https://www.facebook.com/105701475516018/

Dr. Codruța Rusu, Clinica Medicover Constanta, Bulevardul Alexandru Lapusneanu nr 188A, Constanta (2026)

22/01/2026

CIMBRIȘORUL (Thymus serpyllum)

Planta care „deschide respirația” și curăță căile blocate

Când sinusurile sunt pline, când aerul nu mai curge, când capul pare greu și respirația nu mai e liberă, cimbrișorul lucrează ca o cheie de deschidere.

El nu forțează. Nu usucă. Nu „arde”.
El dizolvă, curăță, încălzește și eliberează.

Este una dintre cele mai valoroase plante pentru rinosinuzite, atât prin acțiunea fizică, cât și prin energia lui de curățare.

Cum lucrează cimbrișorul asupra sinusurilor

Cimbrișorul are o energie caldă, mobilizatoare, care:
- fluidifică secrețiile groase
- favorizează drenajul sinusurilor
- reduce inflamația mucoaselor
- calmează durerea de presiune
- dezinfectează blând
- deschide respirația

Este ca un vânt cald care intră în cavitățile închise și le curăță încet.

Substanțe active: cimbrișorul conține:
- timol și carvacrol – antibacteriene, antivirale
- flavonoide – antiinflamatoare
- uleiuri volatile – expectorante
- taninuri – cicatrizante pentru mucoase

Această combinație îl face perfect pentru inflamațiile cu secreții dense.

Indicații principale în rinosinuzite:
- nas înfundat
- secreții groase, galbene sau verzui
- presiune în frunte și obraji
- durere la aplecare
- senzația de cap „plin”
- tuse din spate (secreții care curg în gât)

Moduri de utilizare

1. Ceai (infuzie)
- 1 linguriță plantă la 250 ml apă fierbinte
- 10 minute acoperit
- 2–3 căni/zi
Bea-l cald, cu înghițituri mici.

2. Inhalații
- 2 linguri cimbrișor într-un vas cu apă fierbinte
- inhalează vaporii 5–10 minute
Desfundă rapid și eliberează sinusurile.

3. Gargare
Ajută când secrețiile se scurg în gât.

4. Sirop
Pentru sinuzite cu tuse și secreții în spate.

Dimensiunea simbolică:
Cimbrișorul ajută la „desfacerea” a ceea ce a fost ținut.

Este planta celor care:
- nu pot respira liber într-o situație
- simt că ceva „stă pe capul lor”
- au emoții stagnante
- nu pot „da afară” ce s-a adunat

Energetic, el spune:
„Lasă să curgă. Nu mai ține în tine.”

Precauții
- nu se administrează în sarcină în doze mari
- prudență la persoane cu ulcer activ
- uleiul esențial se foloseste doar extern

22/01/2026

Rinosinuzita

Conflictul emotional : “Nu-mi miroase a bine!”
Conflict de miros rau in asociere cu sentimentul pericolului, teama pentru ceva care urmeaza sa se intample.

Nasul este primul organ folosit pentru a inspira aer si prin urmare, a inspira viata.

Orice problema cu nasul (nas infundat) sau orice alta dificultate de a respira, este direct legata cu dificultatea de a simti cu adevarat viata.

Functia cavitatii nazale este intrarea si iesirea aerului si simtul mirosului.

Functia sinusurilor paranazale este de a se implica in respiratie, formarea fonetica, incalzirea aerului, simtul olfactiv.

Cavitatea nazala si sinusurile sunt captusite de mucoasa respiratorie, un tesut umed care curata si umidifica aerul inainte de a intra in plamani.

Ele participa la simtul mirosului/olfactiv. Dintre cele 5 simturi (vaz, miros, gust, auz, palpare/atingere), simtul olfactiv este cel mai vechi, cel mai puternic dezvoltat la nastere si este legat in mare masura de simtul gustului.

Conflictul biologic: este un conflict de miros, miros rau, urat, putred, in asociere cu sentimentul pericolului, cu referire la teama pentru ceva rau care urmeaza sa se intample, “acest lucru miroase”, “duhneste”, “nu miroase a bine”.

Poate fi un conflict de miros in legatura cu un potential adversar; ex “adulmecarea” unui posibil concurent la locul de munca.

E un tip de conflict de separare, persoana ar dori sa se separe de mirosul urat sau de ceea ce prevesteste acel miros, ex substantele volatile din vopseluri despre care stiu ca pot afecta plamanii.

Urmarea acestui conflict este aparitia rinitei/rinosinuzitei din raceala, gripa, cu nas uscat, hipoestezie, sensibilitate crescuta la inspirarea aerului rece, in prima faza, apoi inflamarea mucoasei nazale, nas infundat, congestive nazala, reducerea simtului olfactiv si gustativ, eliminarea de secretii nazale, febra, oboseala.

