11/09/2025
De ce nu ne putem schimba, chiar daca ne înțelegem rănile?
Ranile psihice, asemenea ranilor fizice, au nevoie sa fie oblojite si vindecate. Atat ranile fizice cat si ranile psihice au tendinta naturala de a se vindeca singure. Cu cat insa creste compexitatea lor, cu cat creste gradul de disconfort pe care le produc asupra propriului organism si asupra relatiilor importante, cu atat ele pierd din capacitatea de autovindecare si necesita o interventie exterioara tamaduitoare.
In procesul de vindecare al ranilor emotionale este necesara intelegerea lor. Ma refer aici la intelegerea intelectuala, rationala a originii lor, a dinamicii si a scopului lor. Aceasta este situatia in care lectura unei carti, a unui articol aduce uneori lumina in propriile tenebre ale psihicului si ne ajuta sa intelegem mai bine propria suferinta afectiva. In acest caz, ne identificam cu un anumit continut pe care l-am citit sau pe care l-am vazut, identificare ce ne ajuta sa ne apropiem de propriul continut psihic si sa-i dam, intr-o masura, un sens. In acelasi fel, atunci cand intalnim oameni cu experiente similare noua, oameni cu rani emotionale care seamana cu ale nostre, identificarea in acest aspect cu ei si cu experienta lor ne aduce mai aproape de intelegerea rationala a propriei noastre experiente afective.
Intelegerea intelectuala, rationala a suferintei psihice este un aspect important in procesul de vindecare. E necesar sa intelegem cm s-au cristalizat ranile psihice, care e rolul si semnificatia lor. Constientizarea rationala a adevarului e necesara pentru vindecarea suferintei psihice, insa nu e suficienta. Cineva poate sa fi ajuns singur la intelegerea unor aspecte din istoria personala, din dinamica relatiilor familiale, din propria contributie la crearea si intretinerea unor rani emotionale. Aceste adevaruri ii aduc o eliberare, insa rana, desi inteleasa rational, continua sa doara. Probabil ca aceasta persoana, foarte inteligenta si foarte capabila intelectual, si-a folosit mintea, inca din copilarie, intr-un mod in care s-o ajute sa faca fata presiunilor interne si externe. Mintea, capacitatea de a rationa, de a cunoaste din punct de vedere intelectual adevarul, a fost ca un far calauzitor. Adesea, aceasta persoana cunoaste cu precizie cauzele suferintei sale psihice. Gaseste raspunsuri satisfacatoarea la intrebarea “de ce”, insa aceasta intelegere intelectuala nu compenseaza durerea afectiva. Stie de ce, insa nu poate opri suferinta.
Vindecarea implica nu doar cunoasterea rationala, ci si intelegerea afectiva si, mai ales, elaborarea afectiva. Iata de ce, de pilda, cineva poate consulta un psihoterapeut pentru ca un anume simptom psihic, sa zicem o fobie de avion, il deranjeaza. Impreuna cu terapeutul descopera, d**a un timp, ca fobia sa de zbor are legatura cu relatia lui de cuplu si ca fobia reprezinta o deplasare, o deghizare a problemelor traite in relatia de cuplu. D**a aceasta constientizare importanta, pacientul se simte usurat si se asteapta ca simptomul sa dispara. Dar constata cu surprindere ca, la urmatorul zbor, fobia este inca prezenta. Din punct de vedere intelectual, el intelege originea si sensul suferintei sale. Din punct de vedere afectiv, probabil ca e nevoie de o elaborare care sa necesite mult mai mult timp.
