Psiholog - Esra Suliman-Beghim

Psiholog - Esra Suliman-Beghim Sunt Psiholog Clinician si Psihoterapeut in psihoterapie cognitiv comportamentala

22/11/2025

Bărbatul nepotrivit nu e neapărat rău. E doar comod. Ca o pisică obeză, care se întinde pe canapea și așteaptă să-i împingi viața mai aproape cu lingura.
Nu pentru că nu poate mai mult, ci pentru că… de ce ar putea? Ai tu chef să ridici de două ori mai mult, să tragi de relație ca de un sac de cartofi într-un troleibuz la ora de vârf. Și el știe. O simte. Se bazează.
Și uite cm ajungi tu, femeie cu potențial, cu minte, cu inimă, să devii hamalul emoțional al unui puști in corp de bărbat care n-a făcut niciodată recuzită într-o relație sănătoasă.
Bărbatul nepotrivit te pune la treabă. Nu cu mopul, ci cu sufletul. Tu repari ce strică el. Tu explici ce e evident. Tu cauți soluții, în timp ce el caută telecomanda. Tu înțelegi, el încurcă. Tu împingi relația înainte, el trage de frâne ca un șofer nervos pe serpentine.
Și când obosești, ghici ce? Tot tu ești “sensibilă”, “prea serioasă”, “dramatizezi”. E ca și cm ai merge la dentist cu măseaua pulbere, iar doctorul ți-ar zice „Doamnă, dar de ce nu zâmbiți mai des?”
Un bărbat nepotrivit nu te iubește puțin. Te iubește comod. Te iubește cât să-i fie lui bine. Cât să nu depună efort. Cât să nu se deranjeze din amorțeala lui afectivă. Relația nu era grea. El o făcea grea.
Apoi, apare bărbatul potrivit. E tipul ăla care nu te lasă să cari singură sacii sufletului, nu pentru că n-ai putea, ci pentru că îi consideră și ai lui. Pentru că în doi nu se duce doar binele, ci și greul. Și n-are poftă să te privească cm te rupi în două ca să salvați ceva ce n-ar trebui salvat de una singură.
Bărbatul potrivit nu fuge. Nu joacă puzzle cu emoțiile tale. Nu are nevoie să-l tragi de mânecă să fie un iubit afectuos. Și nu pune totul pe umerii tăi doar pentru că “tu poți”.
Pentru că știe că puterea ta nu e o invitație la abuz.
Cea mai mare dovadă de iubire de sine nu e să-l schimbi pe el. Nu e să-l aștepți. Nu e să-i explici viața.
E să lași sacul jos, să-ți scuturi umerii și să spui:„Gata.
Nu mai duc nimic singură. Nimic ce nu se duce și din partea ailaltă.”
Acolo nu demonstrezi că ești puternică. Acolo demonstrezi că te respecți.
Și în ziua aia… Adamul nepotrivit dispare. Și apare alt Adam. Cel care nu te lasă să porți lumea singură. Pentru că o vrea alături de tine.
Așa începe o poveste sănătoasă. Și așa se termină orice povară inutilă.

- Ramona Sânziana Cârcotă - psiholog

16/11/2025

Cum ne creștem copiii e mai important decât să știm cm vine treaba cu economia și politica. întodeauna a fost important, dar astăzi e CEL mai important. Că la cm îi creștem acum n-o să mai avem în curând nici economie, nici politică.
Copiii nu sunt lăsați în pace! Într-o lume deja prosperă și hipertehnologizată noi înțelegem că creșterea copiilor înseamnă ASISTAREA lor în toate formele imaginabile. Azi mulți psihologii și educatorii îți spun să ai activități cu copilul, să-l însoțești peste tot, să-i explici chestii non-stop, să-l înțelegi în toate emoțiile și capriciile lui, să-i dai multă afecțiune (tone!), să-i oferi timp, energie, “o educație”, lucruri etc. Creșterea copilul însemna astăzi asistare și înlesnire. Tot ce face ăsta mic trebuie să fie supravegheat și ușurat sau măcar monitorizat atent ca să nu cumva să fie mai mult decât poate el duce. Prosperitate înmoaie, tehnologia te face dependent, iar parenting-ul e axat pe protecție și înlesnire. Copiii de mâine vor fi incapabili de relații și de democrație. Strada crește copiii mult mai bine decât o facem noi, pentru că cele mai bune și mai frumoase lucruri pentru copii se întâmplă când sunt cu alți copii sau singuri cuc. Restul e consum, iar consumul e urmat firesc de depresie. Lasă copilul în mintea lui, în corpul lui, pe strada, în lume. Nu-l mai speria cu fricile tale și nu-l mai proteja cu fițele tale. Lasă-l să facă ce-l taie capul și apoi CERE-I SOCOTEALĂ. Pentru că așa îi arăți că e o ființă umană și că el contează, așa îi recunoști autonomia, atâta câtă e. Și o să fie bine. Emoțional și politic.

Mircea Toplean - psiholog clinician

20/10/2025

"Știi de ce oamenii nu apreciază ceea ce faci pentru ei? Pentru că prima dată când faci ceva pentru cineva, generezi în el recunoștință.

A doua oară când faci sau dai ceva cuiva, generezi anticipare. Persoana se așteaptă să primească din nou.

