, iar starea interioară se schimbă treptat.
Discuțiile cu un psiholog sau psihiatru pot fi utile, fără îndoială. A vorbi despre ce porți în tine aduce ușurare. Dar există și situații în care anumite abordări pot face mai mult rău decât bine, mai ales atunci când totul se concentrează exclusiv pe răscolirea suferinței din trecut. Fără intenție, omul ajunge să se simtă din nou blocat într-un rol de victimă.
Psihologia ajută atunci când te mobilizează. Când te îndreaptă spre muncă, mișcare, natură, acțiune. Dacă rămâne doar la analiză și la stat pe loc, fără schimbări concrete, creează doar o iluzie de progres.
Am trăit asta. Știu cm e.
Am ieșit din depresie făcând exact lucrurile pe care nu aveam chef să le fac: mișcare, plimbări lungi, timp în natură, citit, muncă, călătorii. Nu aveam motivație, dar fiecare pas conta. Nu imediat, nu spectaculos, dar constant.
Este comod să rămâi pasiv și să crezi că problema ta e prea mare. Este inconfortabil să fii activ și să cauți soluții.
Sorin Gadola
