24/02/2026
Azi este 24 februarie. Se sărbătorește ziua îndrăgostiților. În această lună au apărut mai multe filme care au ca subiect iubirea romantică.
Am fost la cinematograf și am vizionat „La răscruce de vânturi”, o nouă ecranizare a celebrei povești inspirate din romanul scris de Emily Brontë. A fost un film care m-a captivat. Toate acele decoruri gotice, chimia relației dintre Catherine și Heathcliff și tragismul unei povești de dragoste au fost ingredientele unui film reușit.
Cu toate acestea, ca psiholog, am remarcat anumite aspecte ce țin de sfera psihopatologiei. Relația romantică dintre cei doi protagoniști este una toxică. Și m-am întrebat: oare romantizarea relațiilor toxice în literatură sau în filme poate afecta negativ audiența?
Romantizarea relațiilor toxice înseamnă prezentarea unui cuplu disfuncțional ca fiind „pasional” și „intens”, creând în mintea audienței ideea că acesta este un ideal și un model pentru oamenii de rând.
De ce sunt oamenii atrași de astfel de relații în filme sau în literatură? Pentru că mulți dintre ei au trăit sentimente romantice neîmpărtășite, iar aceste reprezentări cinematografice sau literare pot oglindi acele stări de dezamăgire și durere emoțională.
Conform cercetărilor în neuropsihologie, emoțiile puternice, fie pozitive, fie negative, eliberează dopamină și activează zone ale creierului asociate cu recompensa și memoria. De aceea, poveștile emoționale intense rămân memorabile.
Carter & McNulty (2013) arată că experiențele emoționale intens negative pot fi confundate cu pasiunea, mai ales când apar în contextul unei relații intime, ceea ce poate duce la evaluări eronate ale calității relației
Filmul „La răscruce de vânturi” ilustrează: conflicte extreme prezentate ca parte din „chimie”, gelozia ca dovadă de pasiune, comportamente distructive integrate în povestea de dragoste, relații codependente prezentate ca „destin”, precum și personaje carismatice, dar abuzive și încăpățânate (Heathcliff), construite ca „eroi” romantici.
Care este impactul asupra publicului? Studiile psihologice indică faptul că expunerea repetată la aceste tipuri de povești poate distorsiona așteptările privind relațiile, poate normaliza conflictul ca parte esențială a iubirii și poate crește toleranța față de comportamente abuzive.
Linder & Collins (2010) au demonstrat că tinerii expuși la media care romanticizează violența în cuplu pot percepe comportamentele abuzive ca fiind mai puțin problematice și mai degrabă ca expresii ale pasiunii.
Cercetările lui Hazan & Shaver (1987) și Mikulincer & Shaver (2007) arată că persoanele cu un stil de atașament anxios percep relațiile instabile ca fiind „mai pasionale”. Alte studii sugerează că persoanele cu traume sunt mai atrase de astfel de povești romantice. De asemenea, tinerii sunt mult mai influențați decât persoanele mai în vârstă.
Termenul „bovarism” reprezintă tendința unei persoane de a se raporta obsesiv la povești romantice idealizate. Personajul din romanul lui Gustave Flaubert, Emma Bovary, este o persoană care își dorește să trăiască iubiri idealizate, bazându-se pe modelele întâlnite în literatura romantică.
Deși a fost un film acceptabil, poate chiar bun, este bine să ne amintim că relațiile autentice sunt construite pe respect, înțelegere și reciprocitate. Cum vi s-a părut filmul?
Bibliografie
Carter, S., & McNulty, J. K. (2013). Cognitive and affective processes in intimate relationships. Journal of Social and Personal Relationships.
Hazan, C., & Shaver, P. (1987). Romantic love conceptualized as an attachment process. Journal of Personality and Social Psychology, 52(3), 511–524.
Linder, J. R., & Collins, W. A. (2010). Exposure to media that romanticizes relational aggression and its impact on perceptions of abusive behavior. Media Psychology.
Mikulincer, M., & Shaver, P. R. (2007). Attachment in adulthood: Structure, dynamics, and change. New York: Guilford Press.