Atunci cand in timpul unei raceli/gripe, la simptomele rinosinuzitei se adauga si durerea in gat/disfagie, inseamna ca suplimentar conflictului de miros se adauga si conflictul de “a nu putea sa inghita” o situatie sau sa accepte ceva ce a “adulmecat” sau “a mirosit”.

Tusea provenita de la nivelul laringelui sau bronhiilor, arata suplimentar un conflict de frica in teritoriu – bronhii, (casa, scoala, servici) sau conflict de spaima – laringe.

Aceasta combinatie de conflicte este tipica pentru un eveniment “primejdios” neasteptat la locul de munca, scoala, acasa.

Sa va fie de folos!

Sursa:
Noua medicina germana – Ryke Geerd Hamer

21/01/2026

De ce ne imbolnavim atat de des d**a sarbatori?

Nu este doar despre frig!
Este despre corp, emoții și oboseala sufletului.

La începutul fiecărui an, se inregistreaza un numar mare de imbolnaviri, infectii de cai aeriene superioare: multe răceli, gâturi inflamate, voci pierdute, sinusuri dureroase, tuse care nu mai pleacă.

Și, de cele mai multe ori, ne spunem:

„Am răcit pentru că a fost frig.”
“E frig. E sezonul virozelor.”
“Am luat raceala de la…birou, spatii publice, partener, copil, copilul de la scoala, gradinita.”

Dar, dacă ar fi doar frigul, ne-am îmbolnăvi la fel în fiecare zi de iarnă.

Adevărul este că nu frigul este cauza principală, ci starea în care ajunge corpul nostru după luna decembrie.

Decembrie nu este o lună de odihnă. Este o lună de suprasolicitare.

În mod simbolic, decembrie ar trebui să fie o lună a liniștii, a închiderii unui ciclu.

În realitate, pentru cei mai mulți, este:
- mult stress
- munca multa, curatenie, obicieiurile traditionale
- alergătură
- presiune financiară
- așteptări nerealiste
- nevoia de a „fi bine”
- dorința de a nu dezamăgi
- mult „trebuie”
- puțin „vreau”

Mulți oameni se forțează să fie veseli, deși sunt obosiți, triști sau goi pe dinăuntru.

Și această forțare se adună în corp.

În biodecodificare, căile respiratorii sunt legate de: dreptul de a respira liber, de a fi eu, de a ocupa spațiu, de a spune ce simt, de a inspira viață.

Când nu ne permitem aceste lucruri, când ne strângem în noi, când înghițim emoții, când ne forțăm să fim „bine”, respirația devine simbolic blocată.

Iar corpul reacționează prin inflamație, secreții, febră, tuse.

Este modul lui de a spune:

„Am nevoie să mă eliberez. Am nevoie să respir.”

In perioada sărbătorilor se aduna in noi:
- tristeți vechi
- dorul de cei care nu mai sunt
- conflicte nespuse în familie
- nevoia de a părea „bine”
- rușinea de a nu fi fericit
- oboseala de peste an
- frustrarea că „nu e cm ar trebui”

Toate acestea nu dispar pentru că punem luminițe.
Ele se mută în corp.

In decembrie ne ținem „în picioare”, ne forțăm să funcționăm, corpul rezistă cât poate, iar când presiunea trece… se lasă.

În ianuarie, sistemul nostru nervos cedează.

Imunitatea scade.

Iar corpul alege o cale sigură de a se opri: boala.

Răceala devine, simbolic, o pauză impusă.

Infecția nu este dușmanul. Este un mesaj. Este “plansul” corpului care spune:

„Nu mai pot să țin în mine.”
„Nu mai pot să respir așa.”
„Am nevoie de spațiu, de liniște, de adevăr.”

Febra arde ce nu mai poate fi dus.
Mucusul spală ce a fost reținut.
Tusea scoate afară ce a fost ținut în piept.

Dacă te îmbolnăvești des după sărbători:

Poate că nu ești slab.

Poate că nu ai imunitate proastă.

Poate că ai fost prea puternic prea mult timp.

Boala ta nu te trădează.

Te oprește, ca să nu te pierzi.

Sa va fie de folos!

21/01/2026

Infecțiile acute de căi aeriene superioare – IACAS - reprezintă inflamații apărute brusc la nivelul mucoasei segmentului superior al aparatului respirator si afectează: nasul, nazofaringele, sinusurile paranazale, , gâtul (faringe), amigdalele, corzile vocale (laringele).

