Psiholog Diana Maria Ginara

07/10/2025

Workshop dedicat specialiștilor, o nouă abordare în lucrul cu părinții.

Pe 7 și 8 noiembrie 2025 vom fi la Constanța cu un workshop dedicat specialiștilor - psihologi, psihoterapeuți, consilieri școlari sau profesioniști ce lucrează cu copii și părinți.

12 credite CPR

🔗 Înscrieri și detalii complete:

👉 https://www.ipefe.ro/workshop-pentru-specialisti/

Înscrierea se face prin completarea formularului de participare și achitarea taxei de participare.

02/10/2023

Mergem prin viață ducând mereu cu noi diverse voci. Însă una anume poate deveni extrem de vocală, de puternică, atât de asurzitoare încât pare că ne va sparge timpanele. Și ea suna cam așa: ai fi putut să faci mai bine; trebuia să faci mai bine; chiar nu ești în stare; oricum o dai, tot nu îți iese; ești un prost; nu ești bun de nimic; oricum o s-o dai în bară; mai bine te lași; ce ți-a trebuit să deschizi gura?; ești varză; cât de prost ești ș.a.m.d..
Vocea asta ne "ghidează" în viață fie spre succes și nefericire (voi face orice ca să demonstrez că sunt cel mai bun, voi face totul perfect și voi demonstra lumii că eu valorez, cu orice cost - și costurile sunt foarte mari, de la deconectarea emoțională față de sine și ceilalți, ceea ce conduce la construcția unui Sine fals, până la epuizare psihică sub forma depresiei și altor dezechilibre ale psihismului), fie spre eșec și nefericire (sunt un ratat).
Cu cât apare această voce mai des, cu atât vom căuta laude și confirmări de la cei din jur. Pentru ca ele ne alina frica, rușinea, pentru că ele ne întind o mână și încearcă să ne ridice de pe jos. Însă în momentul în care ele dispar și rămânem cu noi înșine, suntem din nou demoralizați și căzuți la pământ. Pentru că ele alină, însă nu vindecă.
Antidotul este atât de simplu: este doar o privire. O privire care se uită la tine, în cele mai negre momente ale existenței tale, în cele mai dificile eșecuri și face asta fără să plece capul rușinată, ci îți susține privirea cu blândețe, cu acceptare, o privire care spune ˝nu e nimic în neînregulă cu tine".
Dacă știi că duci cu tine această voce, atunci, la un moment dat, în viața ta, această privire a lipsit atunci când ai avut nevoie de ea, iar în locul ei ai primit o alta, sau poate nu ai primit niciodată nimic (aici ar fi altă poveste, nu departe de aceasta).
Însă această privire blândă, acceptătoare, tolerantă, există, undeva. Și poate exista chiar în tine. Cu cât te vei putea privi pe tine așa, mai ales atunci când nu îți iese ceea ce ți-ai propus, cu atât vocea se va auzi mai încet, până va deveni o șoaptă din trecut.
Iar modul în care poți învăța să te privești așa, este doar într-o relație cu cineva, în fața căruia te poți vulnerabiliza și care este pregătit să te însoțească pe drumul spre întâlnirea cu propria ta voce critică, privindu-te, mereu, cu grijă și blândețe.
Fii atent(ă) la mesajul sufletului tău.
Răspunsul este mereu ȋn tine.

25/06/2023

Au trecut 4 zile, în care am lucrat și am învățat de la Dr. Leslie Greenberg, fondatorul Psihoterapiei Experiențiale Focalizate pe Emoții, cunoscută în întreaga lume sub acronimul EFT (Emotion Focused Therapy).

EFT este o metodă de orientare umanistă, revoluționară, unica, nouă, adaptată timpurilor noastre, bazată pe sute de studii, una dintre cele mai cercetate metode, fiind, astfel, validată științific.

Dr. Greenberg a reușit ceea ce nimeni nu credea că poate fi posibil: o metodă terapeutica extrem de bine structurată, în care intervențiile vizează EMOȚIA, luând permanent 'pulsul' emoțional al clientului și urmărind anumiți markeri identificabili. Împreună cu o conectare empatică, profund umană cu clienții noștri, se generează, astfel, o experiență transformatoare pentru aceștia.

