https://www.facebook.com/593677900764682/

Psiholog Roxana Dincă, Cluj-Napoca (2026)

29/01/2026

PENTRU CINE NU?

Ati cugetat vreodata la “Nu-urile” spuse copiilor?

Nu vreau sa va spun acum cat de periculoase sunt si cat de mult ingradesc libertatea copiilor. Pentru ca nu sunt.
Cred ca sunt utile si ii invata sa isi cunoasca granitele cand vor fi mai mari.

Nu vreau sa va spun nici cat de mult le subrezesc stima de tine. Pentru ca nu fac asta.
Cred ca, din contra, ii ajuta sa isi contureze o stima de sine realista, cea care ii ajuta sa stie cine sunt si cat pot.

Dar undeva e o nuanta care face diferenta.

Exista un “nu” pe care parintele il spune copilului pentru a se proteja pe sine sau pentru a-si perpetua mecanismele emotionale si cognitive disfunctionale.

Daca parintele ajunge sa ii spuna “nu” copilului atunci cand canta (atentie! Nu cand canta toata ziua sau cand canta de aude vecinul), deseneaza pisici verzi sau cand face ceva intr-un alt fel decat ar vrea parintele sa vada, atunci parintele se gaseste in situatia de mai sus si are nevoie de reflectie si introspectie.

Varianta buna: “nu-ul” parintelui sa fie pentru copil, nu contra copilului.

Aveti exemple similare? La voi cm se petrec serile si seriile de “nu”?

26/01/2026

CAND DOARE, MANGAIATI, NU ARGUMENTATI!

Zilele trecute a venit la mine baietelul mijlociu, cu lacrimi in ochi si suparat foc, intrebandu-ma de ce i-am aruncat desenele.

Desenele lui sunt niste elipse colorate pentru care numai el are cheia descifrarii. Avem o colectie veritabila.

Am sortat din ele si unele le-am pus nu la gunoi, ci la hartia de reciclat.

Cand el a venit la mine, eu am gresit si am argumentat (ca nu le-am arunat la gunoi, ca ele acolo merg cu alte hartii si noi hartii se nasc din ele) si nu am mangaiat (desi l-am tinut in brate, nu l-am inteles intr-un mod profund, adevarat)

Nu l-am respins, nu i-am spus ca e o prostie, insa nu am tinut mintea lui in mintea mea. In mintea mea era urmatorul pas din programul acelei zile.

Era de ajuns sa spun ca imi pare rau, ca stiu ca a muncit la acele desene. Si sa il tin sincer in brate.

Am gresit si am argumentat, nu am mangaiat.

20/01/2026

SPUNE “NU” si va fi greu, spune “DA” si vei regreta

Cand spunem “nu” copiilor, adica le setam anumite limite, e posibil sa ajungem la conflicte cu ei, asa e. Si e nevoie de energie pentru asta, asa e.

Dar e benefic.

Cand spunem “da” copiilor si ar trebui sa spunem “nu”, atunci copilul e fericit, mama e (aparent) linistita, insa va fi greu pe viitor.

Si nu e benefic.

Educatia permisiva are speranta ca face din copil un om fericit. Dar directia e gresita.

O prietena cugeta la aceste tematici zilele trecute, intreband:

“Daca este vreuna dintre voi în situația în care nu ați reușit să puneți limite copiilor din cauza că ați încercat să faceți orice pentru a evita conflictele și ați ajuns să aveți mai multe conflicte în final cu ei din cauza neascultării, dar ați reușit să schimbați situația, va rog sa îmi scrieți in privat cm ați reușit.”

Haideti sa reflectam impreuna asupra acestui subiect! Cum stau lucrurile la voi? Ce ati incercat, ce ati patit:)?

Zile cu bucurii sa aveti!

16/01/2026

CUM VEDEM REALITATEA?

Nu cm e, cm cum suntem.

In aceasta postare, poza va fi mai graitoare decat multe cuvinte.

Ati cugetat vreodata la felul cm raspundem ca parinti? Ce ne face ca, adeseori, la aceeasi situatie, sa raspundem similar?

Parca e un pattern, un model care se repeta, o hora pe care o tot jucam si din care uneori am vrea sa iesim, insa nu stim cm sa ne desprindem. Uneori nici macar nu stim ca jucam.

Fiecare dintre noi avem un sablon asupra realitatii, asemnator cu aceasta plasa din imagine.

Aici e un intreg subiect de detaliat: cm l-am capatat, cm l-am exersat, cm de inca il folosim, chiar daca nu il dorim.

Pe scurt, foarte pe scurt: in general r capatat in copilarie, l-am exersat ulterior in situatii similare, nestiind ca il folosim si il folosim inca pentru ca adeseori nici nu stim de el.