Se numesc acute pentru ca debutul este rapid, evolutia este limitata in timp, durata este, de regula, sub 3 saptamani.

Sunt unele dintre cele mai frecvente motive de prezentare la medic.

Principalele tipuri de infecții acute de căi aeriene superioare:

1. Rinita acuta/rinofaringita acuta sau răceala comuna - cea mai frecventa forma, cauzată aproape întotdeauna de virusuri.

2. Faringita - Inflamația faringelui, virală sau bacteriană (streptococ).

3. Amigdalita - Inflamația amigdalelor palatine; poate fi virală sau streptococică.

4. Sinuzita acută - Inflamația sinusurilor, adesea virală; uneori poate deveni bacteriană.

5. Laringita - Inflamația laringelui și a corzilor vocale, de obicei virală.

Etiologie: Majoritatea infectiilor acute sunt virale.

Virusuri (80–90% din cazuri) - cele mai frecvente: Rinovirus, Adenovirus, Virus gripal / paragripal, Virus sincitial respirator, Coronavirusuri non-severe

Bacterii (mult mai rar) - Streptococcus pyogenes (faringită streptococică), Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae, Moraxella catarrhalis

Antibioticele NU ajută în infecțiile virale, care sunt majoritatea. Infectiile bacteriene sunt mult mai rare si pot necesita antibiotic.

Modalități de transmitere:
- picături respiratorii (tuse, strănut, vorbire)
- contact direct (mâini contaminate - nas/gură/ochi)
- suprafețe contaminate

Transmiterea este favorizată de: aglomerație, spații închise, sezon rece, imunitate scăzută

Simptomele infecțiilor de căi aeriene superioare:

Simptomele variază în funcție de zona afectată, însă în general pot include:
- nas înfundat sau care curge - rinoree
- durere în gât - disfagie
- dificultate la înghițit
- voce răgușită - disfonie
- tuse seacă sau productivă
- cefalee (mai ales în sinuzită)
- febră (nu întotdeauna)
- durere facială (sinuzite)
- oboseală, stare generală alterata

Tratamentul:

Infecțiile virale (cele mai frecvente): tratamentul este simptomatic:

– antipiretice / analgezice: paracetamol, ibuprofen, algocalmin (în funcție de vârstă și indicație)

– decongestionante nazale: spray-uri saline, eventual vasoconstrictoare (pe termen scurt)

– antiinflamatoare: pentru durere și inflamație (ibuprofen)

– antitusive / expectorante: în funcție de tipul tusei

– hidratare, repaus, aer umidificat

Antibioticele NU se folosesc, pentru că nu ajută la virusuri.

Infecțiile bacteriene: Antibioticele sunt indicate DOAR în situații specifice:

- Faringită streptococică confirmată: – tratamentul standard: penicilină / amoxicilină, alternativ: macrolide (în alergii)

- Sinuzită bacteriană severă sau persistentă: durere facială intensă, febră > 3 zile, simptome > 10 zile, amoxicilină cu clavulanat

- Amigdalită bacteriană cu exsudat purulent si febră mare

Antibioticele se prescriu doar de medic, după criterii clare.

Când trebuie pacientul să meargă la medic imediat?

Semne de alarmă:
- dificultate severă la înghițire sau respirație
- febră înaltă persistentă (>3 zile)
- durere toracică
- amețeală accentuată
- deshidratare
- răgușeală > 3 săptămâni
- secreții nazale purulente > 10 zile
- durere facială intensă
- dificultate respiratorie
- orice agravare sub tratament simptomatic

Majoritatea infecțiilor sunt virale și trec singure cu îngrijire adecvată.

Antibioticele nu scurtează evoluția unei infecții virale.

Hidratarea, odihna, antiinflamatoarele și igiena nazală sunt esențiale.

Dacă simptomele persistă sau se agravează, este necesar consult medical.

05/12/2025

Ceaiuri sinergice pentru stres intens - amestecuri energetice pentru minte, emoții și sistemul nervos

„Ceaiul care oprește furtuna mentală”: Passiflora + Lavandă + Roiniță
Acțiune energetică:
- coboară mintea din zona de hiperactivitate (Passiflora)
- aduce pace în spațiul emoțional (Lavandă)
- așază respirația și ritmul interior (Roiniță)

Pentru:
- oameni care gândesc prea mult
- minte care „nu se oprește nici noaptea”
- anxietate cu palpitații
- stres care apasă pe piept

Mesajul lui: „Lasă valurile să se liniștească. Eu te aduc la mal.”

