https://www.facebook.com/105551998285958/

Dr. Paula Tomoș medic psihiatru copii Deva, Bulevardul 22 Decembrie 13, Centrul Medical PROMED Deva, Deva (2025)

la inceput petreceam mai mult timp cu copiii (consiliere), dar, cu timpul, am descoperit o nevoie la fel de mare a parintilor de a fi sprijiniti.

17/05/2021

'Parintii, intre agonie si extaz' - II-
Cum ne iubim copiii? sau 'Despre dragoste neconditionata"
Cum ne iubim copiii? La prima vedere, pare o intrebare inutila. Sigur ca ne iubim copiii din toata inima, neconditionat.
Dar, din nou, la a doua vedere, pare ceva mai complicat.
Caci e usor sa iubesti un copil care te asculta, care pare aproape mereu dornic sa-ti faca pe plac. Care-ti zambeste mereu, te admira, te imbratiseaza si-ti spune ca te iubeste.
E usor sa-ti iubesti copilul si sa te ocupi de el cand esti odihnit, dormi suficient, ai un servici care-ti aduce satisfactii, o situatie financiara stabila, un partener suportiv, casa, masa etc...
In practica, insa, rareori ai parte de cele 2 situatii ideale de mai sus: un copil perfect si o viata perfecta.
Cand ne intoarcem de la lucru simtindu-ne ca d**a o cursa contra cronometru, obositi, stresati, ajungem acasa si tot ce ne dorim e sa ne aruncam in pat si sa ne odihnim...
Ghinion, caci d**a o zi intreaga fara noi, copiii abia asteapta sa ne sara in brate , sa ne spuna cate in luna si in stele sau sa ne ceara nonstop cate ceva.
Oftam si incercam o vreme sa le dam ce cer. Dar rapid rezervele noastre energetice ajung la zero. Si frustrarea noastra creste. Aici incep problemele...
Va suna cunoscut?
Ajungem sa-i certam, sa strigam, sa amenintam: "D**a tot ce fac eu pentru voi, uite ce primesc...cat de nerecunoscatori sunteti! Voiam doar o clipa de liniste. Gata, nu va mai iau nimic" sau "va iau inapoi tot ce v-am cumparat, tv, tableta, telefon, jucarii" sau " ma duc in lume" sau variatiuni pe aceeasi tema.
Ei plang, luminita si bucuria de pe fata lor se stinge ( cea care s-a aprins cand ne-au vazut intorsi acasa) . Ii certam de ce plang, le interzicem s-o faca ( evident ca nu pot sa se opreasca, mai ales cand ridicam tonul la ei).
D**a ce ne-am descarcat furia ( cea adunata intreaga zi ), ne trezim oarecum la realitate si ne pare rau, ne simtim vinovati fata de copii. Desigur, nu le aratam, caci credem ca asta ne-ar face sa parem slabi in ochii lor.
Ii trimitem la culcare.
Si-n timp ce-i invelim de "noapte buna", le surprindem privirea si citim in ea repros, dor, asteptare, speranta. Ne inmuiem, ii gadilam putin, ei rad rapid...s-a dus toata supararea. Si ne arunca un "te iubesc". Ne iarta instant, Si atunci ne izbeste exemplul de dragoste neconditionata. Suntem iubiti, in ciuda comportamentului noastru 'rau'. Si exact cand avem mai mare nevoie de asta; la finalul unei zile mizerabile!!!
Voiam sa vorbesc despre cm sa ne iubim copiii. Si ma trezesc ca ei ne dau , inca o data, o lectie de viata. Despre cm sa iubim. Exact asa cm ne dorim noi sa fim iubiti. La bine si la greu. Atunci cand meritam mai putin. NECONDITIONAT. Punct.

13/05/2021

'AM INCERCAT TOT CE AM CITIT/AUZIT DESPRE EDUCATIA COPILULUI. NIMIC NU MERGE. DE CE?'

Raspunsul scurt este ca nu exista so;utii/rezolvari universale, care sa functioneze imediat si perfect, la absolut toti copiii.
In timpul facultatii am fost invatata ca nu exista boala, ci exista pacient. Ce inseamna asta? Acelasi diagnostic, de exemplu hipertensiunea arteriala, va avea tratamente diferite, in functie de factori ce tin de fiecare pacient in parte: varsta, s*x, greutate, stare de sanatate anterioara, nivelul de stress etc.
In mod similar, solutiile trebuie adaptate fiecarui copil, fiecarui parinte si fiecarei familii. Acesta e secretul si nu e deloc usor...
Pentru a putea spune ce i se potriveste copilului, trebuie mai intai sa cunosti foarte bine copilul : care sunt punctele lui tari/slabe, ce fel de temperament are, ce-l face sa se simta iubit, care sunt fricile lui, care sunt modalitatile lui de rezolvare a problemelor, cm isi comunica / nu nevoile sale, cm isi gestioneaza emotiile etc.
Apoi, in egala masura, e important sa se cunoasca fiecare parinte. Nimeni nu s-a nascut parinte, nu a facut o scoala a parintilor. Ca atare, sa presupui ca parintele stie, in fiecare situatie, ce sa faca, e o utopie ! Sa-l judeci pentru ce a facut / nu, e nedrept si nu e de folos.
In spatele parintelui e omul ( persoana ) care trebuie inteles si ajutat sa faca fata provocarilor.
Fiecare parinte a avut, la randul lui o copilarie ( fericita / nu ), a avut experiente de viata diferite, care l-au invatat anumite lectii de viata pentru a se adapta.
Inainte de a da sfaturi, trebuie sa intelegi parintele.Si mai ales, trebuie sa-l faci sa se simta acceptat asa cm este : cu puncte tari si puncte slabe, cu propriul mod de a face fata emotiilor si de a rezolva problemele.
Si nu in ultimul rand, fiecare membru al familiei e important. Relatiile care se stabilesc intre diferiti membrii ai familiei conteaza.
Sigur ca exista solutii. Intotdeauna. Secretul e ca ele sa fie gasite impreuna, ca o echipa : copil, parinti, familii si atunci cand acestia intra in impas , profesionisti in sanatate mintala ( psihologi, psihiatrii ).

