02/05/2026
Despre nevoia de a fi văzut
Te-ai simțit vreodată vinovat pentru simplul fapt că îți doreai să fii remarcat, ascultat sau măcar validat de către oamenii importanți din viața ta?
Foarte mulți adulți trăiesc o furie tăcută și cronică, pentru că, în copilăria lor, au fost învățați indirect că a ieși în evidență sau a cere atenție este un lucru periculos, care atrage pedeapsa.
Când părinții tăi au fost prea ocupați, prea stresați sau prea absenți emoțional ca să te vadă cu adevărat, tu ai tras singur concluzia că nu ești suficient de important și ai ales calea siguranței, devenind un copil invizibil.
Uneori, când nu aveai atenție, te retrăgeai și te gândeai, inconștient: „Oare de ce nu mă simt în siguranță când nu sunt văzut(ă)?”.
Și poate, deja ca adult, în loc să fii văzut(ă), alegi să fii mai degrabă introvertit(ă) și invizibil(ă), pentru că asta îți hrănește starea de siguranță a copilului din tine.
A te expune poate înseamnă, pentru tine, frică îmbinată cu rușinea de a fi vizibil(ă).
Problema uriașă este că acel copil din tine încă așteaptă cu disperare să fie observat, iar ori de câte ori cineva te ignoră astăzi, la birou sau în cuplu, în corpul tău se trezește o reactivitate somatică uriașă, pe care abia o mai poți ascunde.
Nu ai nevoie să faci lucruri spectaculoase ca să meriți atenția lumii, ci ai nevoie doar să îl privești tu pe copilul interior și să îi oferi, în sfârșit, validarea lipsă.