„Ceai pentru blocajele din corp”: Valeriană + Tei + Hamei

Acționeaza pentru: tensiunea musculară din stress, neliniște corporală, insomnie cu corp încordat, umeri rigizi, maxilar strâns

Valeriana dizolvă tensiunea „electrică”
Teiul înmoaie rigiditatea nervoasă
Hameiul aduce un somn blând, înnodând firul dintre corp și suflet

Mesajul lui:
„Îți înmoi armura. Poți să te lași în pacea mea.”

„Ceai pentru inimile suprasolicitate”: Talpa-gâștei + Lavandă + Roiniță

Acționeaza pentru: stres cu palpitații, emoții prinse în piept, anxietate cardiac, sensibilitate la presiune emoțională

Talpa-gâștei calmează „inima emoțională”
Lavanda armonizează câmpul energetic
Roinița liniștește sistemul nervos

Mesajul lui: „Inima ta nu e singură. O țin în palmele mele.”

„Ceai pentru suflet obosit”: Ashwagandha (în infuzie scurtă), Tei, Mușețel

Acționeaza pentru : oboseala din stres cronic, oameni care „nu mai au baterie”, epuizare emoțională după conflicte, senzația de „nu mai pot”.

Ashwagandha reconstruiește energia slăbită (adaptogen blând)
Teiul aduce liniște afectivă
Mușețelul detensionează plexul solar

Mesajul lui: „Te refac încet. Odihnește-te în mine.”

„Ceai pentru cei care nu se pot opri”: Passiflora + Valeriană + Tei

Acționeaza pentru: hiperactivitate mentală, agitație interioară, burnout incipient, stres intens cu blocaj de relaxare.

Passiflora taie fluxul gândurilor
Valeriana relaxează sistemul nervos profund
Teiul dă o stare de siguranță caldă

Mesajul lui:
„Îți închid ușa spre lume ca să o poți deschide pe cea spre tine.”

„Ceaiul împământării”: Rădăcină de Valeriană + Busuioc sacru (Tulsi) + Ghimbir

Acționeaza pentru: oameni care simt că plutesc „în aerul stresului”, lipsă de ancorare, anxietate cu amețeală, pierderea contactului cu corpul.

Valeriana coboară energia în corp
Tulsi curăță câmpul de stres
Ghimbirul aduce căldură și vitalitate

Mesajul lui: „Îți dau pământ sub picioare ca să nu te ia vântul vieții.”

„Ceai pentru zile grele”: Tei + Lavandă + Mușețel + Hibiscus

Acționeaza pentru: tristețe cu stress, tensiune emoțională acumulată, senzație de „gât strâns” și inimă grea.

Teiul și Mușețelul calmează corpul
Lavanda liniștește câmpul energetic
Hibiscus deschide inima și pune sângele în mișcare (simbolic – viață, curgere)

Mesajul lui: „Îți redau curgerea. Nimic nu rămâne blocat.”

Sa va fie de folos!

04/12/2025

Valeriana (Valeriana officinalis)

Când vorbim despre stres, vorbim despre o dezrădăcinare a ființei: mintea se ridică prea sus, corpul se tensionează, inima se strânge, iar energia nu mai curge liber.

Valeriana este una dintre puținele plante care coboară energia din cap spre corp, care te readuce în tine, ca și cm ți-ar pune înapoi pământ sub picioare.

Valeriana nu este un „somnifer natural”.
Este o plantă a relaxării profunde, care lucrează atât pe corp, cât și pe emoțional și subtil.

Valeriana acționează ca un „întrerupător de tensiune”: reduce vibrația excesivă, calmează zgomotul interior și creează un spațiu de liniște unde corpul poate respira.

Substantele active din valeriana (Valeriana officinalis – rădăcina):

Valeriana este o plantă cu o chimie interioară foarte bogată.
Tradițional, se spune că „fiecare moleculă din ea poartă o liniște veche”.
Dincolo de metaforă, ea conține substanțe care susțin relaxarea sistemului nervos.

Valepotriați: substanțele cele mai caracteristice rădăcinii de valeriană, cu efect calmant asupra sistemului nervos, se degradează ușor în timpul prelucrării, de aceea extractele de calitate sunt importante

Acid valerenic și derivații săi: reglează activitatea receptorilor GABA (frâna naturală a creierului), contribuie la efectul de relaxare și liniștire

Uleiuri esențiale naturale (conținute în rădăcină, nu același lucru cu uleiul esențial distilat): valerenol, valerenal, substanțe cu efect sedativ natural, ajută la diminuarea excitabilității nervoase

Alkaloizi (ex. actinidină): modulare nervoasă, efect asupra tensiunii emoționale

Flavonoide: antistres, antioxidante, sprijină relaxarea și circulația energetică calmă

Taninuri: contribuie la gustul astringent, susțin echilibrul digestiv în stres

Toate aceste substanțe nu acționează separat, ci sinergic, creând acea energie de „liniște profundă” care caracterizează Valeriana.