EFT nu este doar o metodă, ci este o terapie dinamică, adaptabila, procesuala, aflată într-un contact permanent cu noile informații generate de cele mai noi studii.

Mulțumesc Institutul de Psihoterapie Experiențială Focalizată pe Emoții, pentru că mi-ați facilitat această experiență de învățare, dar și una de viață ❤.

Changing Emotion With Emotion

21/03/2023

˝-Nu vreau sa vorbim despre trecut!
-Atâta timp cât încă doare, nu este trecutul, este prezentul.˝

"Nu văd rostul în a vorbi despre trecut."
Acest mesaj îl primesc frecvent, fie verbal, fie atitudinal, de la cei cu care lucrez și uneori, chiar și de la mine însămi.
Pentru că nu este ușor să te apropii de trecut, mai ales dacă este unul dureros. Și știu și văd cât de dificil și cât efort este necesar pentru a intra acolo.
Și este firesc să fie aşa!
Este greu, da, am simţit asta din experienţa mea, din procesul meu de vindecare, din atâtea ore de terapie individuală, de grup sau de dezvoltare personală.
Ceea ce m-a împins de fiecare dată să continui acest proces este, însă, prezentul.
Pentru că este suficient ca azi, o sprânceană ridicată a partenerei/partenerului să ne facă să ne ieșim din minți de furie sau să înghețăm de frică, sau ca excluderea din grupul de joacă, al copilului nostru, să ne provoace un nod în gât atât de puternic, încât pare că totul devine o experiență pe viață și pe moarte. Sau, poate că atunci când cineva ne critică, ajungem să ne îndoim de tot ce am realizat până acum în viața noastră.
Toate sunt reacţii din prezent, însă, dacă urmărim firul roșu al emoției, ne vom întâlni cu sprânceana ridicată a tatălui, cu ziua în care, atunci când am ieșit afară la joacă, toți copiii din cartier s-au ascuns, așteptând ca tu să pleci, pentru a-și continua joaca fără tine. Sau poate ne vom întâlni cu tovarășa/doamna învățătoare, care nu a avut niciodată un cuvânt de încurajare pentru tine, chiar din contră.
Trecutul și prezentul se întrepătrund, precum culorile de pe paleta unui pictor, lăsând firicele de durere, colorate, aprinse și prinse în sufletul nostru.
Noi nu suntem doar prezent, căci ne definim prin trecut.
Însă modul în care ne definește trecutul, poate fi modificat, schimbat, transformat și reintegrat. Cu răbdare, dorința de a-ți fi bine, respect față de tine și propria ta poveste de viață, blândețe față de tot ceea ce a fost și va fi pentru tine.
Pentru că eu nu lucrez cu trecutul, ci cu prezentul.

Fii atent(ă) la mesajul sufletului tău. Răspunsul este mereu ȋn tine.

10/02/2023

A ne lăsa văzuţi, sau a ne ascunde? A ne arăta celorlalţi pentru ceea ce suntem, sau nu? A fi, sau a nu fi vulnerabili?
Şi până la urmă, ce ȋnseamnă, de fapt, să fii vulnerabil?
Pentru claritate, am putea să ne aplecăm asupra conceptului opus: invulnerabilitatea. A fi invulnerabil ȋnseamnă a nu avea slăbiciuni, ceva ce nu poate fi atacat. Oare sună reconfortant, sau obositor? Sună a ceva ce ţine de uman, sau de artificial? Pare autentic şi natural, sau construit şi sintetic, ca un pulover gros, care ȋţi dă mâncărimi?
Trăim timpuri ȋn care teama a devenit a doua noastră natură. Teama de a fi răniţi, dezamăgiţi, nevăzuţi, respinşi, judecaţi, atacaţi, blamaţi, ruşinaţi. O lume incertă, ȋn care să fii perfect şi invulnerabil, este atât de tentat.
Dar oare ce avem de pierdut, ȋmbrăcaţi ȋn mantia invulnerabilităţii, care pare atât de protectivă, dar cumva, atât de rece, ca o măsură a fricii şi a ȋnstrăinării noastre.
Poate sacrificăm iubiri, relalţii, contactul cu noi, oportunităţi, priviri, poate ȋmbrăţişări.
Vulnerabilitatea nu ȋnseamnă slăbiciune. Nu pentru mine. Ci curaj. Curajul de a greşi, de a accepta greşeala, de a exprima, de a plânge, de a cere ajutor, de a ȋmbrăţişa strâns, de a risca să fii judecat(ă). De a trăi ȋn incertitudine, de a nu fi perfect(ă).
Şi nu este uşor, poate este chiar inconfortabil. Este un proces la care se revine mereu şi mereu. E un proces al ȋnfrângerii, ȋn egală măsură cm este unul al victoriei.
Pentru că o viaţă trăită din plin, le cunoaşte, pe amândouă.