E nevoie sa constientizam plasa care ne inconjoara si apoi sa reusim sa o taiem

Nu e un subiect usor, dar e ceva care uneori mai mult ne traieste decat il traim.

Ati reflectat vreodata? Ce ati descoperit?

14/01/2026

TE IUBESC MULT, DAR POT PUTIN

Cred ca aici e una dintre marile probe prin care e nevoie sa trecem ca parinti. Si clar trecem. Dar prin, nu peste.

Nivelul energiei noastre influenteaza raspunsurile noastre, gradul de “drag” pentru copiii nostri, disponibilitatea de a ne juca cu ei, de a-i asculta.

Copiii nu au aceasta perspectiva - de a-l vedea pe celalalt si a-l intelege. Daca ei primesc ceva urat (o vorba, un raspuns, un gest), asuma automat ca e din cauza lor.

De aceea, si noi ca adulti avem nevoie sa folosim cuvintele si sa le spunem sincer copiilor ca sunt momente cand putem mai putin.

A putea mai putin nu inseamna a iubi mai putin.

Avem nevoie de acest reminder. Si de efort. De fapt de eforturi.

Voi cm procedati cand vreti, dar nu puteti?

09/01/2026

CAND AUZI “AJUTA-MA”, DAR DE FAPT INSEAMNA “IUBESTE-MA”

Uneori, ce se aude nu e ceea ce se simte.

Uneori, cuvintele copiilor nu exprima intocmai nevoile lor.

Uneori, parintele are nevoie de o harta si de o vedere de ansamblu pentru a intelege ce se intampla cu copilul.

Exemplu: copilul vine la parinte si ii cere sa il ajute cu ceva, spunand, de exemplu: “Ajuta-ma sa aprind lumina”

Urmarind Cercul Sigurantei, suna ca si cm ar fi o nevoie de ajutor din partea de sus a cercului, aceea de explorare. Si poate fi corecta si aceasta varianta.

Insa uneori, prin aceasta aparenta nevoie de ajutor, copiii exprima o nevoie din partea de jos a cercului, adica au nevoie de conectare.

Fetita de 8 ani a unor prieteni o ruga pe mama ei sa vina sa aprinda lumina. Mama ei stia clar ca fetita a facut asta de multe ori inainte si se descurca.

Mama era ocupata si o tot incuraja verbal pe fetita.

Pentru ca fetita tot refuza sa aprinda lumina, mama i-a spus: “O sa vin sa te iau de mana ca pe un copil mic si merg cu tine sa aprindem lumina”.

Fetita i-a raspuns: “Ce bine, ce ma bucur” si i-a zambit larg

Va amintiti exemple similare din istoria parinte- copil?

08/01/2026

UN PUPIC!

In seara aceasta, fetita cea mare (5 ani) mi-a adus aminte de bazele Cercului Sigurantei.

De fapt, de modul nostru de functionare, care este mult mai evident la copii.

Eram in bucatarie si ea a venit la mine si mi-a aratat capusorul si a spus “un pupic”.

M-am bucurat de cererea simpla, clara, sincera.

Ce bine ar fi sa fim ca si copiii! Macar uneori. Macar deseori:)

Cand se intorc catre noi, copiii au nevoie de reincarcare emotionala. Fetita noastra a explicat baza Cercului Sigurantei.

Voi ce astfel de amintiri aveti legate de micii vostri?

07/01/2026

INCHIDE-TI URECHILE!

Cand doi se cearta, urechile castiga:)!

Oare numai la noi fratii mai mari (unii ar spune ca sunt inca mici, caci au 3 si 5 ani) isi spun uneori cuvinte care pe celalalt il deranjeaza?

Si sigur, vin la mine sa ma instiinteze.

Le spun un singur lucru: “Cand nu iti place ce auzi, inchide-ti urechile!”

Nu vreau doar sa rezolv probleme sau sa le opresc pentru moment (desi asa bine e uneori sa se intample si macar acest lucru), ci vreau sa cresc abilitati de viata, competente necesare de-a lungul vietii.

Inchidetea urechilor mi se pare una dintre cele foarte necesare. Auzim multe lucruri pe care nu ne-am dori sa le auzim

21/10/2025

JUCATI-VA SI RELAXATI-VA!

Va amintiti situatiile de boala cand greu le puteti da copiilor ce e nevoie?

Eu am incercat abordarea “uite ce bine iti face” si functioneaza, dar pana la un anumit punct si cred ca pentru anumite varste.

Si am vazut la sotul meu abordarea ludica si atunci am zis: “Asta e, asa facem.”

Incercati jocul de rol pentru cand aveti de rezolvat chestiuni medicale si cred ca veti avea mai mult succes.

Copiii sunt pacientii, tatal este asistentul sau dl doctor si asa toate sunt mai placute si mai usoare.

