Psihoterapeut Borlea Adriana

29/03/2026

“Știu ce ar trebui să fac… dar nu reușesc”
Mulți oameni îmi spun asta.
Rațional înțelegi.
Dar emoțional, parcă rămâi blocat.
Asta se întâmplă pentru că nu este doar o problemă de „gândire”, ci și de experiențe emoționale din trecut care încă sunt active.
În terapie, nu lucrăm doar cu ce gândești, ci și cu ce simți și ai trăit.
De acolo apare schimbarea reală.

📍 Ședințe în Deva sau online
📩 Scrie-mi dacă vrei să începem

28/03/2026

Uneori, ceea ce trăim astăzi nu începe în prezent.

Blocajele emoționale, dificultățile în relații sau stările de neliniște pot avea rădăcini în experiențele din familie și în relațiile semnificative din trecut.

În cabinet, lucrez cu adulți care simt că repetă aceleași tipare, că se simt blocați sau că le este greu să găsească echilibru emoțional.

Împreună, explorăm aceste experiențe într-un mod sigur și clar, astfel încât să poți înțelege mai bine ce se întâmplă și să faci schimbări reale în viața ta.

📍 Ședințe în Deva sau online
📩 Pentru programări, îmi poți scrie în privat

25/03/2026

18/11/2025

Și terapeuții fac terapie.

Uneori lumea uită că și noi, cei care însoțim, avem propriile noastre gânduri, emoții, frici și provocări. Terapeuții nu sunt oameni „fără probleme”, ci oameni care aleg în mod conștient să rămână în contact cu propriile trăiri pentru a fi prezenți și autentici în munca lor.

Terapia nu este doar un instrument pe care îl oferim celorlalți — este și un spațiu de igienă emoțională pentru noi. Un loc în care ne întâlnim cu propriile credințe, cu propriile limite, cu propriile întrebări.

Pentru că nu putem duce pe nimeni mai departe decât am mers noi înșine.
Pentru că prezența se construiește.
Pentru că autenticitatea cere curaj.

💛 A fi terapeut înseamnă, înainte de orice, a fi om — un om care continuă să învețe, să simtă, să se descopere.

14/11/2025

Pentru mine, lectura rămâne unul dintre spațiile cele mai sigure și mai hrănitoare. Cărțile deschid lumi, dar mai ales deschid inima — iar în munca terapeutică asta contează cel mai mult.

18/10/2025

Între pasiune, muncă și hobby… granițele s-au topit de mult.
IFS, părțile interioare, relația cu sine – fiecare carte e o ușă spre o lume care mă ajută să înțeleg mai bine (și pe mine, și pe ceilalți).
📚 Terapia nu se oprește la cabinet. Se trăiește.

17/10/2025

În fiecare dintre noi există părți care au fost trimise departe.
Nu pentru că au fost „rele”, ci pentru că au durut prea tare.
Richard Schwartz le numește exilați.
Eu le văd ca pe copii uitați în camerele minții noastre.
Copilul care a învățat că e mai sigur să tacă.
Fetița care s-a simțit „prea sensibilă” și a învățat să nu mai plângă.
Băiețelul care a crezut că iubirea trebuie câștigată.
Adolescenta care s-a rușinat de cine este.
Partea care a învățat că, dacă e perfectă, nu va mai fi părăsită.
Toți acești exilați nu dispar.
Ei doar așteaptă.
Uneori apar prin anxietate, prin furie, printr-o nevoie uriașă de control.
Alteori printr-o oboseală fără nume.
Terapia e locul unde ne putem întoarce la ei.
Unde putem să batem la ușa inimii și să spunem încet:
„Poți ieși acum. Nu mai ești singur.”
Vindecarea nu înseamnă să scăpăm de părțile dureroase,
ci să le reîntoarcem acasă. 🤍

16/10/2025

Trăim adesea ca și cm în noi ar exista o singură voce.
„Eu sunt așa.”
„Nu pot altfel.”
„Asta e firea mea.”
Dar adevărul e că în interiorul nostru trăiesc mai multe părți.
Exact cm descrie Richard Schwartz în teoria Sistemului Familiei Interne (IFS) — fiecare dintre noi este un mic „sistem”, o familie de părți interioare.
Avem părți care vor să ne protejeze, părți care ne critică, părți care fug, părți care plâng.
Unele sunt obosite, altele furioase.
Unele au învățat să se ascundă, altele să țină totul sub control.
Și toate, fără excepție, au avut cândva o intenție bună: să ne protejeze.
Doar că au rămas blocate în trecut.
Psihoterapia ne ajută să le cunoaștem, să le ascultăm, să le liniștim.
Să înțelegem că nu suntem „defecți”, ci doar complicați.
Când ajungem să privim cu blândețe părțile din noi care ne încurcă, ceva se schimbă:
nu mai trăim conduși de ele, ci în relație cu ele.
Nu trebuie să „dăm afară” niciuna dintre părțile noastre.
Trebuie doar să le facem loc, ca unui copil speriat care are nevoie să fie văzut.
Acolo începe vindecarea:
nu când ne luptăm cu ce e în noi, ci când începem să fim curioși în loc de critici. 🌿

14/10/2025

🌀
Echilibrul între viața de familie și cea profesională?
Acel unicorn despre care toată lumea vorbește, dar nimeni nu l-a văzut vreodată. 🦄
Dimineața:
☕ Bei cafeaua rece, răspunzând la mailuri, în timp ce cineva te întreabă de 14 ori unde e jucăria preferata.
La birou:
Ești „profesionistă”, zâmbești, prezinți calm, în timp ce în fundal, în mintea ta, rulează:
„Oare a mâncat copilul?”
„Ce gătesc la cină?”
„Sper să nu sune educatoarea.”
Seara:
Încerci să fii prezentă, dar laptopul te privește seducător din colț.
Copilul vrea o poveste, mailul vrea un răspuns, iar tu vrei... o oră de liniște fără nimeni care să spună „mami”.
Și totuși, undeva între haos, glume și cearcăne, reușești.
Nu perfect, dar sincer.
Uneori râzi, alteori plângi în baie — echilibru emoțional, nu? 😅
Adevărul e că nu există „echilibru” fix.
Doar un dans continuu între ce iubești, ce trebuie și ce poți azi.
Și e perfect în regulă ca uneori să pierzi ritmul. Important e că nu te oprești din dans. 💃

13/10/2025

Trăim o perioadă în care mamele știu tot.
Despre atașament, limite, tantrumuri, conectare.
Despre „copilul interior”, despre traumă și despre cm să nu repete tiparele părinților lor.
Dar știu și cât de greu e să fii mamă conștientă, în timp ce te simți epuizată, vinovată și deconectată de tine însăți.
Ne dorim să fim mame „bune”, „prezente”, „calme”, dar rareori avem spațiu să fim… doar femei.
Să ne plângem, să ne supărăm, să fim obosite, să nu avem răspunsuri.
Psihoterapia nu e doar pentru „când e rău”.
E pentru atunci când vrei să înțelegi de ce simți atât de mult.
De ce te enervezi pe copilul tău, deși îl iubești enorm.
De ce nu poți să te relaxezi nici când totul pare „bine”.
În terapie, mama are voie să nu fie puternică.
Are voie să-și spună povestea, fără rușine, fără explicații.
Are voie să descopere că nu e „defectă”, ci doar umană.
Pentru că înainte de a fi mamă, e o ființă care merită să fie văzută, auzită și îngrijită.
Și poate asta e cea mai mare moștenire pe care o putem lăsa copiilor noștri:
să ne vadă vindecându-ne, nu ascunzându-ne durerea. ❤️

29/08/2025