22/03/2021

CAND ne "nastem" parinti?

Raspunsul logic ar fi 'cand aflam ca vom deveni parinti' sau 'cand se naste primul nostru copil'. In realitate, e ceva mai complicat de atat...
'Parintele' din noi se naste inca din propria noastra copilarie. Cum asa?! Daca ar fi sa facem o comparatie intre 'fabricarea' unui parinte si constructia unei case, am putea spune ca propria copilarie e FUNDATIA casei de mai tarziu.
Invatam sa devenim parinti, mai intai, observandu-ne proprii parinti: modul in care ei ne educa, ne arata ca ne iubesc, modul in care ne disciplineaza, calitatea timpului petrecut impreuna, felul in care se joaca cu noi, felul in care ne transmit niste credinte de viata despre lumea ce ne inconjoara. Si mai ales, relatia de atasament care se stabileste intre noi (parinti si copii). Dar vom mai vorbi despre asta...
Revenind la comparatia cu constructia casei, cu cat fundatia e mai solida, cu atat casa e mai puternica si va suporta mai bine furtunile de mai tarziu, cu care viata ne incearca. Si vom putea construi atatea etaje cate ne dorim. In siguranta.
La finalul copilariei, avem o idee bine conturata despre ce fel de parinti ne dorim a fi. Fie vrem sa fim exact ca parintii nostri, fie vrem sa fim exact pe dos, fie (cel mai adesea) vrem sa luam ce a fost bun din ce au facut ei si sa evitam greselile lor. Caci, interesant, exact inainte de a deveni faptic parinti, avem iluzia ca vom fi PARINTELE PERFECT :).
Si aici intram pe teritoriul 'miturilor'. Gen 'parinte bun/ parinte rau' si 'copil bun/ copil rau'. Avem impresia ca, daca facem TOTUL PERFECT suntem' buni ' si daca gresim suntem 'rai'.Nimic mai fals: NU exista 'parinte rau' sau 'copil rau'.
Suntem oameni cu totii , 'sortiti' greselilor. Si viata nu este un proces continuu, in care sa fim judecati la fiecare pas.
Viata e un proces, o evolutie, ne transformam mereu. Da, gresim, dar invatam din greseli...si exact asta ne face mai 'buni' :)

- va urma -

17/03/2021

Părinte - între agonie și extaz?

- 1 -

Vi-ați dorit să fiți părinți. Și ați reușit.
Timp de 9 luni ați visat cm va fi: cm vă veți ține copilul în brațe, cm va zâmbi și vă veți topi; cm va întinde mâinile către Dvs. și vă veți simți cel mai iubit om de pe Pământ; cm îl veți proteja și veți fi eroul/eroina lui; cm va fi COPILUL PERFECT, iar Dvs. PĂRINTELE PERFECT...
Apoi v-ați trezit la realitate: sigur că e adorabil copilul când zâmbește și întinde mâinile către Dvs.; sigur că știați teoretic de oboseala primelor luni de viață, de nesomn...Dar vorba ceea: "Teoria e una, practica te omoară!"🤪
Dacă nu aveți la îndemână o armată de ajutoare ( bunici, mătuși, prietene, bone etc.), vă confruntați cu nesomn cronic, cu oboseală extremă. Cine ar fi crezut că nesomnul scoate ce-i mai rău din Dvs., că e foarte greu să vă controlați emoțiile 'negative'? Credeați că sunteți o persoană calmă și răbdătoare. Acum nu mai știți ce să credeți...
Dacă aveți la îndemână armata de ajutoare de mai sus, de ce e și așa greu? Căci fiecare din armată are propriul lui mod de a vedea binele bebelușului Dvs. Fiecare crede că știe mai bine decât Dvs., așa simțiți... ȘI deși știți că sunt bine intenționați, deși sunteți recunoscători pentru ajutor, în scurtă vreme vă simțiți frustrați, vinovați, iritabili.
În plus, atâtea griji, zi de zi: dacă nu mănâncă destul, dacă nu doarme destul, dacă îi e prea frig, dacă îi e prea cald, dacă nu pune destul în greutate? Citiți mult, vă informați, dar sunt atâtea informații contradictorii!!!
Cu cine să vorbiți? Despre griji, îndoieli, frustrări fără a fi greșit înțeleși sau judecați?

Address

Bulevardul 22 Decembrie 13, Centrul Medical PROMED Deva
Deva
330158

Website

facebook.com

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Dr. Paula Tomoș medic psihiatru copii Deva posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Dr. Paula Tomoș medic psihiatru copii Deva