Cum lucrează Valeriana asupra ființei?

Aduce mintea înapoi în corp: Energia mentală coborâtă spre rădăcini iar partea superioară se liniștește.

Desface tensiunea nervoasă: Este ca și cm ar „dizolva” vibratia excesivă din sistemul nervos.

Permite emoțiilor să se așeze: Nu forțează nimic. Oferă spațiu lăuntric.

Ajută sufletul să se abandoneze: Persoanele tensionate au dificultate în a „ceda controlul”. Valeriana le amintește că siguranța vine din interior.

Îndrumă spre somn profund: Nu anesteziază, ci înmoaie rigiditatea corpului ca să-l lase să intre natural în odihnă.

Valeriana este planta celor care:
- au multă tensiune acumulată în corp
- nu pot opri fluxul mental
- se culcă obosiți și se trezesc obosiți
- simt presiune în piept sau gât în perioadele de stres
- au mintea „aprinsă” și corpul epuizat
- simt că „nu se pot relaxa nici când vor”

Este ideală pentru cei cu stres încordat, pentru cei în faza de fight/flight prelungit, dar care nu au căzut încă în „freeze”.

În biodecodificare, Valeriana este văzută ca o plantă care lucrează asupra conflictelor:
„Trebuie să controlez totul ca să fiu în siguranță.”
„Nu-mi permit să mă odihnesc, trebuie să fiu vigilent.”
„Nu pot să las armura jos.”
„Dacă mă relaxez, ceva rău se poate întâmpla.”

Valeriana dezactivează aceste programe prin:
- relaxarea reacțiilor de supraviețuire
- reconectarea cu corpul
- permiterea vulnerabilității într-un mod sigur
- reamintirea că odihna este un act de autoconservare, nu un pericol

Energetic, este o plantă care întoarce omul în sine, în spațiul lui interior de siguranță.
Este o plantă pentru cei care se simt „încordați dincolo de limite”.

Actiunea Valerianei în stress: energetic - emoțional - fiziologic:
- susține receptorii GABA - frânare blândă a sistemului nervos
- scade excitația neuronală - mai puțină agitație interioară
- relaxează musculatura - corpul poate ceda tensiunea
- induce parasimpaticul - modul de odihnă și regenerare
- încetinește ritmul interior - omul reînvață să respire

Valeriana este o planta a coborârii: coboară energia, gândurile, tensiunea, ritmul.

Valeriana poate fi folosită sub mai multe forme, fiecare cu vibrația și intensitatea ei.

Ceai (infuzie sau decoct ușor din rădăcină): efect blând, potrivit pentru persoanele sensibile, bun pentru ritualuri de seară și pregătire pentru somn.

Energetic, ceaiul are cea mai „caldă și maternă” formă de acțiune.

Tinctură / extract hidroalcoolic: acțiune rapidă, utilă în stres intens, atac de anxietate, tensiuni acute, dozele sunt mici, efectul este profund.

Este forma cu cea mai mare energie concentrată.

Capsule / extract uscat standardizat: dozare constantă, efect stabil, util pentru perioade lungi de stress, potrivite pacienților care nu agreează gustul valerienei.

Energetic, are acțiune constantă, „reglatoare”.

Ulei esențial (atenție: foarte puternic): se folosește doar extern, prin difuzie sau aplicare diluată, nu se administrează intern, are o energie profundă, aproape „sedativă”, cu efect asupra sistemului nervos central.

Energetic, este forma cea mai intensă și „frontală”.

Valeriana se combină sinergic cu Passiflora, Hamei, Tei, Lavandă, Roiniță.
Aceste formule sunt foarte eficiente pentru stres intens, neliniște, insomnie, agitație mentală.

Macerate glicerinice (mai rar folosite): acțiune mai blândă, potrivit pentru persoane foarte sensibile sau copii, în anumite cazuri.
Energia lor este subtilă.

Mesajul spiritual al Valerienei:

„Nu trebuie să lupți ca să supraviețuiești.
Poți să te odihnești în tine.
Corpul tău știe drumul spre pace.”

Pentru cei care poartă în ei stresul ca pe o armură, Valeriana este planta care spune: „E ok să lași jos greutatea.”

Valeriana și somnul:
Ea nu „obligă” la somn.
Ea deschide poarta către somn.
Somnul adevărat vine doar când tensiunea se dizolvă, iar Valeriana exact asta face: topește muchiile ascuțite ale minții.

Sa va fie de folos!

04/12/2025

Passiflora / Passiflora incarnata

Planta stării de calm, relaxare și eliberare a tensiunii nervoase.

Passiflora este una dintre cele mai valoroase plante medicinale pentru stres, anxietate, tensiune interioară, neliniște, insomnie și agitație nervoasă.

Este recunoscută atât în fitoterapia tradițională, cât și în studiile moderne.

Nu este sedativă „agresiv”, ci un calmant natural blând, care armonizează sistemul nervos.

Passiflora are o acțiune complexă asupra:

Sistemului nervos central:
- reduce excitabilitatea crescută
- calmează hiperactivitatea mintală
- scade impulsurile excesive din creier

Sistemului nervos autonom:
- atenuează activarea excesivă simpatică (fight–flight)
- favorizează relaxarea (parasimpatic)

Emoțiilor:
- reduce tensiunea interioară
- scade irritabilitatea
- susține echilibrul emoțional

Somnului:
- induce un somn natural
- reduce trezirile nocturne
- ajută la adormire fără a crea dependență

Passiflora este utilă în:

Stres acut și stres cronic:
- perioade de suprasolicitare
- multe responsabilități
- suprastimulare mentală

Anxietate: neliniște, anticipare negative, „nod în stomac”, tensiune în piept

Atacuri de panică (sprijin complementar):
- reduce hiperreactivitatea nervoasă
- calmează corpul după episod

Agitație nervoasă: mobilizare excesivă, tensiune musculară, tremur interior

Insomnie de stress: minte care nu se poate opri, dificultate la adormire, somn superficial

Epuizare nervoasă: -tensiune si oboseală, suprasolicitare mentală

Simptome psihosomatice de stress: palpitații , presiune în piept, senzația de sufocare emoțională, dureri musculare de tensiune

Passiflora conține: flavonoide (vitexină, izovitexină), alcaloizi harmanici, fitosteroli.

Acțiune:
- stimulează receptorii GABA → relaxare
- reduce excitabilitatea neuronală
- modulează sistemul limbic (centrul emoțiilor)

Este una dintre plantele cu cea mai bună tolerabilitate.

Passiflora este considerată „planta care dezleagă nodurile interioare”.

În abordarea integrativă, ea acționează asupra:
- minții agitate
- tensiunii emoționale reprimate
- anxietății „fără motiv”
- fricii ascunse
- blocajelor respiratorii
- încărcării energetice de la nivelul pieptului

Passiflora este excelentă la persoanele care:
- gândesc mult
- se tensionează repede
- nu pot relaxa corpul
- se trezesc noaptea cu mintea activă
- somatizează stresul în piept / gât / stomac

Passiflora este planta asociată cu:
- eliberarea tensiunii dintre „trebuie” și „vreau”
- calmarea fricii de a pierde controlul
- desfacerea nodurilor emoționale
- relaxarea „cordelor mentale” prea întinse
- echilibrarea sistemului nervos în suprasolicitare

Este recomandată simbolic în tiparele:
- perfecționist
- anxios
- evitant tensionat
- people-pleaser
- supraresponsabil
- persoane care „nu știu să se oprească”

Passiflora se găsește în mai multe forme:
- Extract uscat / capsule: efect constant, dozare ușoară
- Tinctură (extract hidroalcoolic): efect mai rapid, bună pentru anxietate acută
- Ceai (infuzie): efect blând, potrivit seara
- Combinații fitoterapice: foarte des asociată cu: valeriană, hamei, roiniță, lavandă, tei

Passiflora este în general foarte bine tolerată.

Atenționări:
- poate produce somnolență
- prudență la conducerea vehiculelor
- prudență cu alcool (amplifică efectul sedativ)
- prudență alături de medicamente anxiolitice/sedative (doze mici, monitorizare medicală)
- nu este recomandată în sarcină fără aviz medical

Passiflora nu „doarme”, ci relaxează.

Nu amorțește emoțiile, ci reduce supraîncărcarea.

Nu creează dependență, ci oferă spațiu interior ca să respiri.

Este planta ideală pentru: minte care nu se oprește, corp tensionat, stres acumulat, somn fragmentat, anxietate cu palpitații.

Sa va fie de folos!

03/12/2025

Perfecționismul nu înseamnă „a face lucrurile bine”.

Perfectionismul este o trăsătură care implică standarde personale foarte ridicate, o tendință spre autoevaluare critică și refuzul de a accepta mai puțin decât „perfectul”.

Perfecționismul este un mecanism psihologic prin care persoana crede că trebuie să fie impecabilă ca să fie: acceptată, iubită, în siguranță, protejată de critică, protejată de rușine, suficient de „bună”.

Este o strategie de supraviețuire emoțională, nu o alegere.

Perfecționismul apare când copilul interior a trăit: critică, exigență excesivă, respingere, instabilitate emoțională, frica de a greși, lipsă de siguranță, comparații, presiune, condiționări („te iubim dacă…”)

Tipurile de perfecționism (abordare integrativă):

Perfecționism adaptiv (sănătos):
- dorință de a face lucrurile bine
- standarde înalte dar flexibile
- auto-evaluare realistă
- echilibru

Perfecționism maladaptiv (dăunător)
- teamă intensă de greșeală
- autocritică dură
- standarde imposibile
- tensiune permanentă
- rușine la orice imperfecțiune

Acesta este cel care consumă energie și poate duce la dezechilibre.

Perfectionismul consuma enorm de multa energie.

Pentru că perfecționistul trăiește în:
- Alertă continuă (stres simpatic): „Nu e destul. Mai trebuie. Mai bine. Mai repede.”

- Autocontrol rigid: Ține în frâu emoții, reacții, nevoile proprii.

- Frica de greșeală: Activează constant axa stresului.
- Supraresponsabilitate: Poartă poveri mari, adesea ale altora.

- Anticipare negativă: „Dacă nu e perfect, va fi rău.”

Altfel spus: perfectionism = stres cronic + tensiune interioară prelungită.
Iar stresul cronic (biologic, psihologic, energetic) poate afecta corpul în timp.

Perfecționismul poate duce la îmbolnăvire:

Sistemul nervos rămâne blocat în fight–flight.
Corpul nu mai intră în parasimpatic (relaxare).
Lipsa relaxării = lipsa regenerării.

Hormonii stresului cresc cronic
Cortizolul ridicat sau dereglat: slăbește imunitatea, perturbă somnul, afectează digestia, crește inflamația

Organismul trăiește în tensiune musculară continua: Umeri, gât, maxilar, torace cu consum mare de energie.

Emoțiile neexprimate se acumulează: Perfecționistul reprimă furie, tristețe, vulnerabilitate, neputință, frică. Emoțiile înăbușite duc la epuizare.

Suprarenalele sunt suprasolicitate: Energia scade, apare oboseală profundă.

Simptome care apar mai des în tiparele perfecționiste:
- Oboseală cronică: Consumul energetic e uriaș.

- Tulburări de somn: Mintea hiperactivă nu permite odihna profundă.

- Anxietate, atacuri de panică: Teama de greșeală poate declanșa fight–flight.

- Probleme digestive: „Stomacul perfecționistului” - gastrită de stress, colon iritabil, balonare, greață - pentru că digestia se oprește în fight–flight.

- Tensiune musculară și dureri: Umeri încordați, gât rigid, maxilar strâns.

- Hipertensiune emoțională (tensiune în corp): Nu HTA ca boală, ci tensiune internă - presiune, acord mergând spre dezechilibru.

- Cefalee, migrene: Presiune psihică mare = presiune somatică.

- Imunitate slăbită: Perfecționistul ignoră semnalele corpului, nu se odihnește.

- Epuizare suprarenală funcțională: Dimineața: fără energie -seara: agitat

Biodecodificarea vede perfecționismul ca pe un conflict de:

„Nu sunt suficient.”- Senzație de necorespundere.

„Dacă greșesc, pierd iubire.”- Frica de respingere.

„Trebuie să fiu impecabil ca să fiu în siguranță.” - Convingere inconștientă.

„Îmi e frică de critica celorlalți.”- Conflict de imagine.

„Mă simt valoros doar când performez.”- Auto-valorizare condiționată.

Această triplă combinație duce la: încordare - hiperalertă - consum energetic - epuizare simptome fizice.

Simptomele specifice perfecționiștilor nu sunt boli, ci tipare psihosomatice:

- Simptome de control excesiv: maxilar strâns, respirație superficială.

- Simptome de presiune: migrene, presiune în cap, tensiune toracică.

- Simptome de autoexigență: somn superficial, palpitații la stres.

- Simptome de reprimare emoțională: digestie tensionată, greață, nod în stomac.

- Simptome de suprasolicitare: oboseală inexplicabilă, epuizare.

- Simptome de „nu am voie să greșesc”: contractură musculară, dureri cervicale.

Perfecționismul maladaptiv poate duce la: stres cronic, tensiune emoțională, dereglare a sistemului nervos, inflamație de grad redus, epuizare energetică și, în timp, diferite simptome psihosomatice.

Dar perfecționismul nu este o „boală”, ci un tipar emoțional vindecabil.

Vindecarea vine prin:
- relaxarea autocontrolului,
- reglarea nervului vag,
- reconectarea la emoții,
- rescrierea copilului interior,
- renunțarea la „trebuie să fiu perfect ca să fiu iubit”.

Sa va fie de folos!

03/12/2025

"Corpul tău este o oglindă a stării tale emoționale și psihologice.

Blocajele emoționale care nu sunt eliberate sau integrate corect se acumulează în corp, afectând diferite zone, organe sau funcții fiziologice.

Aceste tensiuni și răni emoționale nevindecate pot duce la disfuncții fizice, cm ar fi dureri cronice, migrene, probleme digestive, afecțiuni dermatologice sau oboseală persistentă.

De exemplu, dacă ai experimentat frică intensă în trecut, aceasta poate rămâne stocată în sistemul tău nervos, manifestându-se ca o tensiune constantă în corp, mai ales în zona gâtului sau a pieptului.

Frica de a fi rănit sau abandonat poate provoca tulburări de respirație, tensiune musculară sau probleme cardiace. "

Blocajele emoționale legate de furie pot afecta ficatul sau sistemul digestiv, în timp ce tristețea acumulată poate slăbi sistemul imunitar."

Antonie Alexandru - psihoterapeut

03/12/2025

Atacul de panică, din perspectiva biodecodificării emoționale, este o manifestare intensă a unui conflict interior profund, declanșat de o emoție reprimată sau de o experiență traumatică care nu a fost procesată conștient.

Este o „descărcare bruscă” a unei frici inconștiente, care nu a fost exprimată, acceptată sau înțeleasă.

Corpul reacționează ca și cm ar fi în pericol de moarte, deși în realitate nu există o amenințare reală imediată.

Conflictul biologic:

„Nu mai am aer” / „Nu pot controla nimic” / „Sunt în pericol”

Este un conflict legat de:
- nevoia vitală de a supraviețui
- frica de moarte (reală sau simbolică)
- pericol iminent resimțit în trecut, reactivat în prezent

POSIBILE DECLANȘATOARE INCONȘTIENTE:

- Abandon sau despărțire bruscă
- Trauma sufocării (de ex. în copilărie: încuiat într-o cameră, accident, boală, sufocare în somn)
- Șoc emoțional neprocesat (moartea cuiva, accident, trădare)
- Sentimentul de a fi prins(ă) într-o situație fără ieșire
- Lipsa de control asupra unei decizii importante
- Un moment în care nu ai putut acționa sau fugi → blocaj energetic
- Programe moștenite de la părinți / bunici: „pericolul e peste tot”

Atacul de panică este o eliberare bruscă de adrenalină din sistemul nervos simpatic.

Corpul tău crede că e în pericol vital - se activează reflexele primitive:
- Hiperventilație
- Bataile inimii accelerate
- tremur, transpirație
- frică de a înnebuni sau de a muri

Deși poate părea că „îți pierzi controlul”, corpul tău doar încearcă să te protejeze de o emoție reprimată mult timp.

ÎNTREBĂRI DE INTROSPECȚIE:
- Ce nu am putut controla și m-a marcat?
- Ce moment din viața mea mi-a luat respirația la propriu sau la figurat?
- Când am simțit prima dată că „mor de frică” și nu am spus nimănui?
- Ce parte din mine urlă după atenție, dar nu are voie să o primească?

CE POȚI FACE ÎN BIODECODIFICARE:
1. Recunoaște conflictul declanșator (real sau simbolic)
2. Identifică momentul în care s-a înscris frica în corp
3. Lucrează emoția prin:
- respirație conștientă
- scris terapeutic (scrie fricii o scrisoare)
- lucrul cu copilul interior
- exerciții de împământare (picioarele pe sol, apă, natură)

4. Explorează linia familială: a mai avut cineva episoade de sufocare, spaimă bruscă, frică de moarte?

AFIRMAȚII DE VINDECARE:
„Recunosc frica mea și o îmbrățișez cu blândețe.”
„Nu sunt în pericol. Sunt în siguranță acum.”
„Îmi dau voie să simt ce am negat mult timp.”
„Am corpul meu de partea mea. Respirația mea mă susține.”
„Îmi recâștig încrederea în mine, pas cu pas.”

Un atac de panică este adesea o poartă spre o traumă emoțională uitată. În biodecodificare, el este văzut ca o invitație la eliberare și reconectare cu sinele.

Sa va fie de folos!

Dr. Codruța Rusu

22/01/2026

22/01/2026

21/01/2026

21/01/2026

05/12/2025

04/12/2025

04/12/2025

03/12/2025

03/12/2025

03/12/2025

Address

Telephone

Website

Alerts

Shortcuts

Share

Category