Puteti incerca si sa inversati rolurile, cel putin pentru inceput: parintii sa fie pacientii, iar copiii sa fie doctori.

Voi cm gestionati situatiile medicale in familie?

Astept impresii si despre modalitatea pe care am descris-o mai sus

16/10/2025

STRUCTURATI, STRUCTURATI si CAND VA MAI BUCURATI?

In ultimul timp observ aceasta tendinta a parintilor de structurare. Ea e benefica in sine, insa depinde cat si pentru ce se face.

Cand parintii incep sa structureze foarte mult timpul liber al copiilor, multe beneficii palesc: bucuria, creativitatea, self-managementul si puterea de a decide, autoreglarea si altele.

M-as bucura ca parintii sa revina la increderea si incredintarea ca jocul liber are un rol de neegalat in viata copilului.

A nu se intelege sa nu invitati copilul la anumite activitati structurate: uneori, cu masura si urmarind dorinta si interesul copilului.

Copilul descopera atat de mult prin punerea in act a anumitor secvente din viata sau invata sa isi gestioneze anumite stari, se dezvolta abilitati mai ales atunci cand sunt minim doi frati care se joaca.

Asadar, lasati copiii sa zburde liber.

Daca tot structurati, structurati, cand va mai bucurati?
@
Voi cm impartiti activitatile pt copii si tipul lor?

11/10/2025

SARACA MAMA BOGATA!

Psihologii de copii isi cresc copiii.

Eu sunt unul dintre ei.

Si multi ar putea spune: “Saraca de ea. E psiholog si sta acasa cu copiii.”

Eu va spun varianta adevarata: Sunt psiholog si sunt acasa ALATURI de copii. Nu stau, decat cand vreau sa ma odihnesc si imi planific asta.

A fi mama e cea mai complexa si cea mai vasta, ampla, imensa munca pe care cineva o poate desfasura.

Pentru ca implica atat de multe cunostinte si atat de multe putinte (sau uneori neputinte).

Mama, rand pe rand sau uneori in acelasi timp, este: medic, bucatar, femeie de serviciu, psiholog, cititor, om de arte, profesor si cate si mai cate.

E putin lucru?

Copiii cresc si singuri. Ei pot creste oricum sau cumva. Aleg ca ei sa creasca “cumva”- un cumva in care eu ma straduiesc sa fiu acolo si sa raspund, straduindu-ma sa fie benefic pentru copii.

Nu era mai simplu sa imi duc cei 3 copiii la cresa si sa imi continuu eu “ascensiunea profesionala”?

Poate ca era.

Dar era mai bine?

Pentru mine nu. Pentru copii nu.

Pentru unii pot fi “saraca mama”.

Pentru altii pot fi “bogata mama”

Anii petrecuti acasa langa copiii nostri nu sunt ani care imi fac gaura in CV.

Ei adauga cea mai mare valoare CV-ului.

Gandul de final pentru mamele “scolite “ care acum sunt acasa: “ Faceti o munca mult mai valoroasa si solicitanta decat daca ati fi la lucru”. Si roadele soiurilor bune se culeg peste ani.

04/10/2025

CINE MUNCESTE, OBOSESTE. SI UNEORI GRESESTE

De cate ori nu v-ati uitat cu privirea lunga si intrebatoare la mame linistite, la tati jucausi, la bunic inventivi?

Si de cate ori nu v-ati uitat la voi cu ochi mustratori pentru rabdarea pe care nu o aveti, pentru vocea pe care v-o auziti mai tare decat ati vrea?

Va rog sa nu comparati calul de pe camp care ara in soare cu cel de rasa care e ingrijit frumos si iese la parada glorios.

Poate comparatia e putin exagerata, insa cred ca intelegeti ideea.

Parintele care e mai mult cu copiii [am scris “sta” si apoi am sters, intelegeti voi de ce:)], acela va fi mai uzat si mai pasibil la greseli.

Asadar, nu va comparati cu altii, vazand doar o parte din puzzleul total.

Cand esti chemat, strigat, intrebat, cautat, solicitat, …- completati voi cu cate verbe de miscare vreti, daca cumva ajung pentru a descrie variabilitatea vietii cu copiii, mai obosesti, asa e? Si atunci gresesti.

In plus, putinta tine de cat si cm e ajutorul pe care il are mama. Daca are.

Asadar, noi vedem multe, dar stim putine. De aici si lipsa de logica a oricarei comparatii.

CINE MUNCESTE, OBOSESTE. SI UNEORI GRESESTE

Psiholog Roxana Dincă

29/01/2026

26/01/2026

20/01/2026

16/01/2026

14/01/2026

09/01/2026

08/01/2026

07/01/2026

21/10/2025

16/10/2025

11/10/2025

04/10/2025

Address

Telephone

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category