https://www.facebook.com/593677900764682/

Psiholog Roxana Dincă, Cluj-Napoca (2026)

26/02/2026

CUM PRIVIM? CE VEDEM?

Vedem in functie de cm privim.

Ca parinti, traim foarte mult in lumea noastra de adulti.

Ati incercat sa stati cateva secunde si sa vedeti cm vede copilul?

Sa taceti cateva secunde si sa ascultati cm asculta copilul?

Sa va opriti pentru a putea intelege ca gaura aceea dintr-o plasa este ceva interesant penteu copil, poate chiar fascinant.

Sa luati acel ragaz de care uneori e nevoie sa va amintiti ca acel copil, in acea zi, e mai obosit decat de obicei si nu mai poate reactiona la fel de bine, de frumos.

Aceasta este o invitatie la expozitia care se numeste “Prin ochi de copil”

Ce experiente aveti, ce ati reusit sa intelegeti cand ati incercat mai mult sa priviti lumea prin ochii copiilor?

Cu drag, pentru voi!

23/02/2026

MAMELE SI TIMPUL

Timpul mamelor se structureaza si se imparte pornind de la programul si nevoile copiilor.

Totusi, acest timp exista. Spun acest lucru pentru ca adesea ne plangem ca nu e timp.

Timpul este. Noi suntem in acest timp.

Depinde cm si ce facem cu el.

Mi-e drag sa citesc si acest drag nu a scazut cu nici unul dintre cei 3 copii. Manifestarea lui da:)

Si totusi, nu ma las:)

Prefer asa decat deloc. E bine sau macar binisor.

Dar ceva intotdeauna e mai bine decat deloc.

Voi ce modalitati ingenioase gasiti pentru a mai face ce va place?

Cu drag, pentru voi

12/02/2026

NU MERGE! NE FRUSTRAM SAU SCHIMBAM?

Puterea e a parintilor.

Ei seteaza asteptarile si dinamica familiei.

Uneori, copiii incep sa aiba comportamente daunatoare atat pentru sine, cat si pentru intregul sistem familial.

Parintii se pot frustra.

Sau pot accepta.

Sau pot schimba.

Spre exemplu, sa spunem ca unul dintre copii a inceput sa manance doar in camera lui sau ca un alt copil mananca doar cu TV deschis.

Parintii au acceptat lucrurile in felul acesta o anumita perioada.

Dar acum nu mai vor.

Nu le mai place. De fapt nici nu le-a placut.

Asadar, se face un consiliu de familie: se aduna toata familia laolalta, se anunta noile reguli ale casei: “De acum manancam in bucatarie, fara TV, vorbind unii cu altii, ca o familie unita” si incepand de ziua urmatoare se trece la actiune.

Copiilor le e mai usor fara reguli, insa foarte mult le folosesc regulile.

Setand granitele pentru anumite comportamente, copiii vor ajunge sa fie ascultatori si in alte arii ale vietii.

Incercati si veti vedea! Sau deja ati incercat si ati vazut?

Aveti exemple?

06/02/2026

DEZLEAGA NODUL!

Parintii de azi au fost candva copii.

Ca si copii, fiecare dintre noi a primit “noduri” din interactiunea cu parintii sau cu alte persoane de atasament.

Aceste “noduri” ne tin legati de comportamente sau sentimente din trecut pe care nici nu le realizam sau nu stim cm sa le dezlegam adesea.

Ele se activeaza poate cel mai evident in relatia cu copiii nostri. Sunt acele momente cand copiii “apasa butoane”.

Luati-va cateva momente de asezare sufleteasca. Stati si cugetati.

Care butoane sunt apasate? Pe unde aveti “noduri”?

Dezlegati nodurile!

Copiii va vor multumi si se vor bucura de noua libertate!

03/02/2026

CINE SUNT EU FARA TINE?

Unii parinti nu mai au sentimente independente.

Ei isi schimba adesea si foarte repede starea emotionala in functie de cea a copilului.

E ca un fel de contaminare emotionala.

Si adesea e neconstientizata.

Avem nevoie sa ne pastram integritatea si libertatea sufleteasca, indiferent de starea emotionala a copilului nostru.

Acesta nu este un indemn la lipsa de empatie.

E ceva mai profund si mai autentic. Si e un comportament emotional sanatos.

Cum reusiti sa nu va contaminati cu starile copiilor?

02/02/2026

LA CE RENUNT? DE CE RENUNT?