Fii atent(ă) la mesajul sufletului tău. Răspunsul este mereu ȋn tine.

27/01/2023

Eu nu dau sfaturi.
Nu din poziţia de terapeut. Observ cm această afirmaţie contrariază şi produce confuzie.
Scopul unei terapii este acela de a activa în persoana cu care lucrez procesul de atingere a propriului potenţial, de individuare şi autonomizare. Momentul finalizării colaborării este acela când clientul se simte autonom, ȋmputernicit, responsabil de propriile acţiuni, ȋn contact cu nevoile lui reale şi capacitat ȋn sensul autoreglării emoţionale.
Pentru a ajunge aici, ȋnsă, nu folosesc sfaturi. Pentru că un sfat vine cu următoarele mesaje:
“Tu nu ştii ce să faci, aşa că ȋţi spun eu.”
“Ar trebui să faci cm ȋţi spun eu, dacă vrei să ȋţi fie bine”.
“Nu eşti capabil singur.”
“Ai şi vei avea nevoie mereu de cineva care să ȋţi spună ce să faci”.

Dorinţa şi una din cele mai mari bucurii ale mele este ca celui din faţa mea (clientului) să ȋi fie mai bine. În mod real, prin o schimbare care să fie profundă, la nivel structural, care să se simtă ca fiind a lui. Asta se ȋntâmplă printr-un ghidaj extrem de fin, care poartă numele de ȋnsoţire, cu multă grijă faţă de client, cu căldură, acceptare necondiţionată a tot ce vine dinspre el, cu acceptarea ritmului său şi cu respect faţă de dificultăţile cu care se confruntă.
Se spune că un client vine ȋn terapie legat la ochi, se aşează ȋn barcă cu tine, ȋn faţa ta, ȋncepe să vâslească, iar tu, ca terapeut, ȋl ghidezi din spate. Este o analogie extraordinară, pentru care ȋi mulţumesc unuia dintre mentorii mei, care exprimă atât de bine gradul de ȋncredere pe care amândoi cei implicaţi ȋn proces, ȋl au unul ȋn celălalt.
Clientul are ȋncredere ȋn a fi ghidat, iar terapeutul are ȋncredere totală ȋn adevărul clientului său.
Terapeutul nu are dreptul să ȋi dea jos legătura de pe ochi. Ci susţine clientul, până când acesta ȋşi va găsi propriile răspunsuri şi este singurul ȋn măsură să ȋşi dea jos de pe ochi, ceea ce ȋi blochează vederea ȋnspre el ȋnsuşi.

Exemplu:

Sfat:
Terapeut: “Îţi recomand să eviţi ȋntâlnirile cu astfel de persoane.”

Însoţire:
Terapeut: ”Pare că, ȋn ultimul timp, ȋntâlnirile cu ei ȋţi dau o stare de disconfort. Aşa este?”
Client: “Da. Cam aşa.”
T: “Cum te simţi după o ȋntâlnire cu ei?”
C: “ Nasol.”
T: “ Cu toate astea, continui să te ȋntâlneşti cu ei. Ce ȋţi iei din aceste ȋntâlniri?”
C: “Nimic. Îmi dau seama că absolut nimic”.

Fii atent(ă) la mesajul sufletului tău!
Doar răspunsurile care vin din tine, reprezintă paşii spre schimbare!

21/01/2023

“It’s raining in your heart, I have no umbrella –may I walk with you?"

