24/09/2025
...pe lângă practica notării viselor într-un jurnal (zilnic), o altă practică pe cât de simplă pe atât de importantă este împărtășirea viselor. Este veche practica asta?
DA, este foarte veche. În societățile tradiționale, împărtășirea viselor era unul din cele mai importante ritualuri la nivelul întregii comunități. Visele erau cercetate pentru a se căuta - și a găsi - indicii în ceea ce privește un potențial viitor sau viața de zi cu zi, la nivel individual, sau mesaje din lumea numinoasă sau viața întregii comunități.
Însă mai presus de toate, visele erau studiate și înțelese ca fiind un limbaj sacru al sufletului. Era datoria comunității să îi susțină pe visători să înțeleagă dorințele sufletului, așa cm au fost revelate în spațiul visului, și apoi să îl ajute să acționeze pentru a celebra, pentru a onora acele dorințe, pentru a acționa la modul concret în realitatea diurnă astfel încât să integreze mesajul din vis, sau cunoașterea primită, sau indiciile primite, în viața "obișnuită".
Prinși în vâltoarea hipnotică a vieții de zi cu zi uităm uneori că avem o poveste mai "mare" și mai profundă, dincolo de orice circumstanțe curente, că avem poate o misiune și că sufletul are, pur și simplu, "obiective" clare. O astfel de deconectare, o astfel de uitare se petrece în mare parte și din cauza pierderii ritualurilor de felul celor mai sus menționate. Pe vremea când practica împărtășirii viselor era ceva obișnuit, oamenii știau, simțeau că visele nu sunt niciodată "doar vise", că nu trebuie în nici un caz ignorate și că unele din ele nu sunt doar despre sau pentru un singur visător, ci că erau destinate întregii comunități, pentru a reflecta la ele și pentru a fi recunoscute cm se cuvine. Și, la fel de important, știau că visele au impact și asupra celor care le ascultă, le primesc - dar și asupra visătorului care povestește, care pune energia visului în cuvinte rostite.
Te invit așadar, sâmbătă 18 Octombrie, să te (re)conectezi cu energia Visătorului.
Găsești detalii complete în link primul comentariu și îți poți rezerva locul aici: ana@drumulsprecentru.ro
Te aștept cu drag!
Ana
(foto: arhivă personală, mic atelier de lucru cu visele în natură)