29/12/2025
Inainte de sărbători, o postare despre o călătorie lungă pe care trebuie să o facem împreună, aici în România, pacienți, medici, farmaciști și legiuitori, dacă vrem să fie mai bine în viitor.
Las, la final, un testimonial de la o bună prietenă, care s-a lovit de obtuzitatea unor oameni care nu înțeleg că reglementările legale nu sunt opționale.
Încep prin a aduce un elogiu colegilor farmaciști care își fac cu dăruire și entuziasm profesia, într-un mediu deseori tensionat. Care nu uită de ce au ales această profesie în slujba persoanelor în suferință. Care știu că medicul este partenerul lor profesional, pe toată durata carierei. Care clădesc, cu răbdare și pasiune, un spațiu educațional în cadrul fiecărei interacțiuni cu un bolnav ce ajunge în farmacie. Care zâmbesc (poate amar, dar zâmbesc, mergând mai departe...) la sintagma incalificabilă "vânzători de medicamente".
Îmi scot pălăria în fața acestui corp de elită al profesiunilor dedicate îngrijirii pacienților!
Alături de asistentele medicale, de kinetoterapeuți, de moașe, de psihologi, de experți IT, de specialiști în inginerie medicală, biochimiști, fizicieni, specialiști în economie sanitară și management medical, de toți cei foarte mulți ce compun sistemul medical românesc, cu imperfecțiunile sale, se afla la un loc de cinste farmaciștii.
O stă mărturie numele facultăților de medicină din țara noastră. Toate facultățile cu tradiție se numesc UMF (Universitate de Medicină și Farmacie).
Deci, încă odată cinste Oamenilor cu halat alb din acest domeniu! Nu, nu am greșit... Cu O mare. Căci există, ca în toate profesiile, ca și la noi la medici, oameni cu literă mică. Chiar foarte mică... de nici nu se mai vede deloc. Cum ziceam, ca și la medici sau la alte profesii...
Dacă planul inițial a fost latinescul "divide et impera" atunci planul a funcționat perfect! România este total polarizată, antitezele pline de frustrare și emoții manifestându-se zilnic în toate colțurile țării.
O dovedesc comentariile pline de indignare la postarea care explica dificultatea diagnosticului riguros al unei boli febrile non-severe, prin investigații efectuate prea rapid in cursul maladiei (și ca atare inutilitatea aglomerării UPU cu "mofturi" în această perioadă) și apoi la urmarea acesteia, o postare care aducea în discuție ideea că nu toate cazurile de gripă necesită tratament cu antivirale.
De aici și până la deturnarea discuției nu a fost decât un pas. Iar emoțiile au luat-o razna când am pomenit de legea 63/2024 (actualizată în 2025) privind reglementarea metodologiei de monitorizare a prescrierii și eliberării la nivel național a medicamentelor din categoria antibiotice și antifungice de uz sistemic.
Inchei sperând la un 2026 mai bun și vă las să citiți supararea unei mame-medic confruntată cu viața reală din România..
"Mihai, este o mare mizerie cu legea asta. X zace de ieri dimineață cu febră si amigdalele pline de puroi si nu pot sa-i "fac rost " de un antibiotic.
Sunt medic, dar parafa mea nu mai valoreaza doi bani. Y si restul colegilor sunt in concediu, eu sunt plecata la .... si, asa cm au mai comentat unii prin postarea ta, farmacistii sunt liberi să nu respecte legea si sa nu elibereze, daca nu vor, doza de urgență. Mai degraba nu vor, căci Z a incercat la 3 farmacii cu reteta scrisa de mine pe wapp. Ori e lege, ori decide farmacia, un ### mai mare nu am vazut. Stiu ca exista abuz de antibiotice, dar nu e ok sa presupui ca toti sunt hoti si tampiti si sa limitezi efectiv dreptul de a da un medicament.
Nu vreau sa o trimit la UPU pentru o amigdalita pultacee si sa mai ia si o gripa (Puțin probabil pt ca suntem vaccinați toți), nu ma gandesc nici sa chem ambulanța, dar pur si simplu imi vine sa dau de pereti cu sistemul medical romanesc.
Eu sunt in sistem si uneori ma mai descurc , dar gandeste-te la oamenii simpli: normal ca ajung la urgenta cu copilul având 40 C febra, cand medicul e in concediu, e weekend sau a terminat pogramul."
Nu vă intreb dacă ați trăit situații similare... Se întâmplă probabil chiar acum când scriu, undeva în România!
Sper numai ca legiuitorul să construiască norme aplicabile, cu soluții pentru viața reală din România. Acum, nu peste alți 35 de ani...
Sănătate tuturor!