"Plouă în sufletul tău, nu am o umbrelă - pot să merg alături de tine?"
Dalai Lama

20/01/2023

Este ȋn natura noastră să-i ajutăm pe ceilalţi, atunci când suferă. Această tendinţă, atât de benefică, pare că este din ce ȋn ce mai accesibilă (ca şi dovadă, numărul ȋn creştere al persoanelor care aleg ca şi profesie domeniile de ȋntrajutorare).
Şi asta ȋmi aduce o mare bucurie!
Observând mai ȋndeaproape interacţiunile, remarc, ȋnsă, că această dorinţă este incapacitată. Iar scopul, de multe ori, nu este atins, din contră, suferinţa celui din faţa noastră devine şi mai profundă.
Voi da un exemplu: o proaspătă mămică, obosită, copleşită, nedormită, speriată de procesul alăptării, care pare că nu ȋi iese, de plânsetul copilul, care pare că nu ȋl ȋnţelege. Mămica se deschide şi exprimă starea ei: “Sunt foarte obosită, nu mai văd lucrurile clar, parcă nici cu copilul nu mă conectez şi nu mă pot bucura de el.”
Mămica ar putea primi unul din răspunsurile:
“Lasă, o să treacă.”
“Probabil că eşti ȋn depresie postpartum. Ar trebui să mergi la psiholog/psihiatru.”
“Nu pot să cred?! Ar trebui să fii fericită! Uite ce draguţ e bebeluşul tău.”
“Măcar eşti sănătoasă, copilul e sănătos, soţul tău face şi el ce poate.”
“Să ştii ca nici eu nu mă simt prea bine. Şeful mă stresează, copilul e răcit etc.”
“N-ai motive să fii aşa. Nu-ţi lipseşte nimic. Fii recunoscătoare pentru ce ai.”
“Treci peste. Copilul tău are nevoie de tine.”
“ Tu eşti bine. Să o vezi pe X ȋn ce hal e!”
“Încă te simţi aşa? Nu cred, te simţi mai bine, nu?”
“Uite ce aş face eu, dacă aş fi ȋn locul tău.”
Cu toţii am dat la un moment dat cel puţin unul din aceste răspunsuri. Am ȋncercat să ajutăm prin negarea situaţiei, diminuarea, deformarea ei, sfatuire sau distragere şi asta a venit din cele mai bune intenţii ale noastre.
Poate am uitat să fim blânzi. Poate am devenit atât de orientaţi spre rezolvarea sarcinii, ȋncât am uitat să fim empatici. Poate nu am ştiut niciodată. Poate, cândva, ȋn copilăria noastră, atunci când am plâns, am auzit:
“Nu ai motive să plângi.”
“Termină odată cu plânsul.”
“Numai fraierii plâng.”
“Lasă că nu te doare atât de tare, de fapt. “
“Îti dau eu motive să plângi.”
"Nu-i nimic, lasă că trece." sau nimic, absenţa orcărui răspuns. Şi toate astea ne-au ȋngreunat accesul la empatie.
O persoană care se află ȋntr-o emoţie dificilă sau o stare de spirit copleşitoare, are nevoie să ȋşi găsească singură drumul intern ȋnapoi.
Paradoxal, pentru asta are nevoie de ajutor. În a putea să stea ȋn emoţie, ȋn a accepta lucrurile aşa cm sunt ȋn acel moment, ȋn a sta ȋn frică, tristeţe sau ruşine, ȋn a se simţi văzută şi ȋmbrăţişată, nu ȋn ciuda, ci datorită.
Când o persoană de lângă tine se află ȋn suferinţă emoţională, conctează-te la ea. Doar dacă poţi. Doar dacă poţi sta ȋn suferinţă. A ta, a lor, a celorlalţi.
Arată că eşti acolo şi lăsă să vină de la sine.

17/01/2023

Oricât de pierdut(ă) ai fi, drumul înapoi va fi mereu în tine.

Fii atent(ă) la mesajul sufletului tău!