Renunt la spatiul meu liber, la timpul meu liber si la obiectivele mele DIN CAUZA copilului sau DATORITA copilului?

Motivul pentru care renuntam/adaptam viata noastra personala atunci cand exista un copil/ mai multi (noi avem trei, toti sub 6 ani) va dicta modul in care ne purtam cu copiii nostri.

Daca noi intelegem ca pana la trei ani ai copilului, ritmul vietii noastre este ghidat - atentie!- ghidat, nu dictat- de nevoile copilului, vom raspunde pentru copil. Totodata, vom tine cont si de nevoile noastre.

Daca noi intelegem ca macar pana la trei ani ai copilului, ritmul vietii noastre este dictat- atentie!- dictat, nu ghidat- de nevoile noastre, vom raspunde impotriva copilului. Totodata, vom tine cont (aproape) doar de nevoile noastre.

Prima varianta duce la impreuna bucurie si crestere armonioasa (atat a copilului, cat si a parintelui), pe cand a doua duce la frustrari, impotriviri si lipsa bucuriei impartasite.

Va invit sa saditi acele seminte de la care veti culege roade bune, chiar daca d**a mai mult timp

Ce spuneti despre aceste cugetari, ce faceti, ce alegeti?

29/01/2026

PENTRU CINE NU?

Ati cugetat vreodata la “Nu-urile” spuse copiilor?

Nu vreau sa va spun acum cat de periculoase sunt si cat de mult ingradesc libertatea copiilor. Pentru ca nu sunt.
Cred ca sunt utile si ii invata sa isi cunoasca granitele cand vor fi mai mari.

Nu vreau sa va spun nici cat de mult le subrezesc stima de tine. Pentru ca nu fac asta.
Cred ca, din contra, ii ajuta sa isi contureze o stima de sine realista, cea care ii ajuta sa stie cine sunt si cat pot.

Dar undeva e o nuanta care face diferenta.

Exista un “nu” pe care parintele il spune copilului pentru a se proteja pe sine sau pentru a-si perpetua mecanismele emotionale si cognitive disfunctionale.

Daca parintele ajunge sa ii spuna “nu” copilului atunci cand canta (atentie! Nu cand canta toata ziua sau cand canta de aude vecinul), deseneaza pisici verzi sau cand face ceva intr-un alt fel decat ar vrea parintele sa vada, atunci parintele se gaseste in situatia de mai sus si are nevoie de reflectie si introspectie.

Varianta buna: “nu-ul” parintelui sa fie pentru copil, nu contra copilului.

Aveti exemple similare? La voi cm se petrec serile si seriile de “nu”?

26/01/2026

CAND DOARE, MANGAIATI, NU ARGUMENTATI!

Zilele trecute a venit la mine baietelul mijlociu, cu lacrimi in ochi si suparat foc, intrebandu-ma de ce i-am aruncat desenele.

Desenele lui sunt niste elipse colorate pentru care numai el are cheia descifrarii. Avem o colectie veritabila.

Am sortat din ele si unele le-am pus nu la gunoi, ci la hartia de reciclat.

Cand el a venit la mine, eu am gresit si am argumentat (ca nu le-am arunat la gunoi, ca ele acolo merg cu alte hartii si noi hartii se nasc din ele) si nu am mangaiat (desi l-am tinut in brate, nu l-am inteles intr-un mod profund, adevarat)

Nu l-am respins, nu i-am spus ca e o prostie, insa nu am tinut mintea lui in mintea mea. In mintea mea era urmatorul pas din programul acelei zile.

Era de ajuns sa spun ca imi pare rau, ca stiu ca a muncit la acele desene. Si sa il tin sincer in brate.

Am gresit si am argumentat, nu am mangaiat.

20/01/2026

SPUNE “NU” si va fi greu, spune “DA” si vei regreta

Cand spunem “nu” copiilor, adica le setam anumite limite, e posibil sa ajungem la conflicte cu ei, asa e. Si e nevoie de energie pentru asta, asa e.

Dar e benefic.

Cand spunem “da” copiilor si ar trebui sa spunem “nu”, atunci copilul e fericit, mama e (aparent) linistita, insa va fi greu pe viitor.

Si nu e benefic.

Educatia permisiva are speranta ca face din copil un om fericit. Dar directia e gresita.

