Psiholog Ungureanu Tudorita Falticeni

22/11/2025

*Nu te lăsa învins!
Never give up!*

"Van Gogh a vândut un singur tablou pe perioada vieţii, și acesta surorii sale, pe un preţ infim. Asta nu l-a oprit însă să picteze peste 800 de tablouri.

In 1954, Jimmy Denny, managerul lui Grand Ole Opry, l-a concediat pe Elvis Presley după un singur concert. I-a spus: "Nu vei ajunge nicăieri, fiule. Mai bine te-ai întoarce la condus camioane".

Beethoven a fost considerat de către profesorii săi fără nicio şansă ca şi compozitor. Nu i-a ascultat însă şi a compus cinci dintre cele mai bune simfonii ale sale, fiind complet surd.

Albert Einstein nu a vorbit până la 4 ani şi nu a citit până la 7. Una din profesoare l-a descris ca fiind "încet la minte, nesociabil şi pierdut pentru totdeauna în vise prosteşti". A fost exmatriculat de la şcoală şi a pierdut admiterea la Politehnica de la Zurich. Totuşi, a învăţat să vorbească, să citească şi chiar să facă puţină mate, nu?

Michael Jordan şi Bob Cousy au fost daţi afară din echipa de baschet a liceului. Jordan spunea: "Am eşuat de nenumărate ori în viaţă. De aceea am reuşit."

Un expert spunea despre Vince Lombardi că: "Posedă cunoştinţe despre fotbal minime şi o totală lipsă de motivaţie."

In 1944, Emmeline Snively, directoarea unei agenţii de modeling, i-a spus aspirantei Norma Jean Baker : "Mai bine ai învăţa să fii secretară sau ţi-ai găsi un soţ". Sunt sigură că ştiţi că Norma Jean a devenit Marilyn Monroe. Acum, cine mai are habar cine a fost Emmeline Snively?

Winston Churchill a rămas repetent când era pe clasa a 6-a. De fiecare dată când a candidat a fost înfrânt, până când a împlinit 62 de ani şi a devenit Prim Ministru. El a scris mai târziu: "Never give in, never give in, never, never, never, never - in nothing, great or small, large or petty - never give in except to convictions of honor and good sense. Never, Never, Never, Never give up."

Sigmund Freud a fost huiduit pe scenă când şi-a prezentat pentru prima oară ideile comunităţii ştiinţifice din Europa. S-a întors la biroul lui şi a continuat să scrie.

Charles Darwin a renunţat la cariera în medicină şi tatăl său i-a spus: "Nu-ţi pasă de nimic înafară de prins câini şi şobolani." În biografia sa, Darwin a scris: "Am fost considerat de tatăl meu şi de toţi profesorii ca un băiat foarte obişnuit, de fapt chiar mai jos decât standardul mediu de inteligenţă." Cu siguranţă, a evoluat.

Profesorii lui Thomas Edison spuneau despre el că "e prea prost ca să înveţe ceva". A fost concediat de la primele două joburi ale sale, fiind considerat neproductiv. Ca inventator, a făcut 1000 de invenţii lipsite de succes, înainte de a reuşi să inventeze becul. Întrebat de un reporter cm s-a simţit eşuând de 1000 de ori, Edison a spus: "Nu am eşuat de 1000 de ori. Becul a fost o invenţie în 1000 de paşi."

Walt Disney a fost concediat de editorul unui ziar, pe motiv că nu are imaginaţie şi idei bune. A dat faliment de mai multe ori până să construiască Disney-Land-ul. Dealtfel, propunerea parcului a fost refuzată pe motiv că nu ar atrage pe nimeni.

La 21 de ani, actriţei franceze Jeanne Moreau i s-a spus de către un director de casting că are capul prea curbat, că nu e destul de frumoasă şi că nu e îndeajuns de fotogenică pentru a face un film. A respirat adânc şi şi-a zis: "În regulă. Atunci cred că trebuie să fac totul în felul meu".
După ce a făcut 100 de filme, în 1997 a primit premiul Academiei Europene de Film pentru realizările de-a lungul activităţii.

