15/02/2026
O poveste de iubire – opiaceele
"Povestea consumatorilor de opiacee este, de fapt, povestea unei iubiri uriașe și a unei suferințe atât de intense, încât, prin comparație, Romeo și Julieta par o dramă de liceu. Această categorie de droguri oferă un tip de alinare cm nu oferă nimic altceva, dând la început o senzație puternică de siguranță și stare de bine, care curând se transformă intr o senzație de izolare, într-un peisaj lunar deșertic, fără oxigen.
La început, opiaceele par partenerul ideal. Din clipa în care te „cheamă”, este natural să răspunzi cu încredere și recunoștință. Spre deosebire de stimulente sau chiar de alcool, efectele subiective ale acestor droguri sunt aproape complet înșelătoare, tocmai pentru că oferă o mulțumire pură.
La început, relația cu ele e ușoară, plăcută și parcă „luminoasă”: aduce strălucire după-amiezilor plictisitoare și amorțește colțurile aspre ale dezamăgirilor. La fel ca în iubirea împărtășită, sentimentul cald de satisfacție pe care îl simți în „îmbrățișarea” opiaceelor e ca o vacanță pe o insulă sau ca o călătorie pe un drum auriu. Tot ce e dificil în relație dispare ca prin magie. Nu mai contează că viața e plină de mici lovituri și insulte, dacă antidotul perfect poate fi găsit imediat într-o pastilă sau într-o punguță. Cât de bine ar fi fost dacă lucrurile ar fi rămas așa!
Dar, din păcate, din motive care par crude și capricioase, efectul drogului începe să slăbească exact atunci când nevoia ta devine mai mare. Șoptești „Dragule!” și apoi ajungi să strigi: „Te rog! Te rog, te rog!” Ce s-a întâmplat? De ce nu mai poți trăi acea consolare perfectă pe care o simțeai cândva? Nu-ți mai pasă de nimic altceva decât de heroină, iar intimitatea pe care o trăiai se transformă treptat într-un dor plin de speranță, apoi într-o durere adâncă și, în final, într-o izolare sumbră.
Pentru că „iubitul” tău a fost atât de atent și atât de impecabil la început, prăbușirea e enormă, iar inima ta rămâne sfâșiată și neconsolată. Cu disperare și lipsă de demnitate, ajungi să te degradezi în orice fel e nevoie, doar ca să poți trăi măcar o bucățică din ceea ce ai avut odată.
Însă nu vei avea parte de o reuniune fericită, fiindcă iubitul tău rămâne departe de agonia ta — sau chiar complet nepăsător. Iar rarele „împăcări” sunt nesatisfăcătoare și te împiedică să conștientizezi că nu vor ține mult. Prin urmare, suferi zile, săptămâni, luni și chiar ani, torturat de amintirile somatice și psihice ale întâlnirilor pline de îndurare, fiind conștient în același timp, că ai fost alungat din rai."
👆Extras din cartea "Niciodată nu e de ajuns" - Judith Grisel
💥Creierul se adaptează la toate chimicalele exogene care îi modifica activitatea prin secreția de neurotransmițători care au efect opus (în cazul acesta - antiopiaoide). De ce face asta? Pentru a păstra homeostazia. Creierul se va întoarce întotdeauna la valoarea de referință.
💥O cale de a înțelege dilema consumatorului este de a conștientiza că nimic nu este gratis. După o perioadă de euforie, va urma o perioadă de disforie. Incercarea de a evita această disforie crescând consumul, pe lângă faptul că euforia va scădea ( din cauza toleranței) va duce la creșterea efectului opus, adică a disforiei. Este clar că aceasta situație duce la o fundătură.
💥Ce e de făcut?
1. Scoaterea persoanei din mediu, din contextul său.
2. Consumul de droguri Nu este problema, este "soluția" ( o soluție care funcționează DOAR pe termen scurt, iar dacă e folosită îndelung face ravagii pe termen lung). Primul pas aici este de a identifica problemă reală, durerea reală și vindecarea acesteia (abordarea traumei). Al doilea pas este găsirea de soluții reale, soluții alternative la problema reală, soluții legate de autoreglare emoțională, gestionarea poftei, dezvoltarea abilităților socio-emotionale..)
3. Susținerea aparținătorilor.
4. Participarea la terapie individuală și de grup, grupuri de suport.
5. Suport social și financiar pentru persoanele în recuperare.
Photo din film "Requiem for a dream"
