Alexandra Raciala Cabinet Individual de Psihologie

21/11/2025

20/11/2025

E ciudat cm poți fi în mijlocul tuturor și totuși să te simți în afară.

Cum un mesaj care nu vine la timp
poate schimba tot ce crezi despre tine.

Încerci să fii prezent, interesant, potrivit —
doar ca să nu rămâi ultimul care află,
ultimul care e invitat,
ultimul care contează.

Dar uneori liniștea de după „nu te-au chemat”
e și locul unde începi să te vezi mai clar.

🌫️ Poate că nu ești exclus.
Poate doar nu mai ești unde trebuie să fii.

19/11/2025

💬
Trăim într-o cultură care ne învață că echilibrul înseamnă să fim bine mereu.
Dar echilibrul real nu arată a perfecțiune — arată a flexibilitate.

Uneori e bucurie, alteori e confuzie.
Uneori simți sens, alteori doar oboseală.
Și totuși, poți fi în echilibru.

Fericirea nu e o stare constantă.
E un spațiu interior care se naște atunci când nu te mai forțezi să te simți „cum trebuie”.

A fi echilibrat nu înseamnă să eviți valurile,
ci să știi că le poți traversa fără să te pierzi.

17/11/2025

Lumea a transformat „inteligența emoțională” în sinonim pentru „nu te enerva”.

Dar adevărata inteligență emoțională nu te obligă să fii liniștit —
te ajută să fii sincer cu tine.

E capacitatea de a recunoaște ce simți,
de a rămâne prezent în disconfort,
de a alege răspunsul în locul reacției.

🌾
Emoțiile nu sunt dușmani de învins.
Sunt mesaje de tradus.

13/11/2025

Când ești tânăr, ai impresia că valoarea ta se măsoară în câți te plac.
În câte grupuri ești inclus, câte mesaje primești, câți râd la glumele tale.

Îți ajustezi vocea, râsul, felul în care mergi.
Te uiți în oglindă și cauți confirmarea altora în ochii tăi.

Și, într-o zi, te întrebi când ai devenit cineva care se potrivește peste tot,
dar nu se mai simte acasă nicăieri.

Adevăratele legături sunt cele în care nu e nevoie să performezi.
În care tăcerea nu e stânjenitoare și prezența ta e suficientă.

12/11/2025

💬
Mulți oameni cred că o relație „adevărată” e una în care totul curge ușor, fără certuri, fără tensiuni.

Diferențele sunt inevitabile acolo unde există apropiere.
Nu conflictul e problema, ci felul în care îl traversăm.

Uneori, o discuție tensionată e un semn că doi oameni încearcă — poate stângaci, dar sincer — să se înțeleagă.
Să rămână conectați, chiar și atunci când e greu.

O relație bună nu e fără conflicte.
E una în care poți rămâne prezent și respectuos,
chiar și atunci când doare puțin.

💡 Ce te-a învățat experiența ta despre conflictele în relații?

10/11/2025

„Toxic” e un cuvânt care s-a dilatat.
A fost cândva despre relații abuzive,
despre manipulare, vinovăție, control.

Azi îl folosim și când cineva ne pune o limită,
sau când ne confruntăm cu un adevăr inconfortabil.

Când totul devine toxic,
pierdem capacitatea de a discerne,
de a rămâne în dialog,
de a învăța din disconfort.

🌿
Unele lucruri sunt toxice.
Altele sunt doar umane.

Iar diferența se simte
în felul în care te întorci la tine după ele.

06/11/2025

Ai crescut într-o lume care îți arată mereu ce nu ești.

Ți s-a spus să fii mai productiv, mai vesel, mai interesant.
Dar nimeni nu ți-a spus că e în regulă să fii doar… tu.

05/11/2025

E o propoziție pe care o auzim des.
Pare realistă, dar psihologic vorbind, e o formă elegantă de neputință.

Când spui „n-am avut noroc”, de fapt spui „nu am control”.
E o explicație care liniștește, dar și paralizează.
Pentru că acolo unde pui „norocul”, scoți din ecuație responsabilitatea.

Da, există diferențe reale de context: unii oameni pornesc cu mai multe resurse, sprijin sau șanse.
Dar de la un punct încolo, felul în care te raportezi la incertitudine contează mai mult decât evenimentele în sine.

autoeficacitate — credința că propriile acțiuni pot produce rezultate.

Oamenii „norocoși” sunt adesea cei care își permit să încerce din nou,
care văd eșecul ca parte din proces, nu ca verdict.

„Norocul” e un factor, dar rareori e totul.
Devine o scuză atunci când ne ajută să nu mai riscăm.

Uneori nu e lipsă de noroc.
E doar teama de a relua încercarea.

03/11/2025

Sacrificiul pare moral, dar de multe ori e doar o formă sofisticată de frică.
Frica de respingere, de vină, de pierdere.
Oamenii care se sacrifică constant nu caută binele celuilalt,
ci siguranța propriei apartenențe.

Psihologic, sacrificiul repetat e un mecanism de supraviețuire,
nu o dovadă de caracter.
El spune: „Îți ofer tot, doar nu mă lăsa.”
Dar relațiile care cer renunțare totală nu se pot numi iubire.
Se numesc adaptare.

Bunătatea adevărată nu are nevoie de martiri.
Are nevoie de oameni vii.