15/01/2023

Nu…nu suntem ca iarba.
Ca psiholog de orientare umanistă cred ȋn faptul că ȋn fiecare dintre noi există un potenţial unic, care aşteaptă să fie valorificat. Unicitatea şi individuarea, acest drum ȋnspre devenire a ceea ce suntem ȋn mod real şi autentic, cale la care am privilegiul să fiu ȋn poziţia de ȋnsoţitor şi observator, mă duce de fiecare dată ȋntr-un sentiment profund de admiraţie, respect şi smerenie, ca ȋn faţa unei minuni a lumii.
Şi asta pentru că procesul este sinuos, pentru că ȋnţelegerea profundă a unicităţii şi valorii proprii vine cu multe momente de confuzie identitară, când pare că am fi un cub care caută să se potrivească ȋntr-un orificiu rotund.
Pentru că, de fapt, viaţa ȋnseamnă să murim şi să renaştem, să fim copleşiti de experienţe şi emoţii, pentru ca acolo, pe fundul vieţii noastre, să ne găsim puterea de a ȋnvia într-o viață 'altfel scrisă'.
Azi, ȋţi mulţumesc ţie, Eminescule, pentru că din fragedă adolescenţă, prin delicateţea şi gingăşia sufletului tău, m-ai ȋnvăţăt cm să mă deschid ȋn faţa emoţiilor, să simt şi să accept că uneori, emoţia doare. Şi e firesc să fie şi aşa.

Cu recunoştinţă.

11/01/2023

Aud din ce ȋn ce mai des faptul că trăim ȋntr-o societate individualistă. Atunci când aud asta, simt.
Simt frică. Frica de a nu fi acceptaţi decât dacă. Frica de a ne arăta cu adevărat. Frica de a fi vulnerabili ȋn faţa celorlalţi. Frica de a iubi cu adevărat. Frica de a primi iubirea, de a nu ştii cine suntem cu adevărat, undeva acolo, ȋn interior, unde, din când ȋn când, ne doare.
Ne e frică să ne conectăm ȋntre noi ȋn mod autentic, deschis, cu tot ceea ce suntem noi, bucurie sau tristeţe la vedere.
Poate pentru că am ȋnvăţat, cândva, că iubirea nu vine gratis, ea cere. Poate pentru că ştim cât doare să fii respins şi atunci nu mai ȋncercăm. Poate pentru că nici nu ştim prea clar ce este grija şi dragostea şi atunci când vine, o respingem, ca pe un necunoscut care vine spre noi pe stradă să ne ȋmbrăţişeze.
Să te conectezi cu adevărat la ceilalţi, presupune dezvăluire, vulnerabilizare, compasiune faţă de tine. Şi pentru asta este nevoie de curaj.
Însă nu e nevoie să treci prin frică singur, pentru a ajunge la acest curaj.
Undeva, există două mâini, care aşteaptă. Să te susţină, să te accepte cu tot ceea ce eşti, să te prindă, să ȋţi dea curaj.
Deschide larg ochii sufletului şi le vei vedea.

Fii atent(ă) la mesajul sufletului tău!

Răspunsul este mereu ȋn tine.

04/01/2023

Cea mai interesantă călătorie este distanţa dintre doi oameni.
Cât de minunat poate fi drumul către sufletul celuilalt! Drumul este pe alocuri anevois, chiar pavat cu suferinţă, dar când reuşeşti să ajungi acolo, când cele două suflete se deschid şi stau vulnerabile unul ȋn faţa celuilalt, atunci, da! Este sentimentul acela de linişte, cuprinzătoare de bucurie, ca şi cm ai avea ȋn faţa ochilor, o minune.
Dar să schimbăm doar un pic perspectiva şi să ne imaginăm că acest drum este ȋntre Tine şi Tine. Între un Sine al tău construit pentru ceilalţi, pentru supravieţuire, primirea validării, a fi văzut, tu ştii cel mai bine care este fundaţia lui şi un alt Sine, cel real, cel care aşteaptă să fie descoperit, ȋmbrăţisat pentru ceea ce este şi nimic mai mult.
Ei bine, atunci când reuşeşti să ajungi la această Parte din tine şi să te descoperi ȋn mod profund ȋn faţa ei, atunci apare. Această chimie a emoţiilor: fericire aşezată, calm, veneraţie, ȋn faţa minunii ce eşti chiar Tu.
Călătoria spre Tine te aşteptă.
Fii atent(ă) la mesajul sufletului tău!

Răspunsul este mereu ȋn tine.