O prietena cugeta la aceste tematici zilele trecute, intreband:

“Daca este vreuna dintre voi în situația în care nu ați reușit să puneți limite copiilor din cauza că ați încercat să faceți orice pentru a evita conflictele și ați ajuns să aveți mai multe conflicte în final cu ei din cauza neascultării, dar ați reușit să schimbați situația, va rog sa îmi scrieți in privat cm ați reușit.”

Haideti sa reflectam impreuna asupra acestui subiect! Cum stau lucrurile la voi? Ce ati incercat, ce ati patit:)?

Zile cu bucurii sa aveti!

16/01/2026

CUM VEDEM REALITATEA?

Nu cm e, cm cum suntem.

In aceasta postare, poza va fi mai graitoare decat multe cuvinte.

Ati cugetat vreodata la felul cm raspundem ca parinti? Ce ne face ca, adeseori, la aceeasi situatie, sa raspundem similar?

Parca e un pattern, un model care se repeta, o hora pe care o tot jucam si din care uneori am vrea sa iesim, insa nu stim cm sa ne desprindem. Uneori nici macar nu stim ca jucam.

Fiecare dintre noi avem un sablon asupra realitatii, asemnator cu aceasta plasa din imagine.

Aici e un intreg subiect de detaliat: cm l-am capatat, cm l-am exersat, cm de inca il folosim, chiar daca nu il dorim.

Pe scurt, foarte pe scurt: in general r capatat in copilarie, l-am exersat ulterior in situatii similare, nestiind ca il folosim si il folosim inca pentru ca adeseori nici nu stim de el.

E nevoie sa constientizam plasa care ne inconjoara si apoi sa reusim sa o taiem

Nu e un subiect usor, dar e ceva care uneori mai mult ne traieste decat il traim.

Ati reflectat vreodata? Ce ati descoperit?

14/01/2026

TE IUBESC MULT, DAR POT PUTIN

Cred ca aici e una dintre marile probe prin care e nevoie sa trecem ca parinti. Si clar trecem. Dar prin, nu peste.

Nivelul energiei noastre influenteaza raspunsurile noastre, gradul de “drag” pentru copiii nostri, disponibilitatea de a ne juca cu ei, de a-i asculta.

Copiii nu au aceasta perspectiva - de a-l vedea pe celalalt si a-l intelege. Daca ei primesc ceva urat (o vorba, un raspuns, un gest), asuma automat ca e din cauza lor.

De aceea, si noi ca adulti avem nevoie sa folosim cuvintele si sa le spunem sincer copiilor ca sunt momente cand putem mai putin.

A putea mai putin nu inseamna a iubi mai putin.

Avem nevoie de acest reminder. Si de efort. De fapt de eforturi.

Voi cm procedati cand vreti, dar nu puteti?

09/01/2026

CAND AUZI “AJUTA-MA”, DAR DE FAPT INSEAMNA “IUBESTE-MA”

Uneori, ce se aude nu e ceea ce se simte.

Uneori, cuvintele copiilor nu exprima intocmai nevoile lor.

Uneori, parintele are nevoie de o harta si de o vedere de ansamblu pentru a intelege ce se intampla cu copilul.

Exemplu: copilul vine la parinte si ii cere sa il ajute cu ceva, spunand, de exemplu: “Ajuta-ma sa aprind lumina”

Urmarind Cercul Sigurantei, suna ca si cm ar fi o nevoie de ajutor din partea de sus a cercului, aceea de explorare. Si poate fi corecta si aceasta varianta.

Insa uneori, prin aceasta aparenta nevoie de ajutor, copiii exprima o nevoie din partea de jos a cercului, adica au nevoie de conectare.

Fetita de 8 ani a unor prieteni o ruga pe mama ei sa vina sa aprinda lumina. Mama ei stia clar ca fetita a facut asta de multe ori inainte si se descurca.

Mama era ocupata si o tot incuraja verbal pe fetita.

Pentru ca fetita tot refuza sa aprinda lumina, mama i-a spus: “O sa vin sa te iau de mana ca pe un copil mic si merg cu tine sa aprindem lumina”.

Fetita i-a raspuns: “Ce bine, ce ma bucur” si i-a zambit larg

Va amintiti exemple similare din istoria parinte- copil?

Psiholog Roxana Dincă

26/02/2026

23/02/2026

12/02/2026

06/02/2026

03/02/2026

02/02/2026

29/01/2026

26/01/2026

20/01/2026

16/01/2026

14/01/2026

09/01/2026

Address

Telephone

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category