Dr.Eugen Brîndaș

10/11/2025

Sofia vrea să știe părerea voastră? 🙏🙈😇🥰

10/11/2025

Tema la română cu Sofia, partea 2 😇🙏🙈

10/11/2025

Fericită de rezultat 😇✔️🙈

10/11/2025

Tema la română cu Sofia, partea 1 🙏🥰

10/11/2025

Bună dimineața!

09/11/2025

Salam de biscuiți, partea 3 😇🙈🥰

09/11/2025

Salam de biscuiți, partea 2 😇😍🙊

09/11/2025

Buna seara!

Probabil ca unii dintre dvs va asteptati la o reactie din partea mea la acest comentariu, pentru ca mereu o fac atunci cand “sunt calcat pe coada”…

Sunt de parere ca este foarte urat, mai ales ca si femeie sa faci asemenea afirmatii, sa razi nici macar ironic si sa iei in deriziune o femeie la acest mod!

Ce am de zis? Emilia Elena

Nu este o rușine ca o femeie să aibă sânii lăsați. Este, de fapt, o dovadă a firescului, a trecerii timpului și a poveștii unice pe care fiecare trup o poartă. Sânii unei femei se schimbă de-a lungul vieții — odată cu vârsta, cu nașterea, cu alăptarea, cu variațiile de greutate sau pur și simplu pentru că pielea își pierde din elasticitate. Toate acestea sunt procese naturale, NU DEFECTE!

Sânii lăsați pot fi semnul unei femei care a iubit, care a hrănit un copil, care a râs, care a trăit. Sunt parte din frumusețea autentică a corpului feminin — un corp care nu trebuie să se conformeze unor imagini ideale impuse, ci să fie acceptat cu blândețe și respect.

Nici o femeie nu ar trebui să se rușineze de trupul ei. Fiecare formă, fiecare rid, fiecare imperfecțiune spune o poveste. Femeile nu sunt mai puțin frumoase pentru că nu arată ca în reviste — sunt mai frumoase tocmai pentru că sunt reale.

Toate femeile merită să fie privite cu admirație: cele tinere și cele în vârstă, cele cu forme pline sau delicate, cele care poartă urmele vieții pe pielea lor. Frumusețea lor nu stă în cât de tari, netezi sau rotunzi sunt sânii, ci în căldura inimii, în privirea blândă, în forța cu care iubesc și în curajul de a fi ele însele.

Adevărata frumusețe a unei femei nu se lasă niciodată. Ea strălucește, oricum ar fi trupul.

Dr. Eugen Brindaș

09/11/2025

Bună seara, salam de biscuiți, partea 1 🙈😇🥰

09/11/2025

09/11/2025

Demetrius și Sofia… doua lumi diferite!

Să ai doi copii e o binecuvântare… dar și o adevărată aventură.

Mai ales atunci când sunt atât de diferiți unul de celălalt.

Sofia este un mic vulcan de energie — rebelă, plină de viață, curioasă, mereu gata să spună ce gândește.
Are cuvintele la ea, știe să răspundă, să se implice, să te privească direct în ochi și să-ți spună exact ce simte.
E emotivă, dar și puternică, iubitoare, dar și încăpățânată uneori. Pune suflet în tot ce face și trăiește fiecare clipă cu intensitate.
Seamănă cu mine — și o recunosc în fiecare privire hotărâtă, în fiecare gest plin de pasiune.

Demetrius, în schimb, e liniștea din mijlocul furtunii.
Un copil calm, blând, mereu zâmbitor. El aduce echilibrul în casă, pacea aceea care te face să respiri ușor. Observă totul, simte totul, dar reacționează cu răbdare și înțelepciune, de parcă ar înțelege lumea altfel.
Seamănă cu mama lui, Dalia — are aceeași seninătate, aceeași bunătate care nu are nevoie de cuvinte.

Și da, uneori e greu….

Două firi opuse, două lumi diferite, două inimi care cer atenție în moduri total distincte.
Dar în același timp, e minunat. Pentru că între ei se naște echilibrul, iubirea adevărată și tot sensul nostru ca și parinți.

09/11/2025

Căldura verii parcă mai trăiește încă în amintiri. Soarele acelor zile senine a rămas undeva, în colțul inimii, acolo unde timpul pare să nu aibă putere. Totul era simplu, luminos, plin de viață.

Apoi, fără să ne dăm seama, zilele s-au scurtat. Vântul a început să poarte miros de frunze uscate, iar frigul s-a strecurat tăcut în diminețile noastre. Ploaia cade acum peste gânduri, peste drumuri, peste amintiri. A venit toamna, cu melancolia ei grea, sub un cer de plumb care ne învață să iubim și liniștea, și sfârșiturile frumoase.