Cabinet de psihologie Deva-Opruta Monica Ioana

06/03/2020

Confesiunile unui psiholog

Nu sunt consumatoare de horoscop (am alte vicii 😛). Aşa că atunci când am dat de un headline de ştire: "dacă eşti scorpion şi ai avut un început de an dificil…" , reacţia mea a fost: "WTF, ce ştie horoscopul de viaţa mea?" Şi am stat să cuget (cum îmi place mie să fac 😉).
Într-adevăr, de când a început anul, simt că am dat multe bătălii de două feluri: odată pentru bine, apoi împotriva răului (exact ca-n basme, că doar acestea nu există degeaba 🤔).
Primul tip de lupte mie mi se pare mai uşor de dus (să zicem că sunt pentru sănătate, pentru binele familiei, pentru binele beneficiarilor/clienţilor). Celălalt tip (să zicem că sunt împotriva abuzurilor unui angajator, bullying-ului asupra copilului, vecinilor nesimţiţi), îmi consumă tare multă energie şi resurse, în ţara asta atât de văduvită de valori şi modele valide. Şi când toate se întâmplă într-o perioadă scurtă de timp, să vezi iureş!😤
Şi totuşi, ce mă face pe mine să mă simt în forţă, în afara faptului că sunt scorpion😉? Sunt extrem de recunoscătoare faptului că am avut capacitatea de a mă pregăti foarte serios într-un domeniu deloc uşor, cm e psihologia, că am avut parte de îndrumători cu expertiză demonstrată, că am câteva colege de breaslă la care pot apela atunci când sunt în impas, câţiva prieteni înţelegători cu stările mele şi o familie care mă susţine până-n pânzele albe. Toate astea mă fac să-mi regăsesc echilibrul mereu şi mereu şi să o pot lua în fiecare zi de la capăt😘.
Ce vreau să spun e că ştiu că pentru toţi, dar absolut pentru toţi, viaţa e o luptă (afirmaţia aparţine acelui profesor care e borna mea profesională). Şi e important să ne asumăm asta, să ducem bătăliile care ne reprezintă, pentru ca la sfârşit (târziu, când o veni el 🤗), să ne putem spune: "am făcut tot ce-am ştiut eu, tot ce m-a dus mintea în momentul acela, nu regret nimic".

03/03/2020

Cu depresia nu e de glumă! Dar există viaţă (adică iubire, motivaţie, umor etc.) chiar şi cu acest diagnostic.
Felicitări realizatorilor acestui filmuleţ, e atâta nevoie de informare, de insuflare a încrederii 🤗.

.0 Poți asculta acest episod al Podcastului Pacientul 2.0 pe Spotify https://open.spotify.com/show/4mgEaz3fa1Ta1KWnE3WSVx sau S...

06/10/2019

Iubitul meu, cu care locuiam la vremea aceea, era beat din nou. Ieșisem pentru ziua unui priten, iar el băuse mai mult decât ar fi trebuit. După...

26/07/2018

Cognitive distortions are irrational or extreme thinking patterns that affect one's perception of reality, usually in a negative way. Recognize any of these?

23/04/2018

Pentru o minte si un corp sanatos adresati-va unui psiholog.Moartea, divortul, pierderea locului de munca, o boala cronica - aceste situatii pot aduce atat stres si distres extraordinar in viata dumneavoastra. Dar chiar si stresul negativ din viata cotidiana - genul pe care credeti ca il puteti supo...

10/10/2017

De Ziua Mondială a Sănătăţii Mentale!

25/09/2017

Naşpa sistem. Ce "noroc" că autorităţile îndreptăţite nu sunt interesate de acest subiect, prea ne-ar fi rănite sensibilităţile cu asemenea chestii delicate. Pentru cei interesaţi/păţiţi, salvaţi link-urile următoare, nu se ştie când veţi avea nevoie:
https://republica.ro/bullying-cum-sa-invatam-un-copil-sa-faca-fata-umilirii-hartuirii-si-intimidarii
https://www.education.com/reference/article/actions-take-child-involved-bullying/
https://www.psychologies.co.uk/help-your-child-cope-bullies

O elevă de 12 ani din București s-a tăiat pe mâini din cauza colegilor ei. Deși trebuiau să intervină, profesorii n-au știut ce să facă. Bullying-ul este, în continuare, un fenomen necunoscut pentru multe școli din România.

