18/02/2026
În dinamica relațională, dificultatea repetitivă a unor femei de a construi sau menține o relație stabilă nu poate fi redusă exclusiv la alegeri conștiente sau la „ghinion”, deoarece perspectiva sistemică arată că multe tipare afective sunt ancorate în loialități invizibile față de istoria familială; în abordarea constelațiilor familiale, dezvoltată de Bert Hellinger, relațiile actuale sunt adesea influențate de evenimente neintegrate din sistem, precum traume, abandonuri, excluderi, relații anterioare marcate de suferință, roluri inversate sau identificări inconștiente cu destinele femeilor din generațiile anterioare, iar aceste legături subtile pot menține persoana într-o stare de blocaj emoțional, de teamă de intimitate, de hipervigilență sau de atracție paradoxală către parteneri indisponibili ori toxici. Din această perspectivă, singurătatea cronică sau repetarea relațiilor disfuncționale nu reprezintă un defect personal, ci expresia unei dinamici sistemice în care iubirea se manifestă sub forma fidelității față de suferințele trecutului, mecanism prin care psihicul încearcă inconștient să „repare”, să compenseze sau să aparțină.
Constelațiile familiale aduc în câmpul conștient aceste structuri ascunse, permițând diferențierea dintre prezent și trecut, restabilirea ordinii relaționale și eliberarea de identificări care nu aparțin propriei biografii; atunci când o femeie rămâne legată inconștient de experiențele afective ale mamei, bunicii sau altor membri ai sistemului, poate apărea o limitare a disponibilității pentru relații sigure, fie prin evitarea apropierii autentice, fie prin alegerea repetată a unor parteneri care reactivează exact rănile transgeneraționale. Procesul constelațional nu „creează” realități, ci facilitează o reorganizare internă profundă, în care relația devine posibilă nu prin efort sau strategie, ci prin reașezarea poziției interioare față de iubire, atașament și apartenență.
dertalii pe link https://www.mihaelabalaceanu.com/eveniment.php...
În dinamica relațională, dificultatea repetitivă a unor femei de a construi sau menține o relație stabilă nu poate fi redusă exclusiv la alegeri conștiente sau la „ghinion”, deoarece perspectiva sistemică arată că multe tipare afective sunt ancorate în loialități invizibile față de istoria familială; în abordarea constelațiilor familiale, dezvoltată de Bert Hellinger, relațiile actuale sunt adesea influențate de evenimente neintegrate din sistem, precum traume, abandonuri, excluderi, relații anterioare marcate de suferință, roluri inversate sau identificări inconștiente cu destinele femeilor din generațiile anterioare, iar aceste legături subtile pot menține persoana într-o stare de blocaj emoțional, de teamă de intimitate, de hipervigilență sau de atracție paradoxală către parteneri indisponibili ori toxici. Din această perspectivă, singurătatea cronică sau repetarea relațiilor disfuncționale nu reprezintă un defect personal, ci expresia unei dinamici sistemice în care iubirea se manifestă sub forma fidelității față de suferințele trecutului, mecanism prin care psihicul încearcă inconștient să „repare”, să compenseze sau să aparțină.
Constelațiile familiale aduc în câmpul conștient aceste structuri ascunse, permițând diferențierea dintre prezent și trecut, restabilirea ordinii relaționale și eliberarea de identificări care nu aparțin propriei biografii; atunci când o femeie rămâne legată inconștient de experiențele afective ale mamei, bunicii sau altor membri ai sistemului, poate apărea o limitare a disponibilității pentru relații sigure, fie prin evitarea apropierii autentice, fie prin alegerea repetată a unor parteneri care reactivează exact rănile transgeneraționale. Procesul constelațional nu „creează” realități, ci facilitează o reorganizare internă profundă, în care relația devine posibilă nu prin efort sau strategie, ci prin reașezarea poziției interioare față de iubire, atașament și apartenență.
dertalii pe link https://www.mihaelabalaceanu.com/eveniment.php?slug=constelatii-familiale-in-constanta-21-martie-2026