Cabinet psiholog Camelia Brad

26/11/2025

25/11/2025

“Când încerci să mă repari, când joci rolul de „expert” sau de „guru” infailibil, trimiți inconștient sistemului meu nervos un semnal că ceva e în neregulă cu mine, că nu am resursele interioare de care am nevoie.
Că nu pot susține ceea ce țin, nu pot suporta ceea ce port. Că sunt mai mic decât tine, mai slab, mai nevoiaș. Că știu mai puțin.
Chiar dacă ai cele mai bune intenții, ceea ce știu că faci adesea, atunci când încerci să mă repari și îmi dai răspunsurile tale, mă tratezi ca pe un copil. Tu nu asculți, nu ai încredere în mine. Și asta e înfricoșător.
Atunci când încerci să mă repari mă simt mai singur decât oricând. Te-ai separat de mine.
Dar sunt mai puternic decât mă vezi tu. Pot suporta mai mult decât îți dai seama. Sunt mai capabil, mai înțelept, mai curajos decât crezi tu.

Când încetezi să încerci să mă repari, îmi dai spațiu să cresc.
Îmi dai spațiu să simt, să rănesc, să tolerez și să procesez acea durere, să trec prin durerea mea într-o vindecare mai profundă.

Când pur și simplu îmi dai acel spațiu, mă pot relaxa pentru a-l umple cu căldură. Pot să respir mai liber, așa, ținut în brațele tale sigure și iubitoare. Pot să ating trauma mea cea mai profundă, să-mi găsesc curajul, să mă împing în locurile înfricoșătoare, să încep să tolerez ceea ce pare intolerabil, să suport ceea ce e aparent insuportabil și să supraviețuiesc intensității momentului. Pot începe să-mi demonstrez cât de puternic sunt de fapt.
Când pur și simplu rămâi prezent cu mine, pot trece prin criza mea de vindecare, pot să cad și să fiu prins, să rup și să fiu ținut și pot învăța să mă susțin și eu.

Când asculți pur și simplu, mă aud mai bine. Pot învăța să am încredere în intuiția mea cea mai profundă, în sentimentele mele autentice, în propriul meu corp - și pot umple chiar și locurile înfricoșătoare din mine cu conștientizare iubitoare.

Cuvintele mele nu sunt înecate de ale tale. Sentimentele mele nu sunt înlocuite cu ale tale. Visele mele devin mai clare. Instinctul meu învață să vorbească de la sine.
Când renunți la toate conceptele, filozofiile, răspunsurile, sfaturile, remediile tale inteligente și mă iubești, pot învăța să mă iubesc și să am încredere în mine și să mă țin așa cm mă ții tu.

Când încetezi să încerci să mă repari, încep să mă simt mai puțin defect! Iată paradoxul iubirii și paradoxul vindecării - două laturi ale aceluiași mister.

Te rog, iubește-mă și fii prezent cu mine, în timp ce mă vindec.”

Jeff Foster

20/11/2025

Astăzi este ziua internațională a drepturilor copilului; iar nevoile emoționale și de relaționare fac parte din categoria drepturilor psihologice.

Fiecare copil are dreptul:.. să fie iubit și să se simtă în siguranță alături de familia sa;.. să relaționeze cu părinții săi și să simtă că aparține familiei în care s-a născut; .. să-și dezvolte autonomia și să-și descopere vocea (autenticitatea);.. să-și cultive stima de sine și încrederea în propria persoană;.. să fie ghidat printr-un set de limite realiste și rezonabile, pentru a-și cultiva autodisciplina.

Pentru ca un copil să devină un adult bine echipat din punct de vedere emoțional, părinții și îngrijitorii acestuia este important să facă o treabă “suficient de bună”, altfel structura lor psihologică ajunge să fie distorsionată și lumina sufletească să îi fie umbrită.

>>> Un adult care în copilărie nu a cunoscut siguranța emoțională în familie ajunge o persoană neîncrezătoare, cu o teamă permanentă de abandon sau respingere.
>>> Copilul care – din motive diverse, precum dependența de alcool, boala sau ignoranța părinților - nu a avut parte de o conexiune solidă și, prin urmare, de acceptare necondiționată ajunge un adult privat emoțional sau inadaptabil social; devine o persoană care crede despre sine că nu merită iubirea și aprecierea celorlalți și care, inconștient, își alege parteneri reci și indisponibili emoțional.
>>> Dacă unui copil îi este restricționat accesul la funcționare independentă și primește constant mesajul că este un incapabil, acesta va ajunge un adult dependent și extrem de neajutorat din punct de vedere social și relațional; va fi o persoană care nu se poate sprijini pe propriile picioare și care inconștient se va folosi mereu de alții.
>>> Nevoia de stimă de sine este esențială pentru un adult bine echipat psihologic și emoțional, dar dacă în copilăria noastră nu ni se cultivă aprecierea de sine, sunt mari șanse ca la maturitate să avem un sentiment puternic de inadaptare sau incapacitate, ceea ce ne va sabota constant atingerea obiectivelor de viață.
>>> Libertatea de exprimare este corelată cu libertatea de a fi noi înșine, de a ne manifesta și a ne transmite nevoile, trăirile, înclinațiile. Iar dacă părinții nu ne văd, nu ne aud și nu ne oferă libertatea de a fi cu adevărat noi înșine, riscăm să devenim adulți perfecționiști sau subjugați. În ambele variante, autodistrugerea este cuvântul cheie.
>>> Limitele ferme și blând prezentate în copilărie sunt în primul rând un cadru de siguranță, și absența acestora face ca sinele nostru să fie brăzdat de un sentiment puternic de îndreptățire nesănătoasă – care adesea ne transformă în niște adulți dificili, lipsiți de autocontrol și autodisciplină.



Gaspar Gyorgy