18/09/2017

Cum reuşim să depăşim adversităţile vieţii, să ne păstrăm capul pe umeri şi să ne trezim şi mâine cu chef de a înfrunta ce ne rezervă soarta? Cum facem aceste lucruri, mai ales dacă ne aflăm la mijlocul vieţii, când deja am trecut prin pierderi dureroase, unele ireparabile, am avut parte de multe dezamăgiri şi am învăţat clar că nu tot ce zboară se mănâncă?
Această forţă de a ne reveni din ce ni se-ntâmplă rău, se cheamă REZILIENŢĂ şi, ca orice altă abilitate care ne protejează sănătatea mintală poate fi exersată şi dezvoltată în orice punct al vieţii ne-am afla. Cei care au studiat fenomenul, ne sfătuiesc, în principal următoarele:
1. Să practicăm optimismul – când primim vreun “pumn în stomac” de la viaţă, după ce şocul e depăşit, ajută să ne amintim că nimic nu e permanent, unic personal şi pervaziv (nimic nu durează la nesfârşit, în mod sigur au mai existat oameni care au trecut prin asta şi în orice clipă putem găsi şi lucruri pentru care să fim recunoscători). Optimismul merită detaliere, promit că o voi face😀.
2. Să căutăm suportul social – izolarea, singurătatea nu fac bine pe termen lung, noi ne-am născut cu nevoia de conectare cu alţii, de aceea cei care reuşesc să se-nconjoare de oameni pozitivi şi să fie buni prieteni la rândul lor, sunt foarte câştigaţi.
3. Să avem grijă de corpul şi se sufletul nostru – grija pentru alimentaţia sănătoasă, activitatea fizică, relaxarea şi pauzele de stres nu sunt doar preocupări de weekend, cumva ele ar fi de preferat să fie rutine zilnice🤔.
4. Să ieşim din zona de confort – cu cât încercăm lucruri noi, ne păstrăm curiozitatea vie, acceptăm provocări dificile, cu atât ne călim psihicul.

Există cineva foarte important în viaţa mea care mi-a fost un adevărat exemplu în tot ceea ce am amintit mai sus. Pentru asta şi pentru un infinit de alte lucruri😍, sunt o fiică tare norocoasă.

Surse:
Seligman, M. (2004). Optimismul se învaţă. Editura Humanitas.
https://www.nytimes.com/2017/07/25/well/mind/how-to-boost-resilience-in-midlife.html?mcubz=0
foto: http://www.israelekanem.com/bend-dont-break/

01/08/2017

What kind of parenting is most likely to contribute to the healthy development of children.

08/06/2017

Problema fericirii…
“e una pe care nu ar trebui sa ţi-o pui” (îmi amintesc foarte clar această dedicaţie de pe o carte primită de mine în liceu, dar na, era vârsta…😁).
Adevărul e că noi toţi căutăm acea stare de bine, de mulţumire de sine, de viaţă, de lumea în care trăim. Studiile de psihologie pozitivă (Seligman, Peterson, Russell etc.) ne vin în ajutor. Vestea bună: fericirea chiar stă în putinţa noastră, dar nu pică din cer, suntem responsabili pentru ea. Şi nu depinde de averi, de realizări materiale fabuloase. Dacă nevoile esenţiale ne sunt îndeplinite😜, de noi depinde restul.
Există 3 dimensiuni ale fericirii care pot fi exersate de fiecare dintre noi:
1. PLĂCERILE😍, adică tot ceea ce facem, gândim pentru a ne simţi bine: hobby-uri, relaţii bune cu cei importanţi şi dragi, gratificarea simţurilor proprii. De VIAŢA PLĂCUTĂ se pot bucura aceia care:
● sunt împăcaţi cu trecutul lor (au iertat lucrurile neplăcute şi sunt recunoscători pentru cele bune)
● sunt mulţumiţi în prezent (chiar reuşesc zilnic să fie conştienţi de chestiile faine care se întâmplă în jur)
● au speranţă, sunt optimişti privind viitorul lor.
2. CULTIVAREA CARACTERULUI FRUMOS, A VALORILOR PERSONALE🤗. Cei care au o VIAŢĂ BUNĂ au reuşit să obţină satisfacţii în principalele domenii ale vieţii bazându-se pe anumite virtuţi considerate universale: cunoaştere (înţelepciune), curaj, omenie, spirit de dreptate, cumpătare, spiritualitate. Pe https://www.viacharacter.org/www/ puteţi să aflaţi care sunt punctele voastre forte (din cele 6 virtuţi sunt derivate 24 de trăsături pozitive de caracter).
3. GĂSIREA SENSULUI VIEŢII🤔. Pentru ca să te bucuri de VIAŢA CU SENS e nevoie să fi înţeles că suntem trecători pe lumea asta şi că cel mai bun lucru pe care-l putem face este să ne punem calităţile în slujba a ceva mult mai important decât propria persoană. Aceasta e cea mai puternică şi durabilă componentă a unei vieţi fericite.
Deci, uitaţi-vă in jur: când întâlniţi oameni (prieteni, funcţionari, profesori, medici etc. etc.) deschişi la minte, dornici de cunoaştere, cumpătaţi, omenoşi, binevoitori, aceia probabil că au găsit secretul. Restul… mai au nevoie să exerseze.

