25/09/2022
Pe om îl mai lovește din când în când câte o boleșniță. Că dacă nu îl lovea, nu era om, ci fiară sălbatică cu păr. Iar când dă boala peste el, ce face omul? Evident, ia o pastilă, sau mai multe, ca să îi treacă. Asta era, aici am vrut să ajungem. Suntem convinși că, ori de cât ori luați câte o aspirină, un paracetamol, un furazolidon sau ce mai luați voi, mulțumiți în gând creatorului pastilelor. Mare om, mare caracter, să-i dea Ăl de Sus sănătate pe unde o fi el, că bun lucru a făcut. Punem pariu că uneori vă gândiți și că, dacă nu era creatorul pastilelor, acum erați oale și ulcele de la o banală răceală și nu avea cine să mai citească informațiile astea vitale.
Deci, dacă vreți să mulțumiți cuiva, mulțumiți egiptenilor, că ăștia oricum au inventat 90% dintre lucrurile pe care le folosim noi azi. Nu stăruim asupra lor, veți vedea de ce. Egiptenii și-au dat seama că e mult mai eficient să îi dai unuia un hap, decât să îi prescrii rețete pe bază de lichide. Îi spuneai ăluia să ia două lingurițe de opiu pentru pântecăraie, și te trezeai cu el țeapăn a doua zi, cu roatele în sus, că nu a auzit bine și a băut două butelci pline. Mai pica dandanua și pe tine, om nevinovat, cu școala de medicină făcută la Memphis.
Așa au inventat ei primele pastile din lume. Astea nu doar că urmăreau doza de medicament ce trebuia administrată, dar o făceau și într-un mod ușor și plăcut. Spre exemplu, se introducea medicația într-o biluță de cocă, unsă cu miere pentru gust și cu niscai grăsime ca să alunece. Mierea și coca erau opționale, grăsimea nu, depinde pe ce parte îi administrai medicamentul. Astea au fost primele pastile din lume. Apropo, asirienii, băieți deștepți, dizolvau totul în bere. Se tratau ăia zi lumină pentru o sănătate de oțel, de nu mai pricepeau soțiile ioc ce caută ei 24 de ore din 24 la spital.
De la egipteni, moda pastilelor a ajuns la greci. Ei le-au numit katapotia (ușor de înghițit). La romani, în lipsa unui termen mai ușor de pronuțat, a intervenit Pliniu cel Bătrân care le-a numit „pilula”. De acolo vine termenul de pilulă, ca să știți.
Acum, după trecerea asta în revistă, să spunem și care a fost prima pastilă modernă, sub formă de tabletă. Pe la 1500 și ceva, alchimistul, medicul și teologul elvețian Theophrastus von Hohenheim, zis și Paracelsus, inventa o băutură pe bază de opiu, numită laudanum. La început se lua pentru dureri, după aia se lua pentru dependență. Ei bine, de la opiu și laudanum a plecat și prima pastila modernă, dar a durat ceva. Până la ea, facem însă o paranteză. Tot prin perioada aia s-au gândit unii, deștepți tare, să îmbrace pilulele alea pe bază de cocă, model egiptean, într-un înveliș de aur sau argint. Acum, vă dați seama, cm le băgau, așa ieșeau, nu aveau niciun efect. partea nasoală era că mai trebuia să stai să cauți să recuperezi aurul după aia, de mai mare dragul. În fine, să revenim la prima pilulă modernă!
Ea a fost creată în anul 1804, de către medicul german Friedrich Sertürner, care a extras nu știu ce chimicale din opiu, le-a comprimat, și le-a denumit după zeul somnului de la greci, Morfeu, adică...morfină. Asta a fost prima pastilă modernă. A urmat chinina în 1820 și paracetamolul în 1877. Aspirina, marea voastră dragoste, a apărut sub formă de tablete la 1897. Ea se făcea din scoarță de salcie și alte plante bogate în salicilați. Practic, medicii moderni doar găseau o altă formă de administrare pentru un tratament inventat tot de egipteni și preluat ulterior de Hipocrate, fiertura de coajă de salcie... aspirină lichidă.