Charlie Chaplin a fost iniţial refuzat de către studiourile din Hollywood, pantomima sa fiind considerată un nonsens.

Profesoara lui Enrico Caruso i-a spus acestuia că n-are voce şi că nu poate să cânte deloc. Părinţii ar fi vrut ca el să devină inginer.

Când Pablo Casals a împlinit 95 de ani, un reporter l-a întrebat "Domnule Casals, aveţi 95 de ani şi sunteţi unul dintre cei mai mari violoncelişti din toate timpurile. De ce încă mai exersaţi 6 ore pe zi?" Pablo Casals i-a răspuns: "Pentru că încă mai cred că fac progrese."

Sursa: internet

08/05/2025

Accesibilitatea nu este un favor. Este un drept.
Ne-am obișnuit să vorbim despre „persoane cu dizabilități” ca despre o categorie aparte, când de fapt vorbim despre oameni. Despre vecinii noștri, prietenii noștri, colegii noștri. Despre turiști care vor să se bucure de o experiență ca oricine altcineva, fără obstacole, fără bariere, fără să fie nevoiți să ceară „ceva special”.
Fie că vorbim despre un hotel, un traseu turistic sau un muzeu, fiecare spațiu trebuie gândit pentru toți. Nu doar pentru cei fără limitări de mobilitate, ci pentru fiecare persoană care dorește să descopere, să se bucure, să se simtă binevenită.
Accesul ușor, camere adaptate, meniuri vizibile, trasee sigure — nu sunt doar detalii tehnice. Sunt mesaje clare: aici ești binevenit, așa cm ești.
Turismul accesibil nu înseamnă compromis. Înseamnă calitate, incluziune și respect. Înseamnă să construim experiențe care nu exclud pe nimeni.

07/02/2025

14/09/2024

Cea mai frumoasa poezie a lui Pablo Neruda

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru. Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe „i” in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa straluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile „responsabile”.
Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi. Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat.
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca stie intrebarea.
Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca „a fi viu” cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cm o traim…
Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare.Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul. Daca va fi sa plangi, plangi de bucurie Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale .Daca va fi sa furi, fura o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica .Daca va fi sa iti fie foame, sa-ti fie foame de iubire Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi…

05/09/2024

Dansul poate inversa semnele îmbătrânirii în creier.
Pe măsură ce îmbătrânim noi suferim un declin în mentalitatea fizică și psihica, care poate fi agravată de condiții cm ar fi boala Alzheimer. Un nou studiu, publicat în revista Frontiers open in Human Neuroscience , arată că persoanele în vârstă care participă în mod obișnuit la exerciții fizice pot inversa semnele îmbătrânirii în creier și dansul are efectul cel mai profund.
"Exercițiul are efectul benefic de încetinire sau chiar de contracarare a declinului în funcție de vârstă a capacității fizice și mentale", spune Dr. Kathrin Rehfeld, autorul principal al studiului, cu sediul la Centrul German pentru Boli Neurodegenerative, Magdeburg, Germania.
"În acest studiu, am arătat că două tipuri diferite de exerciții fizice (dans și antrenament de anduranță) cresc atât zona creierului care scade cu vârsta, cât și dansul care duce la schimbări comportamentale vizibile în ceea ce privește echilibrul îmbunătățit .“
Persoanele în vârstă, cu o vârstă medie de 68 de ani, au fost recrutate la studiu și au fost încadrate fie la un curs săptămânal de învățare de dans de optsprezece luni, fie la o forma de rezistență și flexibilitate. Ambele grupuri au prezentat o creștere a partii hipocampusului creierului. Acest lucru este important deoarece această zonă poate fi predispusă la declin în funcție de vârstă și este afectata de boli cm ar fi Alzheimer. De asemenea, joacă un rol-cheie în memorie și învățare, precum și menținerea echilibrului.
În timp ce cercetările anterioare au arătat că exercițiile fizice pot combate declinul creșterii legate de vârstă, nu se știe dacă un tip de exercițiu poate fi mai bun decât altul. Pentru a evalua acest lucru, exercițiile oferite voluntarilor au fost diferite. Programul tradițional de antrenament de fitness a condus în principal la exerciții repetitive, cm ar fi mersul cu bicicleta sau mersul pe jos, dar grupul de dans a fost provocat cu ceva nou în fiecare săptămână.
Dr. Rehfeld explică: "Am încercat să oferim seniorilor noștri în grupul de dans cu exercitii de dans în continuă schimbare, de diferite genuri (Jazz, Square, Latin-American și Line Dance), a doua săptămână pentru a-i menține într-un proces de învățare constantă. Cel mai dificil aspect pentru aceștia a fost acela de a-si reaminti rutinele sub presiunea timpului și fără niciun indiciu din partea instructorului ".
Aceste provocări suplimentare se consideră că reprezintă diferența semnificativă în echilibrul afișat de participanții la grupul de dans. Dr. Rehfeld și colegii ei se bazează pe această cercetare pentru a încerca noi programe de fitness care au potențialul maximizării efectelor anti-îmbătrânire asupra creierului.
"Acum, evaluam un nou sistem numit "Jymmin "(bruiaj si gimnastica), un sistem bazat pe senzori, care genereaza sunete (melodii, ritmuri) bazate pe activitatea fizica si stim ca pacientii cu dementa reactioneaza puternic cand asculta .Vrem să combinăm aspectele promițătoare ale activității fizice și muzicii active într-un studiu de fezabilitate cu pacienți cu demență ".
Doctorul Rehfeld încheie cu sfaturi care ne-ar putea scoate din locurile noastre dansând in ritmurile noastre preferate.
„Eu cred că toată lumea ar dori să trăiască o viață independentă și sănătoasă, atâta timp cât este posibil. Activitatea fizică este unul dintre factorii de stil de viata care pot contribui la acest lucru, contracarand mai mulți factori de risc și încetinirea declinului legat de vârstă. Cred că dansul este un instrument puternic pentru a stabili noi provocări pentru corp și minte, în special la vârste mai înaintate ".
Acest studiu se încadrează într-o colecție mai largă de cercetări care investighează efectele cognitive și neurale ale activității fizice și cognitive pe tot parcursul vieții .

22/08/2024

A fost odată un fermier care și- a dat seama că și- a pierdut ceasul în fân.
După o lungă căutare prin hambarul cu fân el a renunțat. Afară era un grup de copii. S- a îndreptat către ei și le- a spus că cel care va gasi ceasul va primi un premiu deosebit.
Auzind asta, copiii s- au dus în hambar și au început să caute peste tot. Când toți erau pe punctul de a renunța, un copil a venit la fermier și l-a rugat să il lase singur în hambar pentru a căuta ceasul. După puțin timp, băiatul s- a întors la fermier cu ceasul în mână.
Fermierul a ramas uimit și l- a întrebat:
– Cum ai reușit să- l găsești? Eu și ceilalți copii îl căutăm de foarte mult timp.
Baiatul i- a răspuns:
– Nu am facut nimic special. M- am așezat și am început să ascult. În liniște am auzit clinchetul acelor de ceas, iar apoi am mers în direcția indicată de sunet”.

Liniștea stă oricând la dispoziția ta.
Bucură- te de câteva clipe de liniște pe care să ți le acorzi zilnic.
O minte liniștită poate gândi, evalua și lua decizii mai ușor decât una agitată.

11/07/2024

De câte ori îți critici copiii ei nu vor înceta să te iubească, vor înceta să se iubească. Cugetă la asta.

04/05/2024

Fiica generalului
Fata din fotografie este Anne De Gaulle; a treia fiică a lui Yvonne Vendroux și a generalului De Gaulle. S-a născut în ziua de Anul Nou în 1928. Trăsăturile ei, după cm puteți aprecia, sunt caracteristice a ceea ce numim acum sindromul Down, iar în cazul Annei era sever, atât de mult încât abia putea merge cu greu.
Atunci a avea un copil cu handicap era ceva ascuns, multi i-au trimis direct la institute de nebuni unde au trait si au murit, altii i-au tinut ascunsi acasa, fara atentie, fara iubire, doar inchisi si uneori legati Ca animalele.
Dar De Gaulles nu a văzut-o pe Anne ca pe o rușine, dar s-au simțit binecuvântați cu ea. Fotografia pe care o distribuim a fost făcută pe o plajă din Bretania în 1933. Anne stă în poala tatălui ei, iar el, îmbrăcat cu o pălărie Homburg și un costum din trei piese, își ține ușor mâinile în timp ce fetița de cinci ani se uită intens la noi. ochii lui. Este o imagine a iubirii necondiționate.
Această iubire necondiționată a făcut-o centrul familiei De Gaulle. Charles a spus că a fost „bucuria” lui și că „l-a ajutat să vadă dincolo de greșelile oamenilor. "
Charles și Yvonne au creat un mediu familial echitabil în care cei trei copii s-au simțit iubiți și acceptați. Au insistat ca Anne să călătorească mereu cu ei. Generalul i-a cântat cântece și i-a citit povești, arătând o afecțiune și tandrețe pe care nu le-a arătat prea multor membri ai familiei sale. Regula principală a familiei a fost că nu ar trebui să o facă pe Anne să se simtă mai puțin sau diferită decât oricine altcineva.
Generalul era devotat fiicei sale, și așa i-a spus capelanului militar care l-a tratat pe De Gaulle, cu care a putut să-l convoce și să fie confident: „Pentru mine, Anne a fost un mare test, dar și o binecuvântare. M-a ajutat foarte mult sa trec peste toate obstacolele si toate onorurile. Datorită Annei am mers mai departe, am reușit să mă autodepășesc".
Pentru ultimul său biograf, Jonathan Fenby, „Anne simboliza pentru De Gaulle o afecțiune necondiționată și, deși obligațiile păreau să-l țină înapoi, tatăl ei era mereu aproape. "
În februarie 1948, Anne a murit de pneumonie, s-a predat în brațele tatălui ei. „Acum e ca celelalte”, i-a spus Charles soției sale.
Sufletul ei a fost eliberat, dar pierderea fetei noastre, fata noastră fără speranță, ne-a adus o durere imensă. "
Un alt biograf al fostului președinte Jean Lacouture îl înregistrează spunând odată: „Fără Anne, poate că nu aș fi putut face niciodată ceea ce am făcut. Ea mi-a dat inimă și inspirație." În acest sens, omul zilei de 18 iunie și iubita lui petite Anne ne învață ceva ce suntem tentați să uităm: că toți putem găsi putere în slăbiciune și că nimic nu este mai puternic decât iubirea dătătoare de sine.
În 1962, la 14 ani de la moartea Annei, Charles De Gaulle a fost victima unei tentative de asasinat. El a declarat ulterior că glonțul care ar fi putut fi fatal a fost oprit de cadrul fotografiei Annei, pe care o purta mereu cu el.
Când a murit în 1970, generalul a fost înmormântat în cimitir alături de iubita sa fiică. Mama lor li s-a alăturat în 1979.
Am citit în jur că singurul cuvânt pe care Anne l-a putut rosti clar în scurta ei viață a fost „tată”.
Wikipedia

27/02/2024

Secretul unei vieti lungi si implinite:
- mananca pe jumatate, mergi de doua ori mai mult,razi de trei ori mai tare si iubeste fara masura.🙂

20/02/2024

Familia lui Bruce Willis a anunțat acum un an, că actorul a primit diagnosticul de demență fronto-temporală, iar starea sa de sănătatea s-a înrăutățit s-a agravat de când familia a dezvăluit pentru prima dată, anul trecut, că se confruntă cu afazie, o tulburare a capacității de a comunica.
„Demența frontotemporală este o boală nemiloasă despre care mulți dintre noi nu știm nimic, dar care poate lovi pe oricine. Este cea mai comună formă de demență la persoanele cu vârsta sub 60 de ani, dar poate dura ani întregi până la primirea diagnosticului, motiv pentru care e foarte posibil ca multă lume să sufere deja de această boală fără să știe.”