Surse:
http://www.pursuit-of-happiness.org/history-of-happiness/martin-seligman-psychology/
https://www.viacharacter.org/www/

24/05/2017

„Raţiune şi simţire” la adolescenţi -partea a III-a

Dacă sunteţi părintele unui copil aflat în această perioadă, probabil v-aţi confruntat deja cu anumite situaţii ca cele enumerate (partea a II-a).
Acum e clar şi de ce se întâmplă aşa (partea I).
Ce ar fi de făcut?
Reacţiile dumneavoastră sunt foarte importante. Cercetători de referinţă în domeniul dezvoltării umane au arătat că reacţiile negative ale părinţilor (acestea însemnând: ostilitate, constrângeri nejustificate, acte agresive, criticism, desconsiderare) cresc probabilitatea apariţiei comportamentelor negative ale adolescenţilor şi, în plus, ei vor învăţa acest model de reacţionare la probleme şi-l vor aplica în viitor în alte situaţii şi relaţii semnificative.
Pentru ca să aveţi o relaţie cât mai lipsită de tensiuni cu copilul dumneavoastră, gândiţi-vă la următoarele sugestii generale:
• Creaţi un climat familial în care adolescentul să se simtă în siguranţă: să poată discuta orice subiect care-l frământă, să aibă încredere că argumentele, părerile lui sunt luate în considerare şi să-şi poată exprima deschis emoţiile.
• Respectaţi-le nevoia de intimitate şi spaţiu personal.
• Când trebuie să luaţi decizii referitoare la ei, explicaţi-le motivele care stau la baza lor.
• Întăriţi-le cooperarea, daţi-le sarcini şi responsabilităţi prin care să poată contribui la viaţa în familie.
• Discutaţi despre inevitabila apariţie a unor conflicte în cadrul relaţiilor familiale şi stabiliţi de comun acord reguli de “bună purtare” în aceste situaţii (tonul acceptabil, ascultarea tuturor punctelor de vedere, ce înseamnă negociere, cm se ajunge la un compromis).
• Evitaţi criticile, desconsiderarea, fiţi flexibili, lăsaţi de la voi când e posibil, aveţi răbdare să vedeţi ce e în spatele unui comportament şi amânaţi sfaturile pentru momentele detensionate.
• Încurajaţi-i spre scopuri altruiste cm e implicarea voluntară în diverse activităţi, astfel pot dobândi experienţa practică atât de folositoare.
• Încurajaţi competitivitatea, dar ca posibilitate de a da ceea ce e mai bun din tine, nu pentru un câştig cu orice preţ, care are costurile lui.
• Oferiţi-le treptat independenţa, stabiliţi împreună reguli prin care să aveţi posibilitatea să-i monitorizaţi, pentru a vă asigura că sunt, pe cât posibil, protejaţi de greşelile datorate lipsei de experienţă.
Nu uitaţi să vă uimiţi de faptul că sub ochii dumneavoastră se formează încet, dar sigur, un partener, un sprijin, un motiv de bucurie constant .

Referinţe bibliografice:
Kim, K.J., Conger, R.D., Lorenz, F.O., Elder, G.H., Jr. (2001). Parent–adolescent reciprocity in negative affect and its relation to early adult social development. Developmental Psychology.
Levine, M. (2016). Preţul privilegiului. Editura ASCR Cluj-Napoca.
Poole, D., Warren, A., Nunez, N. (2007). The Story of Human Development. Pearson Higher Ed USA.
Foto: http://alaincoloma.blogspot.ro/2014/09/lo-importante-es-el-procedimiento-dicen.html