A treia oară ai generat deja o așteptare. Persoana se așteaptă să primească din nou ceea ce i-ai oferit.

A patra oară generezi un merit. Persoana simte că merită ceea ce îi oferi și vrea să continue să primească.

A cincea oară ai creat deja o dependență. Acea persoană simte că nu mai poate trăi bine fără ceea ce îi oferi. Este deja răsfățată.

A șasea oară percepi că nu există reciprocitate, nu primești nimic în schimb și te oprești din a oferi. Și atunci persoana răsfățată pe care ai creat-o este supărată pe tine pentru că îi refuzi ceea ce își dorește atât de mult și ajunge să te urască, pentru că ai încetat să îi oferi ceea ce tu i-ai făcut să creadă că merită.

De aceea trebuie să știi care este limita în a oferi, pentru că celălalt NU cunoaște limite în a primi."
✍️
Dincolo De Ușa Casei Mele

06/10/2025

💫 Ce se întâmplă în creier când o mamă își sărută fiul? 💞
Ceea ce vezi în imagine este un RMN — un moment real, surprins între o mamă și copilul ei.
Un moment de iubire 💖… care a devenit neuroștiință 🧠✨



💋 Ce se întâmplă în creier când o mamă își sărută copilul?

🔸 Se luminează zonele de plăcere și recompensă — miezul accumbens și calea dopaminergică 💡
🔸 Amigdalele și hipotalamusul se activează, generând o undă de emoție protectoare 🤱
🔸 Se eliberează oxitocina – hormonul atașamentului, confortului și legăturii 💗
🔸 La copil, scade cortizolul – hormonul stresului 😌
👉 El se simte în siguranță, protejat, acasă 🏡



Dar asta merge dincolo de chimie… 🌌
Un sărut ca acesta formează creierul!
🌱 Crește încrederea
💫 Lasă urme invizibile, care vor modela modul în care acel copil va oferi și va primi iubire pentru tot restul vieții sale.

Pentru că în acel moment:
👩‍🍼 Creierul mamei devine adăpost 🕊️
👦 Creierul fiului devine rădăcină 🌳
💖 Și dragostea… medicament! 🌈



✨ Nu subestima niciodată puterea unei mângâieri, a unei îmbrățișări, a unui sărut sincer.
Acestea nu sunt doar gesturi care se simt… ci gesturi care se imprimă adânc în ceea ce suntem 💞

🔬 Știința confirmă:
Gesturile de afecțiune — săruturile, îmbrățișările, atingerea blândă — au efecte profunde asupra creierului, asupra dezvoltării emoționale și creează un impact durabil în viața noastră afectivă. 🌍💗

💛 👀 Sunt sute de păreri de la părinți…
👀 💬 ❤️ https://lantisoaredebebelusi.ro/testimoniale/

30/09/2025

Mi-a căzut în mână un articol de Octavian Paler

Și m-a oprit o frază:
„Omul are iluzia că vorbește cu lumea întreagă la calculator. El e de fapt singur.”

Am închis ecranul și am rămas cu gândul: parcă descria exact sala de așteptare de azi, plină de telefoane aprinse și de oameni conectați la toată planeta, dar singuri cu adevărat…

Paler scria literar ceea ce medicina confirmă rece, în grafice și ghiduri: SINGURĂTATEA UCIDE!
Nu e doar o metaforă – este un factor de risc cardiovascular comparabil cu hipertensiunea sau fumatul.
Arterele se închid atunci când viața se închide între pereți.

Și totuși, există locuri unde inima bate altfel.
În Blue Zones – Sardinia, Okinawa, Ikaria – oamenii trăiesc 90 de ani nu pentru că au farmacii mai pline, ci pentru că au mese împărtășite, vecini care trec pragul, prieteni cu care merg la pas.
Inima lor rezistă pentru că nu bate singură.

„Ceea ce nu trăim la timp, nu trăim niciodată”, avertiza Paler.
Iar ceea ce nu trăim în comunitate, în apropiere, nu se mai recuperează mâine dintr-o rețetă.
Pastilele scad colesterolul, dar nu vindecă golul lăsat de lipsa oamenilor din jur.

„Orice paradis nu poate fi decât o mare simplitate.”
Poate că adevărata prevenție nu se scrie pe rețetă, ci se trăiește:
– la o cină în familie,
– la pas cu un prieten,
– într-o conversație fără ecrane.

Pentru că niciun infarct nu se previne cu like-uri.
Dar multe se evită cu oameni aproape.❤️

29/09/2025

Un copil care se teme de părinții săi nu devine adult „pe dinăuntru”.

El învață doar să-și ascundă sentimentele, să-și reprime lacrimile,
să mintă pentru a evita pedepsele.

Învață să poarte o mască pentru a supraviețui, nu pentru a crește.

Nu ascultă pentru că înțelege.

Ascultă pentru că îi este frică.

Și această frică îl va însoți toată viața.

Așa se naște un „adult” care se îndoiește de sine și își cere scuze pentru însăși existența sa
sau care explodează ca un vulcan redus la tăcere prea mult timp.

Educația prin frică formează un copil docil, dar frânt.

Educația prin respect formează o persoană liberă, puternică și echilibrată.

(Autor necunoscut)

Address

Constanta
900628

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psiholog - Esra Suliman-Beghim posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram