Alina Mirela Craiu

30/01/2026

Înainte să spunem "hai să facem expunerea la alimente noi", trebuie să...

27/01/2026

Oare care e diferența?

Sunt in spital de sâmbătă cu copiii mei, ambii cu Gripa A (sezonul...).

Aud copii plângând, urlând când li se pun branule, când li se recoltează sânge etc... Pentru că nu vor, le este frică, îi doare (eu îi inteleg perfect, eu ca sa nu plâng când urmează un ac să intre în mine încep să cânt 🙈).

Iar adulții (personalul medical si părinții) îi țin cu forța și fac ce este nevoie pentru ca să îi poată salva.

Dacă ar face ce vor copiii, ar fi grav și în multe cazuri copiii ar încetat să mai existe...

Nu pot să nu mă intreb: ce ne face (pe noi părinții) ca in astfel de momente să nu mai facem pe plac copilului (deși plânge, țipă, se zbate) și i in alte momente să cedam insistențelor lui (de ex cand mai vrea sa stea la telefon/televizor)?...

Nu suntem aceeași părinți "rai" in ambele cazuri?...

Nu tot un trament aplicam in ambele cazuri? Un tratament pentru ca in viitor copilul să fie bine?

Pentru a fi sănătos in viitor e necesar un tratament medical (aplicat cu fermitate).

Pentru a fi "sănătos" social si comportamental este nevoie de tratament comportamental (adică reguli ferme si clare).

Si totuși, de ce nu reușim să ne vedem si sa ne acceptăm copiii când sunt frustrati/furioși?

Și de ce nu reușim să ne acceptăm partea din noi (ca părinți) care face lucruri neplăcute pentru copil?

Tu ce părere ai?

26/01/2026

Astazi este ziua internațională a soțului.

Iti mulțumesc, dragul meu Florentin Craiu, pentru iubirea ta si pentru suportul pe care mi-l oferi zi de zi!

25/01/2026

Terapia nu e despre programe ("ce program sa ii mai pun copilului in plan"), ci despre comportamente care fac diferența in viata de zi cu zi a copilului.

24/01/2026

Dependența de ecrane se învață.

Citește din nou!

Ecranele sunt o invenție magică.

Au numeroase “abilități”:
🔴Să îl facă pe copil să mănânce atunci cand refuză orice mancare
🔴Să il faca pe copil sa stea linistit 30 mine cât tu ca părinte ai nevoie sa termini de făcut mâncarea
🔴Să îl învețe pe copil o limbă străină (chiar și cand nu știe propria limba și nu știe nici cm sa comunice)
🔴Să îl țină ocupat atunci când ca părinte nu știi ce sa faci cu el sau nu mai ai resurse sa te joci sau să lucrezi cu el
🔴Să îl învețe diferite noțiuni sau lucruri (chiar dacă nu îi folosesc la nimic și tot dependent de părinte este)
🔴Să îl țină noaptea treaz bântuind pe rețele sau jucând jocuri cu prietenii săi
🔴Să îl facă să se retragă și mai mult într-o altă lume în care contactul fizic nu este necesar, în care interacțiunea cu ceilalți este minima.
🔴Să îi ofere cantități nelimitate de informații atunci cand setea lui de cunoaștere pe un subiect nu se oprește.

Magic, nu? ✨️🪄

În ultimele zile au ajuns la mine mulți copii mici și mari, cu TSA, cu probleme de comportament, cu furie greu de gestionat și agresivitate care apare atunci când adultul vrea să îi mai reducă din orele de ecrane.

Dragilor, dependența de ecrane se învață. Fie ca ne place sau nu, asta este realitatea.

Un copil ca sta la ecrane ore întregi pe zi, devine dependent.

Un copil care stă ani la ecrane, devine aproape imposibil de gestionat în adolescență.

Un copil care petrece 3-4 (uneori 6!) ore pe zi la ecrane, face terapie degeaba. Tot ce învață la terapie, vine ecranul și dărâmă.
Zi de zi.

Este mai ușor și mai eficient sa prevenim apariția comportamentului de dependența, decât să tratăm acest lucru.

“Nu suport cand plânge, îmi este foarte greu…tipa continuu, mă lovește și nu se oprește până nu îi dau telefonul…”

Da, este foarte greu. 😞😞
Este foarte greu la 3 ani, la 5 ani, la 7 ani. Este groaznic la 14 ani.

Când tu ca părinte alegi să oprești țipătul de la 5 ani, îi iei șansa copilului tău de a avansa, de a fi mai mult decât diagnosticul său.

Cand tu ca părinte alegi să îți fie mai ușor acum (pentru ca ti-e greu sa îl auzi plângând), îți iei ție șansa de a avea un viitor mai bun, cu liniște, fără țipete, fără agresivitate.

Dependența de ecrane se învață. Alege să pui alte activități în locul ecranelor.

Copiii cu autism pot învață și alte lucruri și activități care sa le folosească pe termen, care sa le dezvolte autonomia si independența in societate.

21/01/2026

Grup de dezvoltare socio-emotionala pentru preadolescenti cu TSA!

Locuri disponibile!

La Clubul Fluturilor - Centrul de intervenție psihoeducațională in Constanța!

Bunele maniere la masa sunt comportamente sociale importante atât în mediul de acasă, cât și în exteriorul acestuia.

Aceste maniere se învăță în timp și au nevoie de exercițiu. Pentru un tânăr cu autism învățarea acestor comportamente necesită mai mult efort datorită faptului că regulile sociale sunt mai greu de învățat, dar și datorită abilităților deficitare de teoria minții (a te pune în locul altei persoane și a înțelege cm comportamentul tău poate influența comportamentul celelilalte persoane).

Echipa noastră de preadolescenți a luat azi masa la un restaurant de cinci stele. Ne-am imaginat că suntem într-un restaurant și am analizat codul de comportamente pe care trebuie să îl avem în cadrul acestui mediu.

Astfel, tinerii au învațat să folosească corect tacâmurile, să își aștepte rândul, să nu vorbească cu gura plină, să păstreze curățenia și să respecte regulile mesei.

Dacă ai un copil cu autism cu vârsta între 11 și 14 ani și îți dorești să îți dezvolte abilitățile sociale și să își facă prieteni, îl așteptăm miercurea la grupul de dezvoltare socio-emoțională pentru preadolescenți!

19/01/2026

Cei de la Autism Voice au realizat un ghid practic unde poti găsi informații privind noile reglementari fiscale pentru persoanele cu dizabilități.

Il puteți descarca aici:
https://autismvoice.ro/ghid-practic-scutirile-fiscale-pentru-persoanele-cu-dizabilitati/?fbclid=IwdGRjcAPbSVZjbGNrA9tJSWV4dG4DYWVtAjExAHNydGMGYXBwX2lkDDM1MDY4NTUzMTcyOAABHrtDFO659B0G543XosD1ej0ttuh7lCYbZKGXeCLE3NQBeqGZk2wViOhhNKS9_aem_qxK5kX0Cw8oKRhGtM2UkXQ

Trăim vremuri în care avem atât de multe opțiuni, încât uneori ajungem să fim amorțiți și să nu mai facem nimic coerent, tocmai pentru că vrem să le facem pe toate. Și copiii noștri trăiesc asta.

17/01/2026

Uite câteva motive pentru care un puber/adolescent cu TSA se poate atinge in zona intimă!

16/01/2026

Nu, nu este sexualitate scăpată de sub control.

Când vorbim despre sexualitate și comportament sexual în cazul adolescenților cu autism, problema cea mai mare este dată de o slabă înțelegere a regulilor și normelor sociale și de o slabă conformare cu acestea.

Atingerile neadecvate pot limita semnificativ libertatea unui adolescent cu autism și interacțiunea pe care acesta le are cu alte persoane din viața sa.

Dacă un adolescent se masturbează în locuri publice acesta nu va putea fi lăsat singur în astfel de locuri și va fi mereu nevoie să fie însoțit. Ceilalți îl vor elimina din grupurile lor și din mediile respective (datorită faptului că acest tip de comportament nu este permis și datorită impactului pe care expunerea la un astfel de comportament îl poate avea asupra celorlalți copii sau adolescenți).

Comportamentele care sunt permise de-a lungul timpului pot dăuna foarte mult independenței viitorului adolescent sau adult cu autism, dar și libertății părinților acestuia (care vor fi nevoiță să îl însoțească mereu sau, mai grav, să rămână cu el în casă).

Pe de altă parte, comportamentele care sunt învățate de timpuriu pot persista chiar și în viața adultă. Mulți dintre copiii cu autism pot fi foarte rezistenți la schimbare. Pe măsură ce cresc devine tot mai greu de schimbat, de eliminat comportamentele nepotrivite (și care sunt deranjante și pentru părinți și pentru cei din jur).

Atingerea zonelor intime este o acțiune care apare firesc în dezvoltarea omului și cm corpul va cunoaște toate transformările pentru care este programat genetic indiferent de nivelul de inteligență sau de tulburarea de dezvoltare asociată, e nevoie să tratăm acest comportament încă de timpuriu ca pe o nevoie, dar să punem în jurul acestui comportament regulile necesare.

Cu cât începi mai devreme ca și părinte, cu atât va fi mai ușor și pentru tine și pentru copilului tău. Ce este nevoie să faci atunci când observi la copilul sau adolescentul tău cu autism tendința de a-și atinge zonele intime este să setezi cadrul în care acest tip de comportament este permis (poate dormitorul personal sau baia personală). Apoi să îl redirecționezi atunci când observi că vrea să se atingă. A avea spațiul și timpul pentru atingerea personală va scădea frecvența cu care el/ea se va atinge în zona intimă în spațiul public.

In concluzie, nu este cazul să ne speriem, să credem că lucrurile sunt scăpate de sub control. Ci să îl învățăm pe adolescent acele abilități care îi lipsesc.

15/01/2026

Aproape 10 ani de colaborare se încheie. Se încheie cu recunoștință față de tine, Ioana Lipan si fața de toți părinții și copiii alături de care am calatorit in tot acest timp.

Se incheie cu încrederea că Barcuta are toate resursele necesare pentru a deveni o adevarata Arca.

Va doresc cât mai multe proiecte duse la capăt, cât mai mulți copii deveniți independenți, cât mai mulți părinți fericiți!🫶🫶

15/01/2026

În spatele acțiunilor unei persoane pot fi multe motive. Multe dintre ele emoționale. Pentru un părinte poate fi foarte greu să își vadă copilul supărat, sau plângând sau nefericit. Primul lucru pe care simte să îl facă în astfel de situații este să îl salveze pe copil și să îl facă fericit.

Însă fericirea de moment distruge fericirea de mai târziu. Pentru că va veni pubertatea și copilul va fi nepregătit, cu abilități minime de a face față emoțiilor și schimbărilor prin care va trece.

Fericirea de moment a copilului se va întoarce împortriva lui și a ta ca părinte.

Ceea ce vreau să spun este că se poate. Orice copil, cu sau fără tulburări, va fi frustrat și suparat și nemulțumit și va plânge. ȘI asta e în regulă. Asta fac oamenii și mici și mari când ceva nu este pe placul lor, când nu au control. Un copil are nevoie pe termen scurt să primească ce își dorește, să fie feriti, dar pe termen lung are nevoie să fie capabil să își construiască propria fericire.

Cum va putea face asta dacă părintele său mereu este furnizorul fericirii lui și niciodată nu îi arată cm să își accepte și să își trăiască nemulțumirea, frustrarea, furia?

Cum va face copilul față celorlalți copii care nu vor face ca el, care uneori nu vor vrea să se joace cu el?

Cum va reacționa când o fată îl va refuza la întâlnire sau un angajator nu îl va angaja?

Alege să vezi ce are nevoie copilul tău în viitor și alege să faci azi ceea ce îi va satisface nevoia de mâine.