30/11/2025
De 10 ani, prima duminică de Advent mă duce cu gândul la tata. În această perioadă aniversam și ziua lui de naștere. Când a trecut suficient timp de doliu și am putut onora pe deplin viața celor plecați, am simțit cm tristețea se așază altfel. Mai lin, mai blând, ca o lumină caldă care nu mai înțeapă, ci mă mângâie.
În lumea nevăzută, simt că părinții mei rămân cu mine într-un fel greu de explicat, dar ușor de recunoscut, în gesturile mele, în alegerile importante, în liniștea aceea care apare atunci când îmi adun puterea și merg mai departe.
Așa că, pentru mine, sărbătoarea Adventului nu este doar așteptarea Luminii, ci și o reîntâlnire tainică cu ai mei. Continui să port cu mine ce am învățat prin părinții mei. Valorile care m-au crescut. Dar și libertatea de a lua decizii diferite, de a mă vindeca, de a merge mai departe în ritmul meu.
De Advent, în fiecare duminică aprind câte o lumânare din coroniță. Iar împreună, toate construiesc în mine un pod între lumea văzută și cea nevăzută. Un pod pe care îl traversez de ceva timp cu emoție, cu maturitate și cu o pace câștigată în timp.
Moștenirea părinților mei nu trăiește doar în ceea ce au făcut ei, ci și în ceea ce am devenit eu după ce au plecat. În felul în care iubesc, în cm cresc, în cm aleg să fiu prezentă în propria mea viață.
Să avem un Advent plin de Lumină și recunoștință 🤗 Cât despre tata, nu mai aștept semne și nu mai port dorul ca pe o rană. Acum știu: legătura nu s-a rupt. Doar s-a transformat. Iar lumina lui rămâne cu mine, oriunde merg.
Advent fericit!
Áldott adventet!
Happy Advent!
Gesegnete Adventszeit!
